3ra-79/15 — Contestarea actelor administrative

Dosarul nr.3ra-79/15 Instanţa de fond: Judecătoria Rîșcani – L. Lupașco Instanţa de apel: CA Chişinău –M. Anton, N. Traciuc, M. Ciugureanu DECIZIE 18 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele ședinței, judecătorul: Svetlana Filincova Judecători: Tamara Chișca-Doneva, Dumitru Mardari, Elena Covalenco, Maria Ghervas, examinînd recursul declarat de către Anatolie Grițac în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Anatolie Grițac împotriva Serviciului Vamal al RM privind anularea actelor administrative cu privire la concediere, restabilirea la muncă și încasarea salariului pentru absență forțată de la serviciu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2014, prin care s-a respins cererea de apel înaintată de către Anatolie Grițac și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 06 februarie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, CONSTATĂ: La 10 februarie 2012 Anatolie Grițac a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal, solicitînd anularea parțială a ordinului nr.1379-p din 14 decembrie 2011 cu privire la rezultatele atestării la corespunderea funcției deținute în calitate de colaborator al Biroului Vamal Briceni; anularea ordinului nr.1494-p/o din 17 octombrie 2011 cu privire la componența comisiei de atestare a Serviciului Vamal; anularea ordinului nr.40-p din 11 ianuarie 2012 privind concedierea lui Anatolie Grițac; restabilirea la serviciu și încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă. În motivarea acțiunii a invocat că a activat în cadrul Serviciului Vamal al Republicii Moldova, postul vamal Ocnița-Sokireanîi începînd cu data de 23 iulie 1993. În ultima perioadă de timp Anatolie Grițac deținea funcția de Inspector Principal de Stat din cadrul subdiviziunii-Biroul Vamal Briceni.

La 06 iunie 2011 directorul general al Serviciului Vamal în baza acordului adițional la contractul individual de muncă nr.8 din 10 martie 2010 a prelungit cu reclamantul contractul indfividual de muncă pînă la data de 06 iunie 2016. Conform ordinului nr. 1292-p din 31 octombrie 2011 cu privire la atestarea colaboratorilor Biroului Vamal Briceni a fost ordonată desfășurarea atestării colaboratorilor în perioada 05 decembrie-09 decembrie 2011. Prin ordinul nr. 1494-p/o din 17 octombrie 2011 a fost aprobată componența Comisiei de atestare a Serviciului Vamal. Reclamantul consideră că respectivul ordin a fost emis cu încălcarea prevederilor Regulamentului cu privire la atestarea colaboratorilor vamali aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.383 din 29 mai 2001. Astfel, a fost numit președinte al Comisiei de atestare șeful Direcției managementului personalului, care nu este un colaborator cu experiență în domeniul vamal.

Atestarea a fost petrecută superficial, nu au fost examinate documentele prezentate, nu a fost audiată comunicarea șefului subdiviziunii structurale în care activează colaboratorul supus atestării și respectiv nu s-a efectuat interviul. Respectiv, Anatolie Grițac a solicitat anularea parțială a ordinului nr.1379-p din 14 decembrie 2011 cu privire la rezultatele atestării la corespunderea funcției deținute în calitate de colaborator al Biroului Vamal Briceni; anularea ordinului nr.1494-p/o din 17 octombrie 2011 cu privire la componența comisiei de atestare a Serviciului Vamal; anularea ordinului nr.40-p din 11 ianuarie 2012 privind concedierea lui Anatolie Grițac; restabilirea la serviciu și încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă.

Prin hotărîrea instanței de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2012 pretențiile lui Anatolie Grițac privind anularea parțială a ordinului Serviciului Vamal nr.1379-p din 14 decembrie 2011 cu privire la rezultatele atestării la corespunderea funcției deținute a colaboratorilor Biroului Vamal Briceni au fost respinse ca fiind depuse cu încălcarea termenului de prescripție, iar pretențiile privind anularea ordinului nr.1494-p/o din 11 ianuarie 2012 cu privire la concedierea din serviciu a lui Anatolie Grițac și restabilirea la serviciu cu încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă în sumă de 23516,52 lei au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 21 noiembrie 2012 a admis recursul declarat de către Anatolie Grițac și a dispus restituirea pricinii spre rejudecare în aceeași instanță în alt complet de judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2012 cauza civilă a fost transmisă conform competenței la judecătoria Centru mun. Chișinău. Judecătoria Centru mun. Chișinău prin încheierea din 03 aprilie 2013 și-a declinat competența expediind dosarul la judecătoria Rîșcani mun. Chișinău. La 23 decembrie 2013 reclamantul și-a concretizat acțiunea, solicitînd pe lîngă pretențiile inițiale și anularea parțială a hotărîrii Comisiei de atestare nr.03- 19-12 din 09 decembrie 2011, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă pentru perioada 11 ianuarie 2012-23 decembrie 2013 în sumă de 87773,23 lei, penalitatea în mărime de 62494,37 lei. Prin hotărîrea judecătoriei sec. Rîșcani, mun.

Chișinău din 06 februarie 2014 pretențiile lui Anatolie Grițac privind anularea parțială a ordinului nr.1379-p din 14 decembrie 2011 cu privire la rezultatele atestării la corespunderea funcției deținute a colaboratorilor Biroului Vamal Briceni în privința lui Anatolie Grițac s-au respins ca fiind depuse cu omiterea termenului de prescripție. Pretențiile cu privire la anularea ordinului nr.1494-p/o din 17 octombrie 2011 privind componența Comisiei de atestare a Serviciului Vamal, anularea ordinului nr.40-p din 11 ianuarie 2012 cu privire la concedierea din serviciu, restabilirea la serviciu și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă s-au respins ca fiind neîntemeiate. Referitor la pretențiile privind anularea parțială a hotărîrii Comisiei de atestare nr. 03.19.12 din 09 decembrie 2011 instanța nu s-a expus.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, reclamantul a contestat cu apel hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 06 februarie 2014, solicitînd casarea acesteia cu pronunțarea unei noi soluții prin care pretențiile acestuia să fie admise integral. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2014 apelul lui Anatolie Grițac a fost respins și s-a menținut fără modificări hotărîrea primei instanțe. La 25 noiembrie 2014 Anatolie Grițac a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, care ulterior la 16 decembrie 2014 a fost completat prin recurs suplimentar, solicitînd casarea hotărîrilor instanțelor ierarhic inferioare cu emiterea unei noi soluții de admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a invocat că atît prima instanță cît și instanța de apel nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Or, în speță, actul normativ aplicabil nu a fost reflectat în motivarea deciziei. A fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată, iar pretențiile nu au fost soluționate integral. La 13 ianuarie 2015 Serviciul Vamal a depus referință la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului cu menținerea hotărîrii instanței de fond și deciziei instanței de apel. Conform prevederilor art.434 alin.(1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 11 septembrie 2014 și a fost expediată părților prin intermediul oficiului poștal la 19 septembrie 2014 (f.d.237-243, 244). Dovada recepționării deciziei instanței de apel în dosarul civil lipsește.

Din informația prezentă în materialele cauzei civile (f.d.244 verso) rezultă că Anatolie Grițac a făcut cunoștință cu dosarul civil, inclusiv cu decizia motivată a instanței de apel la 15 octombrie 2014. Astfel, recursul declarat la 25 noiembrie 2014 se consideră depus în termen. Conform art.445 alin.(1) lit.c) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră recursul depus de către Anatolie Grițac întemeiat și care urmează să fie admis din următoarele considerente.

Studiind materialele cauzei, Colegiul constată următoarea stare de fapt: Reclamantul Anatolie Grițac începînd cu 26 iulie 1993 a activat în Serviciul Vamal al Republicii Moldova, postul vamal Ocnița-Sokireanî subordonat Biroului Vamal Briceni. Începînd cu 12 martie 2009 a deținut funcția de Inspector Principal al Biroului Vamal Briceni. În baza ordinului nr.1494-p din 17 octombrie 2011 Serviciul Vamal a aprobat componența Comisiei de atestare. Prin ordinul Serviciului Vamal nr.1292-p din 31 octombrie 201 s-a dispus atestarea la corespunderea funcției deținute a colaboratorilor Biroului Vamal Briceni în perioada 05 decembrie-09 decembrie 2011. Comisia de atestare a serviciului Vamal prin procesul-verbal nr.03-19-12 din 09 decembrie 2011 și a hotărîrii nr.03- 19-12 din 09 decembrie 2011 a decis că Anatolie Grițac nu corespunde funcției deținute.

În baza actelor Comisiei de atestare Serviciul Vamal a emis ordinul nr. 40-p din 11 ianuarie 2012, prin care Anatolie Grițac a fost concediat. Grițac Anatolie, nefiind de acord cu actele administrative emise de Serviciul Vamal, le-a contestat în instanța de judecată, solicitînd anularea ordinului nr. 1494- p din 17 octombrie 2011 privind aprobarea componenței comisiei de atestare; anularea parțială a hotărîrii Comisiei de atestare nr.03-19-12 din 09 decembrie 2011; ordinului nr.1379-p din 14 decembrie 2011 cu privire la rezultatele atestării la corespunderea funcției deținute a colaboratorului vamal Briceni Anatolie Grițac; anularea ordinului nr. 40-p din 11 ianuarie 2012 de concediere de la serviciu din cadrul Serviciului Vamal cu restabilirea la muncă; încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă pentru perioada 11 ianuarie 2012-23 decembrie 2013 în sumă de 87773,23 lei și penalitatea în mărime de 62494,37 lei.

Prima instanță, fiind investită cu dreptul de a soluționa litigiul, a hotărît de a respinge cerințele reclamantului cu privire la anularea parțială a ordinului nr.1379- p din 14 decembrie 2011 cu privire la rezultatele atestării la corespunderea funcției deținute a colaboratorilor Biroului Vamal Briceni în privința lui Anatolie Grițac ca fiind depuse cu omiterea termenului de prescripție, iar cerințele reclamantului cu privire la anularea integrală a ordinului nr. 1494-p din 17 octombrie 2011 privind aprobarea componenței comisiei de atestare; anularea ordinului nr. 40-p din 11 ianuarie 2012 de concediere de la serviciu din cadrul Serviciului Vamal cu restabilirea la muncă; încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă pentru perioada 11 ianuarie 2012-23 decembrie 2013 în sumă de 87773,23 lei și penalitatea în mărime de 62494,3 lei ca fiind neîntemeiate.

Soluția dată de prima instanță a fost menținută și de către instanța de apel. Conform art. 240 alin.(1) CPC la deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii. Din prevederile art.241 alin.(6) CPC rezultă că dispozitivul hotărîrii cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii. Prin prisma art.373 CPC Colegiul remarcă că instanța de apel este obligată să verifice circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei și să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

La caz, reclamantul a sesizat instanța de judecată invocînd, pe lîngă alte pretenții și anularea parțială a hotărîrii Comisiei de atestare nr.03-19-12 din 09 decembrie 2011, prin care s-a decis că Anatolie Grițac urmare a atestării nu corespunde funcției deținute. Instanța de fond, deși în motivarea hotărîrii a făcut careva referințe asupra actului respectiv, în dispozitivul hotărîrii asupra acestui capăt de cerere nu s-a expus.

Instanța de apel, în motivare a reținut că hotărîrea Comisiei de atestare nu constituie un act administrativ separat, ci un act preparator, ce a stat la baza emiterii actului administrativ privind concedierea lui Anatolie Grițac, dar a omis a se expune în dispozitiv, făcînd trimitere la art.26 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ care statuează expres că instanța de contencios administrativ nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității actului administrativ și a operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia. La acest segment, Colegiul civil, comercial și de contencios lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că actele pregătitoare sau operaţiunile administrative şi tehnico-materiale care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat nu pot constitui de sine stătător obiect al acţiunii în contenciosul administrativ, deoarece nu produc efecte juridice prin ele însele.

Dat fiind faptul că, în lipsa actului pregătitor sau exercitării unor operaţiuni tehnico-materiale, actul administrativ nu poate fi adoptat sau emis, iar dacă ar fi emis sau adoptat, nu ar produce efecte juridice, instanţa de contencios administrativ, în temeiul art.25 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ, pct.8 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 10 din 30.10.2009 cu privire la practica aplicării de către instanțele de contencios administrativ a unor prevederi ale legii contenciosului administrativ, verificînd legalitatea actului, este în drept, din oficiu sau la cerere, să se pronunţe şi asupra legalităţii acestor acte sau operaţiuni.

Instanţa din oficiu este în drept să verifice legalitatea avizelor, hotărîrilor după caz, care au stat la baza emiterii actului administrativ, cvorumul prevăzut de lege, dacă actul este semnat de către conducătorul organului colegial, iar în cazurile prevăzute de lege-contrasemnat, etc.) Faptul că atît prima instanță cît și instanța de apel în dispozitivul hotărîrii adoptate nu s-au expus asupra pretenției recurentului privind anularea hotărîrii Comisiei de atestare nr. 03.19.12 din 09 decembrie 2011 și această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs, decizia instanței de apel urmează a fi casată cu restituirea cauzei civile spre rejudecare la instanța de apel. În conformitate cu art.445, alin.(1), lit.c), 445, alin.(3) CPC Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curțiii Supreme de Justiție DECIDE: Se admite recursul declarat de către Anatolie Grițac.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Anatolie Grițac împotriva Serviciului Vamal al RM privind anularea actelor administrative cu privire la concediere, restabilirea la muncă și încasarea salariului pentru absență forțată de la serviciu, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului Judecătorul Svetlana Filicova Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Dumitru Mardari Elena Covalenco Maria Ghervas