2ra-2305/14 — Anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, declararea parțial nul a contractului de vînzare cumpărare a terenului, obligarea eliberării unui nou titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren

prima instanţă : O. Cojocaru dosarul 2ra-2305/14 instanţa de apel: N. Vascan, I. Cotruţă, E. Clim ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Galina Stratulat, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Suru Maxim”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Macari Veniamin către Primăria - Consiliul or.

Durleşti, Suru Maxim, Suru Viorica, Ceban Nicolae, Ceban Tamara, intervenienţi accesorii Chetrari Evgheni, Vizitev Valeriu, Oficiul Cadastral Teritorial nr.1, biroul notarului Z. Valinbovscaia, privind recunoaşterea nulităţii actelor juridice şi obligarea de a introduce rectificări, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Suru Maxim şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 septembrie 2013, c o n s t a t ă: La 10 decembrie 2008, Macari Veniamin a depus cerere de chemare în judecată către Primăria - Consiliul or. Durleşti, Suru Maxim, Suru Viorica, Ceban Nicolae, Ceban Tamara, intervenienţi accesorii Chetrari Evgheni, Vizitev Valeriu, Oficiul Cadastral Teritorial nr.1, biroul notarului Z. Valinbovscaia, privind recunoaşterea nulităţii actelor juridice şi obligarea de a introduce rectificări.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 26 iulie 2005 a cumpărat teren destinat construcţiei locative cu suprafaţa de 0, 06 ha, cu nr. cadastral convenţional 0121001456, trecut în registrul cadastral cu nr. 16921 din 10 mai 2002, situat în str-la 2 Calea Unirii nr. 9, or. Durleşti, mun. Chişinău. Menţionează reclamantul că terenul respectiv a fost cumpărat de la Vizitev Valeriu, care, la rîndul său l-a procurat de la Chetrari Evgheni, ce-i aparţine cu drept de proprietate în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorilor de teren cu nr. 012100456. Mai indică reclamantul Macari Veniamin că în urma adresării la Primăria or. Durleşti pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie, acestuia i s-a refuzat, comunicîndu-i-se că pe acest teren este inclus terenul lui Ceban Nicolae cu drept de proprietate privată în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, care mai apoi l-a vîndut lui Suru Maxim.

Invocă reclamantul Macari Veniamin că Primăria or. Durleşti, i-a eliberat lui Ceban Nicolae titlul de proprietate fără plată pe terenul de pamînt din str-la 2 Calea Unirii nr. 9, or. Durleşti, mun. Chişinău, deoarece familiilor nou formate li se atribuie de către autorităţile administraţiei publice locale, sectoare de teren pentru construcţia caselor de locuit de la 0,04 ha pînă la 0,07 ha, dar nu 0,12 ha, astfel lui Ceban Nicolae i-a fost atribuit fără plată anume 0,12 ha de teren.

Ulterior, pe parcursul examinării pricinii, reclamantul Macari Veniamin a depus o cerere suplimentară, solicitînd pronunţarea unei hotărîri prin care să fie dispusă anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de tren cu suprafaţa de 0.12 ha eliberat pe numele lui Ceban Nicolae, obligarea Primăriei - Consiliului Durleşti să elibereze lui Ceban Nicolae titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu suprafaţa totală de 0.06 ha şi declararea parţial nulă a contractului de vînzare-cumpărare din 20 septembrie 2003, încheiat între Ceban Nicolae şi Suru Maxim în partea încasării terenului cu suprafaţa de 0,12 ha şi obligarea OCT Chişinău să introducă rectificările respective în registrul bunurilor imobile.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 19 septembrie 2013, a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Macari Veniamin. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, a fost respinsă cererea de apel depusă de Suru Maxim şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 septembrie 2013. La 26 mai 2014, Suru Maxim a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani din 18 iulie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată depusă de Macari Veniamin să fie respinsă ca fiind tardivă, neîntemeiată şi nefondată.

În motivarea cererii de recurs recurentul Suru Maxim a indicat că, decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014 este ilegală şi neîntemeiată, deoarece instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material, precum şi a interpretat eronat legea materială. Macari Veniamin prin referinţa depusă la 15 iulie 2014, a solicitat respingerea recursului declarat de către Suru Maxim cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 septembrie 2013. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Suru Maxim nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, Suru Maxim nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţa de apel a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces.

Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2) şi (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar, alin. (4) al aceluiaşi articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Suru Maxim ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Suru Maxim. Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas