3ra-1333/14 — Contestarea actelor administrative

prima instanță I. Țurcan dosarul nr. 3ra-1333/14 instanța de apel D. Manole N. Traciuc E. Fistican DECIZIE 03 decembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Ion Druţă, Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Dudău împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău din 05 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 10 februarie2012, Anatol Grițac și Igor Dudău au depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2012 pretențiile reclamanților Anatol Grițac și Igor Dudău împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldovaau fost separate. În motivarea acţiunii reclamantul Igor Dudău a indicat că a activat în cadrul Serviciului Vamal al Republicii Moldova la Postul vamal Ocnița-Sokireanî, din cadrul Biroului vamal Briceni, începând cu 04 februarie 2002, deținând funcția de inspector al Biroului vamal Briceni.

Pe parcursul activității sale nu a fost sancționat disciplinar, fapt ce se confirmă prin înscrisurile din carnetul de muncă și caracteristica eliberată de șeful Biroului vamal Briceni, chear înainte de începerea atestării în toamna anului 2011. Cu atît mai mult că pe parcursul a 10 ani cît a activat în cadrul biroului Vamal Briceni permanent şi-a perfecţionat nivelul de calificare profesională, fapt ce se confirmă şi prin fişa de atestare eliberată şi anexată la materialele cauzei civile, în care este indicat că el corespunde funcţiei deţinute.

1 Indică că la 06 iunie 2011, în baza acordului adițional la contractul individual de muncă nr. 16 din 10 martie 2010, directorul general al Serviciului Vamal i-a prelungit contractul individual de muncă până la 06 iunie 2016. Între timp conform ordinului nr. 1292-p din 31 octombrie 2011 a aflat că în perioada 05 septembrie 2011-09 decembrie 2011 se va desfășurat atestarea la corespunderea funcției deținute a colaboratorilor Biroului vamal Briceni, care întrunesc condiţiile de atestare, iar mai apoi prin ordinul nr. 1494-p din 17 octombrie 2011 a fost aprobată componența Comisiei de atestare.

Consideră că aceste ordine sunt ilegale și emise cu încălcarea Regulamentului cu privire la atestarea colaboratorilor vamali aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 383 din 29 mai 2001, conform cărui, pentru organizarea și desfășurarea procesului de atestare a colaboratorilor vamali, prin ordinul directorului general se creează Comisia de atestare a Serviciului Vamal, al cărei președinte este vice directorul Serviciului Vamal.

Indică că prin ordinul nr. 1494-p din 17 octombrie 2011, președinte al Comisiei de atestare a fost numită Aliona Lupașcu, șefă a Direcției managementul personalului, care nu are experiență în domeniul vamal, iar atestarea s-a petrecut în mod superficial, fără a ține cont de criteriile de atestare prevăzute la pct. 3 al Regulamentului cu privire la atestarea colaboratorilor vamali, aprobat prin hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 383 din 19 mai 2001, și anume competența profesională, atitudinea față de muncă și exercitarea obligațiilor de serviciu. La fel, consideră că procedura de atestare a fost petrecută cu încălcarea pct. 22, 24 al Regulamentului cu privire la atestarea colaboratorilor vamali.

Solicită anularea parțială a hotărârii Comisiei de atestare nr. 03-19-12 din 09 decembrie 2011 și ordinul nr. 1379-p din 14 decembrie 2011 cu privire la rezultatele atestării la corespunderea funcției deținute a colaboratorului vamal Igor Dudău, anularea ordinului nr. 1494-p din 17 octombrie 2011 și ordinului nr. 39-p din 11 ianuarie 2012, restabilirea în funcția anterior deținută și încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă în sumă de 57283,20 lei. Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2012 acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 21 noiembrie 2012 a fost admis recursul lui Igor Dudău, casată hotărârea Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2012 cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 decembrie 2012, pricina a fost transmisă spre examinare după competență Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05 noiembrie 2013 acțiunea a fost admisă, a fost anulată parțial hotărârea Comisiei de atestare nr. 03-19- 12 din 09 decembrie 2011 și ordinul nr. 1379-p din 14 decembrie 2011 cu privire la rezultatele atestării la corespunderea funcției deținute a colaboratorului vamal Igor Dudău, a fost anulat ordinul nr. 1494-p din 17 octombrie 2011 și ordinul nr. 39-p din 11 ianuarie 2012 cu privire la concedierea de la serviciu din cadrul Biroului Vamal Briceni, cu restabilirea în funcția deținută anterior și s-a încasat din contul Biroului vamal Briceni în beneficiul lui Igor Dudău salariul pentru perioada absenței forțate de la muncă în sumă de 57283,20 lei.

2 Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2014 a fost respins apelul Serviciului Vamal al Republicii Moldova și menținută hotărârea primei instanțe. La 22 august 2014, în termenul prevăzut de lege, Serviciul Vamal al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel pe care o consideră ilegală, neîntemeiată și adoptată cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material. Indică că de către prima instanță nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond iar concluziile acesteia sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Susține că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu s-au expus asupra tuturor probelor invocate, și anume că intimatul a omis termenul de contestare a ordinului nr. 1379-p din 14 decembrie 2011, care a fost adus la cunoștință intimatului la 14 decembrie 2011. Astfel, termenul de adresare în instanța de judecată a expirat la 13 ianuarie 2012, pe când cererea de chemare în judecată a fost depusă la 10 februarie 2012, peste data limită de adresare în instanța de contencios administrativ. Totodată, menționează că instanțele de judecată eronat au concluzionat că eliberarea intimatului din funcție s-a făcut fără acordul Comitetului sindical, contrar prevederilor art. 87 Codul muncii.

Or, la 20 decembrie 2011, angajatorul, prin demersul nr. 28/03-14031 a solicitat, conform art. 87 alin. (1) Codul muncii, de la Comitetul sindical al Biroului vamal Briceni, acordul de concediere a intimatului, însă, ținând cont că Comitetul sindical nu a avut nici o reacție asupra demersului, conform art. 87 alin. (4) Codul muncii, în cazul în care angajatorul nu a primit răspuns în termen de 10 zile, acordul organului sindical se prezumă, și la 11 ianuarie 2012 a fost emis ordinul de concediere nr. 39-p.

La fel, invocă că instanța de fond și de apel au interpretat eronat prevederile pct. 8 din Regulamentul cu privire la atestarea colaboratorilor vamali, considerând că Aliona Lupașcu nu putea fi desemnată în calitate de președinte a Comisiei de atestare a Serviciului Vamal, or, la momentul susținerii atestării, pct. 8 din Regulament a fost modificat prin hotărârea Guvernului nr. 446 din 28 mai 2010, și anume, cuvintele „vice directorul Serviciului Vamal” au fost substituite prin cuvintele „directorul general al Serviciului Vamal sau un colaborator vamal din efectivul de comandă superior, desemnat de către acesta”, iar în conformitate cu prevederile pct. 3 din Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 383 din 29 mai 2001, funcția de șef de direcție, face parte din efectivul de comandă superior.

De asemenea, menționează că instanțele de judecată nu au ținut cont de prevederile pct. 24 din Regulament, constatând neîntemeiat ilegalitatea ordinelor nr. 1949-pdin 17 octombrie 2011 și nr. 39-p din 11 ianuarie 2012. Prin referința din 01 octombrie 2014, intimatul Igor Dudău a solicitat declararea recursului inadmisibil. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Din actele pricinii este cert faptul că recurentul Serviciul Vamal al Republicii Moldova a recepţionat copia deciziei instanţei de apel din 20 mai 2014 la 3 27 iunie 2014, iar la 22 august 2014, adică în termenul prevăzut de lege ultimul a declarat recurs.

În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 05 noiembrie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe din următoarele motive. În conformitate cu art.445 al.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

Verificînd legalitatea hotărîrilor recurate prin prisma argumentelor invocate de către recurent şi în raport cu probele administrate în speţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că nu sînt prezente nici unul din temeiurile de casare a hotărîrilor judecătoreşti contestate. Concluzia primei instanţe despre necesitatea admiterii acţiunii este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în conformitate cu art. 130 CPC, care de rând cu alte reglementări, completează Legea contenciosului administrativ nr.793- XIV din 10 februarie 2000 care potrivit dispoziţiilor art. 24 al.

(3) al Legii date, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului. Din materialele dosarului rezultă că începând cu data de 04 februarie 2002 intimatul Igor Dudău a început activitatea în Serviciul Vamal în funcţie de inspector la Biroul Vamal Briceni. La 05 decembrie 2011 Serviciul Vamal, în baza ordinului nr. 1292-p din 31 octombrie 2011, a petrecut atestarea colaboratorilor vamali a Biroului Vamal Briceni, rezultatele atestării au fost aprobate prin ordinul Serviciului Vamal nr. 1379-p din 14 decembrie 2011, potrivit căruia Comisia de atestare a considerat că 93 colaboratori vamali corespund funcţiei deţinute, iar 34 colaboratori vamali nu corespund funcţiei deţinute, printre care şi intimatul Igor Dudău, indicat cu nr. de ordine 18. Intimatul a fost preavizat cu o durată de 30 zile calendaristice despre posibila eliberare din serviciu din organele vamale.

La data de 11 ianuarie 2012 în baza ordinului nr. 39-p intimatul Igor Dudău a fost concediat din funcţia de inspector al Postului Vamal Ocniţa-Solkireanî, Biroul vamal Briceni, în legătură cu necorespunderea funcţiei deţinute în rezultatul atestării. S-a stabilit că înaintând prezenta cerere de chemare în judecată intimatul Igor Dudău a solicitat anularea hotărîrii Comisiei de atestare din 09 decembrie 2011 în partea sa, ordinul nr. 1379-p din 14 decembrie 2011 „Cu privire la rezultatele 4 atestării la corespunderea funcţiei deţinute a colaboratorului vamal Igor Dudău, nr,1494 din 17 octombrie 2011 „Cu privire la componenţa Comisiei de atestare a Serviciului Vamal” şi a ordinului nr. 39-p din 11 ianuarie 2012 ca fiind emise ilegal de către recurentul –angajator Serviciul Vamal.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că soluţia instanţelor ierarhic inferioare de admitere a acţiunii intimatului Igor Gurău privind declararea nulităţii parţiale a hotărîrii Comisiei de atestare a Serviciului Vamal din 09 decembrie 2011 în privinţa lui Igor Dudău, ordinului nr. 1379-p din 14 decembrie 2011 cu privire la rezultatele atestării la corespunderea funcţiei deţinute a colaboratorului vamal Briceni Igor Dudău şi a anulării integrale a ordinelor Serviciului Vamal nr. 1949 din 17 octombrie 2011 şi nr. 39-p din 11 ianuarie 2012, restabilirii în funcţie şi încasarea salariului mediu pentru lipsa forţată de la muncă este întemeiată şi legală reieşind din următoarele.

Prima instanţă şi-a motivat soluţia întemeindu-se pe faptul admiterii încălcării normelor juridice materiale şi procedurale la atestarea inspectorului vamal Iurie Rusu. Instanţa de apel a fost de acord cu soluţia primei instanţe. Astfel, instanţele de judecată şi-au întemeiat soluţia exclusiv în baza art. 121-122 din CPC, procedeu inadmisibil în cadrul interpretării sau aprecierii legalităţii unei hotărâri judecătoreşti. Astfel, textele de lege, art. 121-122 CPC coroborate cu art. 24 al. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000, au fost invocate pentru a constata obligaţia legală a autorităţii publice de a răspunde şi a prezenta înscrisuri, precum şi alte mijloace de probă concludente în vederea admiterii sau respingerii tuturor argumentelor de legalitate invocate de către angajatul concediat.

În acest sens, procesul-verbal nr. 03-19-12 din 09 decembrie 2011 şi ordinul nr. 1379-p din 14 decembrie 2011 puse la baza ordinului de concediere nr. 39-p din 11 ianuarie 2012, prin ele însele, nu combat argumentele de ilegalitate invocate de intimatul Igor Dudău şi nici nu justifică concedierea acestuia din organele Serviciului Vamal. Prin urmare, oportunitatea contestării acestor acte este decisă exclusiv de angajatul supus atestării, iar neexercitarea acestui drept nu implică neapărat pierderea altui drept recunoscut de legiuitor, de a cere anularea ordinului privind concedierea din funcţie. Mai mult ca atât, având în vedere că recurentul invocă o excepţie de procedură, care trebuie invocată, respectiv examinată până la cercetarea fondului cauzei, Colegiul constată că invocarea acestei excepţii de procedură direct în recurs este tardivă, nefiind pasibilă să schimbe soluţia instanţei întrucât – litigiul a fost cercetat în fond deja.

Conform art. 1, 3 din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000 coroborat cu dispoziţiile Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, inspectorul vamal face parte din categoria funcţionarilor publici de execuţie. Tocmai din acest motiv pentru soluţionarea prezentului litigiu corect au fost aplicate atât dispoziţiile Regulamentului cu privire la atestarea colaboratorilor vamali, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 383 din 29 mai 2001 în calitate de norme speciale aplicabile prioritar. 5 În contextul expus prima instanţă întemeiat a constatat încălcarea normelor de drept material la emiterea actelor administrative contestate de către intimat din considerentele ce succed.

Conform art. 86 alin. (1) lit. e) Codul muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate ca urmare a calificării insuficiente, confirmate prin hotărîre a comisiei de atestare. Astfel, conform pct. 8 din Regulamentul cu privire la atestarea colaboratorilor vamali, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 383 din 19 mai 2001, pentru organizarea şi desfăşurarea procesului de atestare a colaboratorilor vamali, prin ordinul directorului general se creează Comisia de atestare a Serviciului Vamal sau un colaborator vamal din efectivul de comandă superior, desemnat de către acesta.

Comisia de constituie de cel puţin 5 membri, inclusiv preşedinte şi secretar, desemnaţi prin ordinul de constituire a acesteia. Secretarul Comisiei este colaborator al Direcţiei managementului personalului. În temeiul normei citate se constată că preşedintele Comisiei de atestare a Serviciului Vamal, urmează a fi desemnat de directorul general al Serviciului Vamal, fie un colaborator vamal din efectivul de comandă superior. La caz, se constată că prin ordinul nr. 1494-9p din 17 octombrie 2011 cu privire la aprobarea componenţei comisiei de atestare a Serviciului Vamal, iar în calitate de preşedinte a fost desemnată Alina Lupaşcu-şef al Direcţiei managementului personalului, persoană care nu este un colaborator vamal din efectivul de comandă superior.

Prin urmare, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel just au concluzionat că la constituirea Comisiei de atestare Serviciul vamal a admis unele derogări de la Regulamentul citat, ori după cum a fost menţionat anterior, preşedinte al Comisiei de atestare putea fi desemnat dar un colaborator vamal din efectivul de comandă superior, fapt ce în speţă a fost ignorat de către recurent. În astfel de circumstanţe, recurentul în cadrul examinării pricinii nu a prezentat probe pertinente în susţinerea ordinului contestat privind desemnarea d-nei Alina Lupaşcu în calitate de preşedinte al Comisiei de atestare a Serviciului Vamal şi că aceasta făcea parte din efectivul de comandă superior al Serviciului Vamal.

În circumstanţele expuse, instanţa de recurs consideră că instanţele de judecată corect au ajuns la conscluzia ilegalităţii ordinului Serviciului Vamal nr. 1494-p din 17 octombrie 2011, or acest ordin al Serviciului vamal a fost emis cu derogare de la normele imperative ale legii. De asemenea s-a mai stabilit că la efectuarea procedurilor de atestare a intimatului Igor Dudău , Serviciul Vamal a admis derogări şi de la norma pct. 22 din Regulamentul cu privire la atestarea colaboratorilor vamali, care statuează că în procesul pregătirii pentru atestare, Direcţia managementului personalului, şefii subdiviziunilor structurale informează colaboratorii despre scopurile, modul şi termenele desfăşurării atestării.

În baza graficului de atestarea, şefii serviciilor resurse umane prezintă Comisiei listele colaboratorilor supuşi atestării şi fişele de atestare. Reieşind din materialul probator administrat în speţă este cert faptul că angajatorul nu a informat salariatul Igor Dudău despre scopul şi modul de efectuare 6 a atestării, ori în fişa act de aducere la cunoştinţă a colaboratorilor Biroului vamal Briceni cu privire la atestarea privind confirmarea în funcţie de la 05 decembrie 2009- 09 decembrie 2011, nu este indicat nici scopul şi nici modul în care va fi efectuată atestarea salariaţilor, or din acest înscris rezultă doar faptul că angajaţii Biroului vamal Briceni au fost informaţi despre termenele desfăşurării procedurii de atestare.

Conform pct. 24 din Regulamentul menţionat, angajaţii, atestarea se efectuează în prezenţa colaboratorului supus atestării. Comisia examinează documentele prezentate, audiază comunicarea şefului subdiviziunii structurale în care activează colaboratorul supus atestării, iar în caz de necesitate – şi comunicarea şefului lui nemijlocit, după care efectuează interviul. La cererea colaboratorului supus atestării şi în baza informaţiilor şi în baza informaţiilor referitoare la activitatea de serviciu premergătoare atestării, Comisia este în drept să soluţioneze dezacordul acestuia cu caracteristica ce ea fost prezentată. Astfel, din procesul-verbal nr. 03-19-12 al şedinţei Comisiei de atestare a Serviciului Vamal din 09 decembrie 2011 nu rezultă procedura de atestare a colaboratorilor Biroului vamal Briceni, fiind menţionat doar că colaboratorii au fost supuşi interviului de atestare.

Urmare celor expuse, se reţine că Comisia de atestare a Serviciului Vamal nu a audiat comunicarea şefului subdiviziunii structurale în care activa intimatul Igor Dudău, adică comunicarea şefului Biroului Vamal Briceni, fapt ce constituie o încălcare a regulilor de efectuare a atestării colaboratorilor vamali, iar în procesul- verbal al şedinţei Comisiei de atestare a Serviciului Vamal din 09 decembrie 2011 nu este indicat că Comisia a dat citire fişei de atestare. Or, la actele pricinii există fişa de atestare a intimatului Igor Dudău , întocmită de către şeful Biroului Vamal Briceni care a menţionat că intimatul Igor Dudău corespunde funcţiei deţinute, fiind indicate şi motivele unei astfel de concluzii.

Pe cînd, în hotărîrea Comisia de atestare a Serviciului Vamal din 09 decembrie 2011 nu a fost motivată poziţia Comisiei faţă de soluţia adoptată, nefiind indicate nici recomandările Comisiei după atestarea salariatului Igor Dudău şi nici poziţia salariatului cu hotărîrea respectivă. Conform art. 87 Codul muncii, concedierea salariaţilor membri de sindicat în cazurile stipulate la art. 86 al. (1) lit. e) Codul muncii poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului sindical din unitate. S-a stabilit că la materialele cauzei lipseşte acordul preliminar scris al organului sindical din unitate cu privire la concedierea inspectorului Igor Dudău.

Procesul-verbal al şedinţei comitetului sindical al Biroului Vamal Briceni nr. 10 din 26 decembrie 2011 nu face nici o menţiune cu privire la analiza oportunităţii concedierii lui Igor Dudău, nu a fost pus în discuţie demersul angajatorului privind concedierea lui Igor Dudău, astfel nici nu poate fi asimilat unui acord, dat fiind faptul că acordul organului sindical trebuie să implice analiza oportunităţii concedierii, respectiv să se refere expres la fiecare angajat în parte şi nu doar la unii (f.d.21-22). Pct. pct. 3, 13, 24, 28 din Regulamentul cu privire la atestarea colaboratorilor vamali aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 383 din 29 mai 2001 prevăd că atestarea colaboratorilor vamali nu poate fi efectuată oricum, ci în baza unor criterii concrete, care urmează a fi analizate şi apreciate de comisia de atestare, 7 cu întocmirea obligatorie şi fixarea procedurii de atestare în fişa de atestare, sau chiar şi prin intermediul mijloacelor tehnice.

Menţiunile legale enunţate se completează şi de pct.pct 5, 25, 27, 32 din Regulamentul cu privire la atestarea funcţionarilor publici aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 522 din 20 mai 2004 (în vigoare la data emiterii actelor contestate), care reiterează obligaţia efectuării atestării în baza unor criterii concrete, precum şi obligativitatea fixării întregului proces de atestare, (a întrebării, răspunsurilor, calificativul obţinut, recomandările, precum şi alte criterii prevăzute în anexa Regulamentului) în fişa de atestare. Or, la materialele cauzei lipseşte fişa de atestare a lui Igor Dudău completată în conformitate cu prevederile Regulamentelor menţionate, fapt care vădeşte ignorarea acestor norme de către angajator, lipsind atât angajatul precum şi eventualii supraveghetori ai activităţii autorităţii publice de posibilitatea aprecierii şi analizării obiectivităţii procesului de atestare.

Astfel, fără respectarea unor criterii precise de atestare, precum şi fără fixarea corespunzătoare a procesului de atestare fie în fişa de atestare, fie pe alt suport (chiar şi electronic, mijloacele moderne permit înregistrarea nestingherită a întregului interviu) nu se poate asigura principiul obiectivităţii şi transparenţei procedurii de atestare a funcţionarului public, prevăzute la art. 5 din Regulamentul cu privire la atestarea funcţionarilor publici aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 522 din 20 mai 2004 (în vigoare la data emiterii actelor contestate), fapt care poate genera numeroase abuzuri.

Mai mult ca atît, s-a stabilit că de către recurentul Serviciul Vamal nu au fost aplicate criteriile în baza cărora Comisia de Atestare a concluzionat că reclamantul- intimat nu corespunde funcţiei stabilite, rezultatul atestării fiindu-i adus la cunoştinţă ultimului abia peste 5 zile, cînd a fost informat despre posibila concediere din cadrul Biroului Vamal, ceea ce contravine pct. 32 al Regulamentului menţionat. Prin urmare, afară de procesul-verbal şi ordinul cu privire la rezultatele atestării, care contrar dispoziţiilor din Regulament – reflectă doar rezultatul final al atestării, nu şi criteriile de evaluare, punctaj, interviul etc. nu poate fi asigurată respectarea principiilor obiectivităţii şi transparenţei procesului de atestare.

Pentru simplu motiv că documentele aflate la baza ordinului de concediere nu răspund la întrebarea firească: de ce angajatul nu corespunde funcţiei deţinute, nimeni neavînd acces la evaluările făcute de comisia de atestare, atâta timp cât aceste evaluări rămân doar în capul evaluatorului. Astfel, fiind, în cazul din speţă angajatul-intimat este pus în situaţia de a nu-şi putea motiva contestarea acţiunilor comisiei de atestare a intimatului, pentru că procedura de atestare nu se conduce şi nici nu reflectă documentar criteriile concrete de evaluare a lui ca angajat. Instanţa de recurs reţine că în mod corect instanţa de fond şi de apel a concluzionat şi faptul încălcării de către angajatorul –recurent a dispoziţiilor art. 43 al.

(2) lit. g) a Legii serviciului în organele vamale fiind stabilit cert, că în perioada concedierii intimatului posturi vacante de nivel inferior au existat la angajatorul- recurent. 8 În asemenea circumstanţe de fapt şi de drept stabilite Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că, atît prima instanţă cît şi instanţa de fond au ajuns la o concluzie justă privind admiterea acţiunii lui Igor Dudău cu privire la concedierea ilegală din serviciu şi, prin urmare, corect au fost anulate actele contestate de către intimat în instanţa de judecată.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 05 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Dudău împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă. Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă Oleg Sternioală Ion Corolevschi 9