2ra-71/15 — Recunoaşterea nulă a contractului de vînzare-cumpărare

prima instanţă: S. Papuha dosarul nr. 2ra-71/15 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţa ÎNCHEIERE 26 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Andrei Cainac, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Cainac împotriva lui Cebotari Roman şi Pidlis Vitalie cu privire la constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014 c o n s t a t ă La 18 februarie 2013 Cainac Andrei a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Cebotari Roman, Pidlis Vitalie cu privire la constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 4204 din 20 iulie 2011 a apartamentului nr. 3 situat în mun.

Chişinău, bd. Grigore Vieru 22/10, ce a fost încheiat între Cebotari Roman şi Pidlis Vitalie. În motivarea acţiunii a menţionat că, conform contractului de împrumut din 30.08.2007, autentificat notarial, a primit cu împrumut de la Cebotari Roman suma de 5000 EURO până la 24.09.2007. În vederea asigurării executării în termen a obligaţiilor asumate, Cainac Andrei a gajat apartamentul nr. 3 din bd. Renaşterii 22/9 din mun. Chişinău, ce-i aparţinea cu drept de proprietate. Ulterior, la 03.09.2007 a încheiat contractul de ipotecă, autentificat notarial şi înregistrat la O.C.T. Chişinău. Face referire că, la 1 octombrie 2007 Cebotari Roman s-a adresat în instanţa de judecată împotriva sa, solicitând executarea dreptului de gaj a bunului imobil menţionat.

Invocă că, prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 septembrie 2008 s-a admis acţiunea înaintată, s-a transmis în posesia lui Cebotari Roman apartamentul nr. 3 din bd. Renaşterii 22/9 din mun. Chişinău, care-i aparţine cu drept de proprietate lui Cainac Andrei. Menţionează că, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2009 s-a respins cererea de apel declarată de Cainac Andrei şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. Relevă că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 mai 2010 s-a admis recursul depus de Cainac Andrei, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2009 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 septembrie 2008, s-a pronunţat o hotărâre nouă prin care acţiunea lui Cebotari Roman împotriva lui Cainac Andrei cu privire la executarea dreptului de gaj s-a admis şi s-a dispus 1 transmiterea în posesia lui Cebotari Roman apartamentul nr. 3 din bd.

Renaşterii, 22/9 mun. Chişinău, proprietate a lui Cainac Andrei, în scopul de a fi vândut pentru acoperirea datoriei contractului de împrumut din 30 august 2007. În temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 4204 din 20 iulie 2011 Roman Cebotari i-a înstrăinat lui Pidlis Vitalie apartamentul nr. 3 situat în mun. Chişinău, bd. Grigore Vieru 22/10, contra sumei de 99938 lei. Consideră că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4204 din 20 iulie 2011 nu au fost respectate prevederile art. 34, alin. (2) din Legea cu privire la ipotecă nr. 142 din 26.06.2008, art.290, alin. (1) din Codul civil, fapt ce presupune argumente suficiente pentru a constata nulitatea tranzacţiei respective, în temeiul art. 220 alin. (1) şi (2) din Codul civil.

Consideră că, acceptarea de către cumpărătorul - pîrît Pidlis Vitalie a preţului derizoriu, face dubioasă tranzacţia, evidenţiază o înţelegere camuflată dintre vînzător şi cumpărător de a scoate formal din proprietatea sa bunul imobil, acesta rămînînd de fapt în administrarea lui Cebotari Roman, contractul de vînzare-cumpărare fiind încheiat fară intenţia de a produce efecte juridice, şi în conformitate cu prevederile art. 221, alin. (1) din Codul civil este lovit de nulitate absolută. Solicită Cainac Andrei constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 4204 din 20 iulie 2011 a apartamentului nr. 3 situat în mun. Chişinău, bd. Grigore Vieru 22/10.

Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 18 decembrie 2013 cererea de chemare în judecată declarată de Cainac Andrei împotriva lui Cebotari Roman şi Pidlis Vitalie s-a respins ca fiind neîntemeiată, s-a anulat măsura de asigurare a acţiunii aplicată prin încheierea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 20 februarie 2013, în partea aplicării interdicţiei de a efectua careva acte juridice în privinţa apartamentului nr. 3 situat în mun. Chişinău, bd. Grigore Vieru 22/10, la rămânerea definitivă a hotărîrii. În susţinerea soluţiei adoptate prima instanţa a concluzionat, că careva temeiuri ce ar justifica constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 4204 din 20 iulie 2011 a apartamentului nr. 3 situat în mun.

Chişinău, bd. Grigore Vieru 22/10, materialele pricinii nu denotă, or bunul imobil a fost grevat în temeiul contractului de ipotecă din 03.09.2007, fapt ce atestă dreptul de proprietate al intimatului Cebotari Roman, precum şi recurentul nu se regăseşte în cercul persoanelor ce beneficiază de dreptul de a solicita constatarea nulităţii absolute a actului juridic menţionat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014 s-a respins cererea de apel declarată de Cainac Andrei şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 18 decembrie 2013. Instanţa de apel a reiterat argumentele menţionate în hotărârea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 18 decembrie 2013. La 24 octombrie 2014 Andrei Cainac a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată să fie admisă integral.

În motivarea cererii de recurs Andrei Cainac a menţionat că, instanţele ierarhic inferioare au interpretat eronat art. 34, alin. (2) din Legea cu privire la ipotecă nr. 142 din 26.06.2008, fapt manifestat prin omisiunea de a constata că, preţul bunului imobil menţionat este diminuat intenţionat, fapt ce denotă înţelegerea dolosivă între Cebotari 2 Roman şi Pidlis Vitalie. Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sa aplicarea eronată a normelor de drept material sa a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sa analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural a fost încălcate sa aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii a fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu a fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea a dus sa ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sa în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sa în cazul în care erorile comise a dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se ia în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs, precum că instanţele ierarhic inferioare au interpretat eronat art. 34, alin. (2) din Legea cu privire la ipotecă nr. 142 din 26.06.2008, fapt manifestat prin omisiunea de a constata că, preţul bunului imobil menţionat este diminuat intenţionat, nu poate fi reţinut pe motiv că, potrivit contractului de ipotecă din 30 august 2007, Andrei Cainac şi Cebotari Roman au 3 evaluat apartamentul respectiv la suma de 5000 euro, or valoarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4204 din 20 iulie 2011 este de 99938 lei.

Circumstanţele cauzei a fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că, Andrei Cainac nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CtEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (caza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenta unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Andrei Cainac ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Andrei Cainac se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Dumitru Mardari 4