3ra-1089/14 — Restabilirea în funcţie, încasarea salariului

Prima instanță: Judecătoria sec. Râșcani Dosarul nr. 3ra-1089/14 Judecător: I. Potînga Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecător: L. Popova, M. Moraru, A. Doga ÎNCHEIERE 04 septembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Dumitru Mardari, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Panfil Ruslan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Panfil Ruslan către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, privind declararea drept nul ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu nr. 1137-r din 23 noiembrie 2012, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2014, prin care a fost casată hotărârea Judecătoriei Râșcani mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2013, fiind emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : La 08 februarie 2013, Panfil Ruslan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, privind declararea drept nul ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr. 1137-r din 23 noiembrie 2012, și restabilirea s-a în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor de judecată şi repunerea acţiunii în termen de prescripție extinctivă. Reclamantul a invocat că la 23 noiembrie 2012, de către Serviciului Vamal al R. Moldova a fost emis ordinul 1137-r prin care a fost sancționat disciplinar cu eliberarea sa din serviciu în organul vamal, iar din data respectivă nu a fost admis la locul de muncă.

A mai invocat reclamantul că în ordinul de concediere a fost menționat faptul că a avut o atitudine iresponsabilă față de exercitarea atribuțiilor de serviciu, încălcând prevederile Ordinului SV nr. 481-0 din 31 decembrie 2008, pct. 7 lit. a), b), c), d) şi j), pct. 8 lit. a) al Codului de conduită a colaboratorului vamal, precum şi art. 15 alin.1 lit. a), c), d), h) şi i), art. 46 lit. a), d) şi f) al Legii serviciului organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000. Suplimentar reclamantul a relatat că în ordinul dat a fost invocat faptul că de către el au fost încălcate prevederile legale şi că în perioada 01.03.2012 - 01.10.2012, reclamantul folosindu-se de parola utilizatorului altui colaborator demisionat - N. Ceban, introdus în SI „UNIPASS” la ieșire 85 mijloace de transport cu nr de înmatricularea străine, care de fapt nu au ieșit din țară.

În acest sens a fost inițiată investigație de serviciu, care s-a finalizat prin încheierea cu propunerea de a i se aplica sancțiunea disciplinară - eliberarea din serviciu în organul vamal. Reclamantul a menționat faptul că la dispoziția sa a fost pus doar încheierea, fără a avea posibilitatea de a face cunoștință cu toate materialele investigației de serviciu, a explicat că nu deține parola utilizatorului N. Ceban şi nu a folosit-o niciodată menționând că parola dată putea fi folosită de la diferite calculatoare de către oricine care o cunoștea, iar faptul că prin informația parvenită de la biroul vamal a Ucrainei precum că unitățile de transport în cauză nu au traversat frontiera acestui stat nu este un argument acceptabil, deoarece persoanele care traversează frontiera vamală a R. Moldova, nu sunt obligați să continue şi traversarea frontierei statului vecin, şi în mod legal pot reveni în țară.

A solicitat reclamantul și repunerea în termenul de prescripție a cererii de chemare în judecat, argumentând prin faptul la 24 decembrie 2012 a depus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Centru, mun. Chişinău, care prin încheierea din 03 ianuarie 2013 a fost restituită din motivul că a fost depusă cu încălcarea competenței teritoriale, încheiere despre care a aflat la data de 06 februarie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2013, cererea de chemare în judecată a fost repusă în termen, a fost admisă parțial acțiunea, a fost anulat ordinul Serviciului Vamal al R. Moldova nr.1137-r din 23 noiembrie 2012, a fost restabilit reclamantul Panfil Ruslan în funcția de inspector superior din cadrul Biroului Vamal Bender al Serviciului Vamal al R. Moldova, s-a încasat din contul Serviciului Vamal al R. Moldova în beneficiul reclamantului Panfil Ruslan pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă de la 23 noiembrie 2012 până la 22 noiembrie 2013 suma de 57 280 lei şi a prejudiciului moral în mărime de un salariu mediu lunar, ceea ce constituie 4 773,33 lei, cu dispunerea executării imediate a hotărârii în partea restabilirii în funcție a lui Panfil Ruslan şi încasării în beneficiul lui a unui salariu mediu lunar în sumă de 4 773,33 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2014 s-a admis cererea de apel depusă de Serviciul Vamal, s-a casat hotărârea Judecătoriei Râșcani din 26 noiembrie 2013 şi s-a adoptat o hotărâre nouă prin care s-a respins ca fiind depusă tardiv cererea de chemare în judecată înaintată de Panfil Ruslan. La 02 iunie 2014, în termenul prevăzut de lege, Panfil Ruslan a declarat recurs la decizia instanței de apel respectivă, ulterior completându-l prin recursul din 22 iulie 2014, în care a solicitat anularea deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2014 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Râșcani mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2013. În motivarea recursului, recurentul a invocat în baza art. 432 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) și c) CPC RM că instanța de apel a omis să se expună asupra argumentelor invocate de către intimat în susținerea cererii, ceia ce a dus la o interpretare eronată a circumstanțelor de fapt și a probelor anexate la materialele dosarului, reiterând temeiurile de fapt invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare. La 20 august 2014, Serviciul Vamal a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Panfil Ruslan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă caracter pur declarativ. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificând-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Panfil Ruslan ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Panfil Ruslan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Dumitru Mardari Ion Druţă