2ra-2102/14 — Declararea valabilității contractului de vînzare-cumpărare

prima instanţă – N. Podlisnic dosarul nr. 2ra-2102/14 instanţa de apel – I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 24 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Oleg Sternioală, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Cereteu Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bîrnaz Victor împotriva lui Romanciuc Vasile, Cereteu Andrei cu privire la repunerea în termen a acţiunii, declararea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare a terenului, declararea nulităţii parţiale a procesului-verbal de transmitere a averii, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Cereteu Andrei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Drochia din 30 septembrie 2013 c o n s t a t ă La 02 august 2012 Bîrnaz Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Romanciuc Vasile, Cereteu Andrei cu privire la repunerea în termen a acţiunii, declararea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare a terenului, declararea nulităţii parţiale a procesului-verbal de transmitere a averii.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 25 februarie 1999 a cumpărat de la Vasile Romanciuc cota de teren arabil cu nr. cadastral 3614108.008 cu suprafaţa de 0,93 ha la preţul de 3700 lei, perfectînd un înscris prin care ultimul s-a obligat de a contribui la încheierea unui contract de vînzare-cumpărare în formă autentică. Soţia lui Romanciuc Vasile - Romanciuc Iulia, a perfectat acordul privind înstrăinarea terenului din averea lor comună. Iniţial un contract în formă autentică nu a fost perfectat, deoarece cota de teren i- a fost atribuită vînzătorului prin dispoziţia Primăriei s. Chetrosu nr. 25 din 30 iulie 1999, iar la 20 august 1999 le-a fost eliberat şi titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren.

Susţine că la momentul întocmirii înscrisului din 25 februarie 1999 părţile au acţionat conform art. 132 Cod civil, în redacţia Legii din 26 decembrie 1964, iar terenul a fost transmis imediat în posesia şi folosinţa reclamantului, precum şi inclus în GŢ „Bîrnaz Victor”. Cu toate acestea, vînzătorul tergiversa autentificarea contractului de vînzare-cumpărare pe motiv că nu poseda titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, iar ulterior a plecat peste hotarele ţării. Indică că din anul 1999 şi pînă la moment se foloseşte de acest teren, fără ca cineva din terţi să-i opună vreo pretenţie sau să solicite revendicarea bunului. Totodată, pe parcursul a ultimilor 12 ani achită impozitele funciare.

Recent a cerut lui Romanciuc Vasile întocmirea contractului de vînzare- cumpărare a terenului, însă pîrîtul i-a comunicat că cota de teren a trecut în proprietatea lui Cereteu Andrei conform procesului-verbal de transmitere a averii din 26 ianuarie 2004, înregistrat la OCT Drochia la 04 februarie 2004. În urma solicitării avocatului, i-a fost eliberată informaţia din Registrul bunurilor imobile, din care rezultă că terenul din litigiu se află în proprietatea lui Cereteu Andrei. Afirmă că este ilegal şi neîntemeiat procesul-verbal de transmitere a averii întocmit de executorul judecătoresc la 26 ianuarie 2004, în cazul în care reclamantul posedă şi foloseşte imobilul dat, a achitat pentru acesta preţul convenit, iar în final vînzătorul a manifestat un comportament de refuz în autentificarea contractului de vînzare-cumpărare în formă autentică prevăzut de lege.

Or, culpa pentru neîncheierea contractului de vînzare-cumpărare a terenului în formă autentică se datorează vînzătorului Romanciuc Vasile. Ca consecinţă de declarare a valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare din 25 februarie 1999, decade şi valabilitatea procesului-verbal de transmitere a averii întocmit de executorul judecătoresc la 26 ianuarie 2004. Totodată, conform art. 401 CPC, în redacţia legii vechi, este posibilă transmiterea averii în contul creditorului dacă respectiva avere reprezintă o clădire şi nicidecum un teren agricol.

Cere reclamantul repunerea în termen a acţiunii, declararea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare potrivit căruia Romanciuc Vasile a vîndut, iar Bîrnaz Victor a cumpărat la preţul de 3700 lei cota de teren cu nr. cadastral 3614108.008, declararea parţial nulă a procesului-verbal de transmitere a averii din 26 ianuarie 2004 întocmit de executorul judecătoresc Zaporojan Viorica privind transmiterea în proprietatea lui Cereteu Andrei din contul lui Romanciuc Vasile a cotei de teren cu nr. cadastral 3614108.008.

Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 30 septembrie 2013, a fost admisă acţiunea integral, a fost repus în termenul prevăzut de lege şi declarat valabil încheiat contractul de vînzare-cumpărare a terenului agricol cu suprafaţa de 0,9351 ha cu nr. cadastral 3614108008 din s. Chetrosu r-l Drochia la preţul de 3700 lei încheiat la 25 februarie 1999 între Romanciuc Vasile, în calitate de vînzător, şi Bîrnaz Victor, în calitate de cumpărător; a fost repus în termenul prevăzut de lege şi declarat parţial nul procesul-verbal de transmitere a averii din data de 26 ianuarie 2004 întocmit de către executorul judecătoresc Zaporojan Viorica privind transmiterea în proprietatea lui Cereteu Andrei din contul lui Romanciuc Vasile a terenului agricol cu suprafaţa de 0,9351 ha cu nr. cadastral 3614108008 din s. Chetrosu r-l Drochia.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către Cereteu Andrei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Drochia din 30 septembrie 2013. La 07 mai 2014 Cereteu Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii ca tardivă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate, considerându-le ilegale, deoarece concluziile expuse în hotărîri sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Astfel, Cereteu Andrei a devenit proprietarul terenului din litigiu în temeiul procesului-verbal de transmitere a averii în proprietatea recurentului din 26 ianuarie 2004 întocmit de către executorul judecătoresc Zaporojan Viorica, ca urmare a punerii în executare a hotărîrii judecătoreşti irevocabile de încasare de la Romanciuc Vasile în beneficiul lui Cereteu Andrei a prejudiciului material în sumă de 80411,92 lei. Respectiv, din anul 2004 şi pînă la moment recurentul s-a aflat în posesia şi folosinţa imobilului, fapt despre care nu puteau să nu cunoască intimaţii. Bîrnaz Victor la înaintarea acţiunii a omis termenul de 3 ani de prescripţie extinctivă, prevăzut atît de Codul civil în redacţia veche, cît şi cea nouă, iar careva probe în vederea repunerii în termen a acţiunii intimatul nu a prezentat.

Or, admiterea pretenţiilor lui Bîrnaz Victor, periclitează securitatea raporturilor juridice, deoarece actul contestat de reclamant a produs deja efecte juridice şi anularea lui aduce atingere intereselor proprietarului de bună-credinţă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Colegiul constată că, la data de 01 aprilie 2014 în adresa lui Cereteu Andrei a fost expediată decizia motivată a Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014, care a fost recepţionată de recurent la 04 aprilie 2014 (f.d. 236, 239, vol. (1)). În circumstanţele date, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 07 mai 2014 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. S-a stabilit că, Romanciuc Vasile la 25 februarie 1999 a eliberat lui Bîrnaz Victor o recipisă prin care a primit de la ultimul suma de 3700 lei pentru înstrăinarea terenului cu suprafaţa de 0,9351 şi s-a obligat de a încheia cu acesta un contract de vînzare-cumpărare în formă autentică (f.d.

28). Deoarece Romanciuc Vasile nu şi-a realizat obligaţia, Bîrnaz Victor prin prezenta acţiune, depusă în instanţa de judecată la 02 august 2012, pretinde la declararea valabilităţii încheierii contractului de vînzare-cumpărare a terenului agricol cu suprafaţa de 0,9351 ha cu nr. cadastral 3614108008 din s. Chetrosu r-l Drochia la preţul de 3700 lei, încheiat la 25 februarie 1999 între Romanciuc Vasile, în calitate de vînzător, şi Bîrnaz Victor, în calitate de cumpărător, iar cu titlu de consecinţă solicită şi anularea parţială a procesului-verbal de transmitere a averii din data de 26 ianuarie 2004 întocmit de către executorul judecătoresc Zaporojan Viorica privind transmiterea în proprietatea lui Cereteu Andrei din contul lui Romanciuc Vasile a terenului agricol cu suprafaţa de 0,9351 ha cu nr. cadastral 3614108008 din s. Chetrosu r-l Drochia.

Instanţele la adoptarea hotărîrilor au ajuns la concluzia că există suficiente temeiuri de repunere în termen a acţiunii lui Bîrnaz Victor, în cazul în care acesta a posedat şi a folosit începînd cu anul 1999 şi pînă la moment terenul din litigiu, a achitat plăţile aferente acestuia, iar Romanciuc Vasile sau alte terţe persoane, inclusiv Cereteu Andrei, nu i-au înaintat careva pretenţii de revendicare a bunului, din care considerente au admis integral pretenţiile reclamantului. Or, concluziile date sunt eronate şi ilegale din considerentele ce urmează. Raportul juridic a apărut pînă a intra în vigoare Codul Civil în redacţia Legii din 06 iunie 2002. Conform art. 6 al. (1) Cod civil, în redacţia Legii din 6 iunie 2002, legea civilă nu are caracter retroactiv.

Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare. Astfel, litigiului dat sunt aplicabile prevederile legii care era în vigoare la momentul apariţiei situaţiei juridice în cauză şi anume Codul civil în redacţia Legii din 26 decembrie 1964. Conform art. 74 Cod civil (redacţia veche), termenul general pentru apărarea printr-o acţiune a drepturilor încălcate ale unei persoane (prescripţia) este de 3 ani.

Prescripţia începe să curgă din ziua în care s-a născut dreptul la acţiune, dreptul la acţiune se naşte din ziua cînd persoana a aflat sau trebuia să afle că i-a fost încălcat un drept, cu excepţia cazurilor de suspendare sau întrerupere a cursului prescripţiei, conform art. 79 Cod civil, în redacţia Legii din 26 decembrie 1964. Dreptul la acţiune la reclamantul Bîrnaz Victor a apărut de la data de 25 februarie 1999, de cînd pretinde acesta că ar fi încheiat cu Romanciuc Vasile contractul de vînzare-cumpărare a terenului agricol cu suprafaţa de 0,9351 ha cu nr. cadastral 3614108008 din s. Chetrosu r-l Drochia la preţul de 3700 lei. Cu prezenta acţiune însă, intimatul – reclamant s-a adresat abia la 02 august 2012, deci peste 13 ani.

Conform art. 83 al. 2 Cod civil (redacţia veche), dacă instanţa judecătorească competentă constată că este întemeiat motivul pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, dreptul încălcat va fi apărat. Deşi Bîrnaz Victor prin acţiunea înaintată solicită repunerea în termen, intimatul nu a prezentat probe admisibile şi pertinente ce ar confirma omiterea întemeiată de către acesta a prescripţiei. În argumentarea concluziei de repunere în termen a acţiunii, instanţele au indicat că a fost probată executarea convenţiei de înstrăinare a terenului în întregime, care a fost inclus în componenţa Gospodăriei Ţărăneşti „Bîrnaz Victor” şi pentru care intimatul a achitat impozitele funciare. La fel, faptul eschivării a lui Romanciuc Vasile de la întocmirea contractului la notar rezultă şi din certificatul de la f.d.

219, potrivit căruia Romanciuc Vasile cu membrii familiei lui în perioada anilor 2003-2009 s-au aflat cu traiul permanent în Federaţia Rusă. Colegiul reţine că, concluziile instanţelor în acest sens sunt eronate din considerentele ce urmează. Conform înscrisului de la f.d. 58,59, rezultă că Bîrnaz Victor a înregistrat gospodăria ţărănească pe numele său la data de 06 mai 1999, conform fişei de înregistrare a gospodăriei ţărăneşti, în care a inclus ca membri a gospodăriei pe Romanciuc Vasile şi Bîrnaz Svetlana. Totodată, a indicat componenţa bunurilor imobile (terenuri agricole) din cadrul gospodăriei cu suprafaţa totală de 2,04 ha.

Or, declaraţia de fondare a gospodăriei ţărăneşti, semnată doar de Bîrnaz Victor, nu şi de membrii gospodăriei Romanciuc Vasile şi Bîrnaz Svetlana (în cazul în care legea imperativ prescrie semnarea acesteia şi de membrii gospodăriei), precum şi fişa de înregistrare a gospodăriei ţărăneşti întocmite la 06 mai 1999, nu constituie temei de naştere a dreptului de proprietate a intimatului asupra terenului din litigiu. În acest sens sunt relevante prevederile art. 132 Cod civil (redacţia veche), care indică că, dreptul de proprietate (dreptul de administrare operativă) se naşte la dobînditorul de bază de contract al bunurilor din momentul transmiterii obiectului, dacă legea sau contractul nu prevede altceva.

Dacă contractul de înstrăinare a lucrului trebuie să fie înregistrat, dreptul de proprietate ia naştere din momentul înregistrării. Reglementări similare sunt prevăzute şi în art. 321 Cod civil (în redacţia Legii nr. 1107 din 06 iunie 2002). Ba mai mult, conform art. 320 al. (2) Cod civil (în redacţia noii legi), dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate, precum şi prin efectul unui act administrativ.

În aceeaşi ordine de idei instanţa de recurs menţionează că, la data fondării gospodăriei ţărăneşti şi, mai mult ca atît, la data întocmirii înscrisului de vînzare- cumpărare a terenului din 25 februarie 1999, terenul agricol din litigiu cu suprafaţa de 0,9351 ha se afla în posesia şi folosinţa lui Romanciuc Vasile (f.d.113) şi abia la 20 august 1999 ultimului i-a fost eliberat pentru imobil titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren (f.d. 65). În acest sens, Colegiul invocă prevederile art. 238 al. (1) Cod civil (redacţia veche), care indică că în baza contractului de vînzare-cumpărare vînzătorul se obligă să remită cumpărătorului proprietatea unui bun, iar cumpărătorul se obligă să primească bunul şi să plătească pentru el o anumită sumă de bani.

Deci, la momentul întocmirii recipisei din 25 februarie 1999, Romanciuc Vasile nu era proprietarul terenului cu suprafaţa de 0,9351 ha, din care considerente acesta nu putea decide înstrăinarea bunului lui Bîrnaz Victor. Or, prin prisma art. 49 Cod civil (redacţia veche), instanţa are dreptul de a declara valabilă convenţia în caz dacă partea se eschivează de la perfectarea notarială a acesteia, doar în cazul în care ea nu conţine nimic contrar legii. Chitanţele de recepţie a plăţilor fiscale din numele lui Bîrnaz Victor de la f.d. 8, 217, la fel nu constituie temei de a repune în termen acţiunea. Ba mai mult, din conţinutul acestor chitanţe nu rezultă că intimatul a achitat impozitul funciar anume pentru imobilul din litigiu, în situaţia în care Bîrnaz Victor, la rîndul său, este deţinătorul mai multor terenuri agricole, în afară de cel ce constituie obiectul acţiunii date.

Şi argumentul instanţelor precum că sustragerea de la perfectarea notarială a convenţiei se datorează lui Romanciuc Vasile, care împreună cu familia sa în perioada anilor 2003-2009 s-a aflat cu traiul permanent pe teritoriul Federaţiei Ruse, nu constituie temei de a considera că intimatul – reclamant a omis prescripţia întemeiat, or normele procesual civile reglementează în aspect larg procedura de înştiinţare a pîrîtului în cazul în care locul de aflare a acestuia nu este cunoscut. Totodată, legea prescrie expres dreptul persoanei de acces liber la justiţie.

Vis-a-vis de capătul de cerere privind declararea parţial nulă a procesului-verbal de transmitere a averii din 26 ianuarie 2004, întocmit de executorul judecătoresc Zaporojan Viorica privind transmiterea în proprietatea lui Cereteu Andrei din contul lui Romanciuc Vasile a cotei de teren cu nr. cadastral 3614108.008, Colegiul reţine că nu s- au constatat temeiuri de admitere a acestuia, în cazul în care nu a fost confirmat dreptul de proprietate a lui Bîrnaz Victor asupra terenului din speţa dată. Sunt irelevante şi concluziile instanţei de apel precum că nulitatea absolută este imprescriptibilă, deci intimatul-reclamant conformîndu-se termenului prescris de depunere a acţiunii. În acest sens instanţa reţine că, nulitatea absolută constituie sancţiunea pentru nerespectarea normei ce ocroteşte un interes general şi poate fi invocată doar în cazurile strict prevăzute de lege.

Deoarece nu au fost stabilite careva temeiuri de repunere în termen a acţiunii, de suspendare şi întrerupere a cursului prescripţiei, Colegiul ajunge la concluzia privind depunerea acţiunii în instanţa de judecată în afara termenului de prescripţie extinctivă. Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a emite o nouă hotărâre de respingere a acţiunii ca tardivă.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către Cereteu Andrei.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Drochia din 30 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bîrnaz Victor împotriva lui Romanciuc Vasile, Cereteu Andrei cu privire la repunerea în termen a acţiunii, declararea valabilităţii contractului de vînzare- cumpărare a terenului, declararea nulităţii parţiale a procesului-verbal de transmitere a averii şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se respinge integral acţiunea lui Bîrnaz Victor împotriva lui Romanciuc Vasile, Cereteu Andrei cu privire la repunerea în termen a acţiunii, declararea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare a terenului, declararea nulităţii parţiale a procesului- verbal de transmitere a averii, ca tardivă.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Oleg Sternioală Galina Stratulat