2ra-2876/15 — Încasarea salariului

prima instanţă: L.Lupaşco (Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău) dosarul nr. 2ra-2876/15 instanţa de apel: N.Traciuc, M.Anton, Iu.Cotruţă (Curtea de Ape Chişinău) ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Liliana Bînzari în interesele recurentului Creciun Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Creciun Andrei către Serviciul Vamal al RM, intervenient accesoriu Biroul Vamal Cahul privind încasarea plăţilor salariale pentru absenţa forţată de la muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Serviciul Vamal al RM, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 08 octombrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La 21 iunie 2013 Creciun Andrei s-a adresat către Serviciul Vamal al Republicii Moldova solicitînd obligarea pîrîtului să-i achite salariul restant pentru absenţa forţată de la serviciu în sumă de 37607,63 lei. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 26 decembrie 2013 s-a introdus în proces, Biroul Vamal Cahul în calitate de intervenient accesoriu din partea pîrîtului Serviciului Vamal al RM.(f.d.53-54). Afirmă că, prin ordinul nr.877-p din 06.09.2010 a fost concediat din funcţia de inspector principal Biroului Vamal Cahul în legătură cu necorespunderea funcţiei deţinute în rezultatul atestării.

A menţionat că, a contestat în judecată ordinul de concediere sus-menţionat, care prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 20 iulie 2011 a fost anulat ordinul nr.877-p din 06.09.2020 fiind restabilit în funcţie. Menţionează că, salariul mediu pe care î-1 primea constituia suma de 3629,89 lei, fapt confirmat prin certificatul nr.802-5 din 23.05.2013, iar salariul mediu pe zi, calculat conform pct. 5-7 din Hotărîrea Guvernului RM nr.426 din 26.04.2004 cu privire la modul de calculare a salariului mediu, constituia 123,46 lei. Totodată menţionează că, salariul calculat pentru luna septembrie anul 2010 şi pentru luna iulie 2011 pe 20 zile constituie 1469,31 lei, iar în rest pentru celelalte 9 luni a fost de 3629,89 lei.

Consideră că, salariul restant calculat pentru toată perioada absenţei forţate de la muncă constituie suma de 37607,63 lei, care urmează a fi încasat de la pîrît. Prin cererea de concretizare din 13 martie 2014 reclamantul a solicitat încasarea de la pîrît a sumei de 38101,25 lei, sumă calculată pentru absenţa forţată de la serviciu pentru perioada 06.09.2010 - 20.07.2010, (f.d. 53-54). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 08 octombrie 2014 acţiunea a fost admisă integral. S-a încasat din contul Serviciului Vamal al RM în beneficiul lui Creciun Andrei salariu pentru absenţa forţată de la muncă pentru perioada 06.09.2010- 20.07.2011 în sumă de 38 101 (treizeci şi opt mii una sută şi unu) lei 25 bani.

La 13 octombrie 2014 şi respectiv la 17 decembrie 2014 Serviciul Vamal al RM a contestat hotărîrea instanţei de fond cu apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015 s-a admis apelul declarat de Serviciului Vamal al RM. S-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 08 octombrie 2014, fiind emisă o nouă hotărîre prin care: S-a admis parţial acţiunea lui Creciun Andrei. S-a încasat de la Serviciului Vamal al RM în beneficiul lui Creciun Andrei salariul pentru absenţa forţată de la serviciu pentru perioada de timp 06.09.2010 - în valoare de 17 482,60 lei cu deducerea din această sumă a tuturor impozitelor şi reţinerilor legale.

În rest acţiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată. La emiterea deciziei instanţa de apel a invocat că, potrivit prevederilor art. 1 şi art. 3 alin. (2) al Legii serviciului în organele vamale, nr. 1150 din 20.07.2000, serviciul în organele vamale este un gen special de activitate în serviciul public prin care se exercită funcţiile, drepturile şi obligaţiile organelor vamale, incluse în sistemul organelor de drept şi al organelor securităţii statului. În cadrul organelor vamale activează funcţionari publici, supuşi reglementărilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, şi personal contractual, care desfăşoară activităţi auxiliare, supus reglementărilor legislaţiei muncii.

În context, art. 14 lit. d) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008, prevede că, funcţionarul public are dreptul să beneficieze de condiţii normale de muncă şi igienă de natură să-i ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică, precum şi de un salariu corespunzător complexităţii atribuţiilor funcţiei. 2 Totodată, art. 90 alin. (1) şi alin. (2), lit. a) din Codul muncii al Republicii Moldova, menţionează că, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă.

În aceeaşi ordine de idei, art. 329 alin. (1) şi art. 330 alin. (1), lit. b) din Codul muncii, menţionează că, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel. Angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligaţie survine, în particular, în caz de eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă. Instanţa de apel a invocat că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 iulie 2011, s-a admis cererea de chemare în judecată a lui Creciun Andrei împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ.

S-a anulat ordinul Directorului general al Serviciului Vamal, nr. 877-p din 06 septembrie 2010 „Cu privire la concedierea din serviciu a d-lui Creciun Andrei, Biroului Vamal Cahul”. S-a restabilit Creciun Andrei în funcţia ocupată anterior de inspector principal, post vamal Etulia-Fricăţei (c/f), Biroul Vamal Cahul, (f.d. 5- 8). Ca consecinţă, apelantul a emis la data de 05 august 2011, ordinul nr. 1074- p cu privire la restabilirea lui Creciun Andrei la Biroul Vamal Cahul, şi lui i s-a achitat un salariu mediu lunar în valoare de 3629,89 lei,(f.d. 33). Totodată, instanţa de apel a stabilit că, în baza ordinului nr. 1075-p din 05 august 2011, intimatul-reclamant a fost eliberat din serviciu, începînd cu data de 04 martie 2011. (f.d.

77). În context, instanţa de apel a invocat că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 mai 2012, s-a respins acţiunea lui Creciun Andrei împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului nr. 1075- p din 05 august 2011 „Cu privire la eliberarea din serviciu a d-lui Creciun Andrei, Biroului Vamal Cahul”, restabilirea în funcţia anterior ocupată de inspector principal al Postului Vamal Etulia-Fricăţei al Biroului Vamal Cahul, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru pentru perioada 05 august 2011 -6 februarie 2012. (f.d. 79-85).

Suplimentar la cele menţionate, instanţa de apel, a invocat prevederile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

3 Astfel, pentru motivele invocate mai sus, instanţa de apel a menţionat că, intimatul a fost privat ilegal de posibilitatea de a munci numai în perioada de la 06 septembrie 2010 pîna la 04 martie 2011. Mai mult ca atît, instanţa de apel a considerat necesar de a fi menţionate prevederile pct. 21 al Hotărîrii Plenului CSJ, nr. 9 din 22.12.2014 privind practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii, modificării şi încetării contractului individual de muncă, care prevede că, restabilirea în funcţie a salariatului cu care a fost încheiat un contract individual de muncă pentru o perioadă determinată este posibilă numai în limitele temporale indicate în contract.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2015 s-a admis integral cererea lui Creciun Andrei privind corectarea erorii materiale şi erorii de calcul strecurate în decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015. S-a corectat erorile materiale strecurate în decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015 în partea introductivă a decizie şi anume a anului emiterii deciziei care s-a indicat greşit „2014” în loc de „2015”. S-a corectat erorile de calcul strecurate în decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015 în partea de motivare a deciziei şi anume suma calculată greşit 17482,60 lei cu suma de 21606,33 lei. S-a corectat erorile de calcul strecurate în decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015 în partea dispozitivă a deciziei şi anume suma calculată şi încasată greşit de 17482,60 lei cu suma de 21606,33 lei.

La 13 mai 2015, avocatul Liliana Bînzari în interesele recurentului Creciun Andrei a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului se invocă că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Materialele cauzei atestă că copia deciziei din 19 februarie 2015 a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău (f.d.122) la 10 martie 2015, însă lipseşte dovadă recepţionării acesteia de către părţi, astfel, recursul se consideră depus în termen.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 4 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Liliana Bînzari în interesele recurentului Creciun Andrei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Liliana Bînzari în interesele recurentului Creciun Andrei, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Liliana Bînzari în interesele recurentului Creciun Andrei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 5 d i s p u n e Recursul declarat de către avocatul Liliana Bînzari în interesele recurentului Creciun Andrei, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6