3ra-515/15 — Contestarea actului administrativ, încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: Gh. Mîţu dosarul nr. 3ra-515/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anatolie Dehtearenco, reprezentat de avocatul Petru Plamadeala în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Dehtearenco împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Anatolie Dehtearenco şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 30 iunie 2014, prin care a fost respinsă cererea lui Anatolie Dehtearenco de repunere în termen şi respinsă acţiunea ca tardivă constată: La 02 aprilie 2014, Anatolie Dehtearenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că prin ordinul Directorului General al Serviciului Vamal, nr. 28-p din 16 ianuarie 2014, în privinţa inspectorului superior al Postului vamal Hagimus, Biroul Vamal Bender, i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară în formă de eliberarea din serviciu în organul vamal.

Invocă că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr- un act administrativ are dreptul să solicită, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. Susţine că Legea serviciului organelor vamale, nu prevede altfel, iar art. 47 din Lege prevede numai posibilitatea atacării hotărârii cu privire la eliberarea din serviciu în organul vamal în instanţa de judecată, nedispunând că acţiunea poate fi înaintată nemijlocit în instanţa de contencios administrativ, fără respectarea procedurii prealabile.

Afirmă că la 03 februarie 2014, a făcut cunoştinţă cu ordinul sus-indicat, nefiind de acord cu el, considerându-l ca fiind neîntemeiat, la 05 martie 2014, a depus Serviciul Vamal al RM o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea 1 ordinului nr. 28-p din 16 ianuarie 2014, cu restabilirea sa în funcţie de inspector superior al Postului Vamal Hagimus, Biroul Vamal Bender şi achitarea salariului pentru absenţa forţată de lucru pentru toată perioadă, începând din 03 februarie 2014. Menţionează că Serviciul Vamal al RM, prin răspunsul nr. 28/11-5033 din 24 martie 2014, fără a examina şi a se expune asupra motivelor cererii înaintate, a indicat că contestaţia lui urmează a fi depusă în instanţa de contencios administrativ competentă.

Consideră ordinul nr. 28-p din 16 ianuarie 2014 neîntemeiat şi urmează a fi anulat. Susţine că în motivarea emiterii ordinului, pârâtul a indicat că la 10 decembrie 2013, pe traseul Chişinău - Leuşeni, colaboratorii Serviciului echipe mobile Centru au stopat pentru verificare mijlocul de transport cu n/î IS88TTI/IS89TTI, care anterior, în aceiaşi zi, trecând prin postul vamal Leuşeni - Albiţa (auto), a fost supus controlului fizic de către inspectorul superior, adică de reclamant, care era deplasat pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu în cadrul Postului Vamal Leuşeni - Albiţa (auto).

Face referire la faptul că în ordinul contestat se mai menţionează că colaboratorii Serviciului echipe mobile Centru, efectuând controlului fizic a transportului reţinut, au depistat (în afară de colete neînsoţite), fără careva acte de însoţire ce ar confirma vămuirea acestora, valoarea cărora a constituit 106976,12 lei, iar cuantumul drepturilor de import a alcătuit 30166,13 lei. Consideră neîntemeiată concluzia pârâtului, precum că Anatolie Dehtearenco aflându-se la serviciu în data de 10 decembrie 2013 la Postul vamal Leuşeni - Albiţa (auto), Biroul Vamal Leuşeni, sectorul intrare în ţară, a supus unui control fizic insuficient mijlocul de transport sus-indicat, prin ce a contribuit la trecerea bunurilor peste frontiera vamală cu încălcarea legislaţiei vamale, ce se consideră încălcarea gravă a disciplinei de serviciu.

Menţionează că s-a constatat că ordinul contestat a fost emis în baza unui raport, din 20 decembrie 2013, întocmit de către un alt inspector superior, în care se indică că valoarea în vamă a mărfii reţinute poate constitui 6976,12 lei, adică, evaluând bunurile aflate în mijlocul de transport reţinut, organul vamal recunoaşte că valoarea de vamă a bunurilor nu constituie, ci poate constitui suma sus-indicată. Consideră că valoarea în vamă a bunurilor depistate în unitatea de transport şi reflectate în raportul de evaluare din 12 decembrie 2013, fiind stabilită aproximativ, este neîntemeiat majorată, exclusiv pentru a forma vizibilitatea comiterii de către el a încălcărilor legislaţiei vamale.

Invocă că pârâtul a ignorat prevederile Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, în Anexa la care este stabilită lista mărfurilor a căror trecere de o singură dată pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice se efectuează fără achitarea drepturilor de import. Susţine că majoritatea obiectelor aflate în mijlocul de transport cu n/î IS88TTI/IS89TTI, reţinut la 10 decembrie 2013 de către colaboratorii Serviciului Echipe mobile Centru, conform anexei menţionate, nici nu urmau a fi impozitate.

2 Astfel, 4 persoane, care erau în mijlocul de transport menţionat, au avut dreptul legal conform anexei, să introducă în Republica Moldova fără achitarea drepturilor de import următoarele obiecte: conform poziţiei tarifare 61 - articole de îmbrăcăminte, tricotaj şi croşetate (3 unităţi pentru o persoană), conform poziţiei tarifare 62 - articole de îmbrăcăminte, altele decât cele cotate şi croşetate (3 unităţi pentru o persoană), conform poziţiei tarifare 64 - încălţăminte (2 perechi pentru o persoană), conform poziţiei tarifare 8471 - maşini de prelucrare automată a datelor şi părţi ale acestora (o unitate pentru o persoană), conform poziţiei tarifare 851712000 - telefoane pentru reţeaua de telefonie mobilă şi pentru alte reţele fără fir (2 unităţi pentru o persoană), conform poziţiei tarifare 90 - instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice (1 unitate pentru o persoană).

Invocă că, în mod scris şi verbal, au declarat următoarele bunuri, pentru care nu trebuiau să achite drepturile de import, având dreptul de a importa câte 3 unităţi din poziţia tarifară 61 (în total 12 unităţi), au declarat verbal obiecte noi cu etichete 5 rochii dame (poziţia tarifară 61); 2 costum sportiv dame (poziţia tarifară 61), 3 bluze dame (poziţia tarifară 61); 2 pantaloni dame (poziţia tarifară 61), în total 12 unităţi, 4 scurte (poziţia tarifară 62), 5 paltoane (poziţia tarifară 62), un costum de noapte (poziţia tarifară 62), 2 şorţi dame (poziţia tarifară 62), în total 12 unităţi, au declarat verbal obiecte noi: 5 încălţăminte (poziţia tarifară 64), computer auto Bosch C3 (poziţia tarifară 8471), videocard Sapphire7970 (poziţia tarifară 8471), plata video Radeon HD 5970 (poziţia tarifară 8471), procesor Intel Pentium 2.8 GHZ (poziţia tarifară 8471), au declarat 2 telefoane mobile (poziţia tarifară 851712000), un aparat foto (poziţia tarifară 90) şi un măsurător digital cu laser (poziţia tarifară 90). Remarcă că în afară de haine noi cu etichete, introducerea căror a fost efectuată legal în declararea lor verbală de către 4 persoane, în urma controlului fizic, a depistat multe haine uzate, pentru care de către unul din cele patru persoane, care se aflau în unitatea de transport, au fost achitate drepturile de import în suma totală de 2696 lei,

în urma întocmirii chitanţei seria AB nr. 872238 din 10 decembrie 2013. Afirmă că la efectuarea controlului fizic a unităţii de transport cu n/î S88TTI/IS89TTI, a stabilit următoarele bunuri, care au fost declarate verbal de cele patru persoane în calitate de obiecte de uz personal, şi anume: în calitate de obiecte destinate necesităţilor casnice de către cele patru persoane, au fost declarate în mod verbal: un rulou de polietilenă (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 1), dulap pentru încălţăminte (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 20), set de jucării tren (o bucată, în raportul organului vamal se află sub pct. 22), set dormitor copii (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 57), praf de spălat (16 bucăţi, în raportul organului vamal se află sub pct. 65), praf de spălat lichid (7 sticle, în raportul organului vamal se află sub pct. 66); în calitate de lenjerie de pat, de către unul din cele patru persoane a fost declarat în mod verbal un complet de albituri (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 6); în calitate de obiecte destinate consumului personal, au fost declarate în mod verbal panetoane (8 bucăţi, în raportul organului vamal se află sub pct. 64); în calitate de echipamente destinate satisfacerii necesităţilor gospodăreşti, de către cele patru persoane,

au fost declarate în mod scris şi verbal: generator electric (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 2), 3 dispozitiv de închidere a porţilor (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 3), robot de bucătărie Philips (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 11), piesa motor KTO 0109 (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 12), cuptor microunde (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct.13), sistem de alarmă (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 14), set domofon (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 15); lăcat Genius (2 bucăţi, în raportul organului vamal se află sub pct. 17), calorifer electric (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 18), blander BraunMultiquick (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 19), termo-ventilator Conex-Silver (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 21), aspirator Rowenta (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 34), blender Russel Hobbs (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 58; în calitate de instrumente portabile de care persoana are nevoie în exercitarea ocupaţiei sau profesiei, au fost declarate de către cele patru persoane în mod verbal: burghiu electric Bosch (2 unităţi, în raportul organului vamal se află sub pct. 5), set de chei (2 unităţi,

în raportul organului vamal se află sub pct. 23), şurubelniţa electrică (o unitate, în raportul organului vamal se află sub pct. 30. Faptul că aceste bunuri declarate erau câte o unitate sau două confirmă destinaţia acestor bunuri anume pentru necesităţile personale. Menţionează că o persoană din cele patru, a declarat bunuri care nu au fost destinate activităţii comerciale, valoarea cărora nu a depăşit suma de 200 euro, şi anume un televizor cu preţ de 100 euro, boxe la un preţ de 118 lei (6,6 euro), gel pentru păr cu un preţ total de 240 lei (13,4 euro), căşti audio cu un preţ de lei (31,3 euro), bobine cu aţă la un preţ de 250 lei (14 euro), 22 bucăţi de vopsea pentru păr la un preţ total de 440 lei (24,5 euro) - în total 189,8 euro.

Relatează că a doua persoană, conform aceleaşi norme legale, a declarat bunuri care nu au fost destinate activităţii comerciale, valoarea cărora nu a depăşit suma de 200 euro, şi anume: 3 microscheme Genius uzate, la un preţ de 300 lei (16,7 euro), touchpad Logitech uzat la un preţ de 15 euro, componente uzate ale computerului: procesor IntelPentium, 3 bucăţi, la un preţ de 350 lei (16,7 euro), procesor Intel Celeron, o bucată, la un preţ de 200 lei (11,1 euro), procesor Intel Celeron, o bucată, la un preţ de 150 lei (8,4 euro), procesor AMD Athlon-2, o bucată, la un preţ de 300 lei (16,7 euro), procesor AMD Athlon-G4-2, 2 bucăţi, la un preţ de 400 lei (22,2 euro), 30 bucăţi de vopsea pentru păr la un preţ total de 600 lei (33,5 euro), 22 bucăţi de panetoane la un preţ total de 550 lei (30,7 euro), în total 171 euro.

Susţine că a treia persoană, a declarat bunuri care nu au fost destinate activităţii comerciale, valoarea cărora nu a depăşit suma de 200 euro, şi anume: componente noi ale computerului - plata mamă MSI H77MA-G43, 5 bucăţi, la un preţ de 500 lei (28 euro), plata mamă PC ASUS FI A55-M, o bucată, la un preţ de 500 lei (28 euro), plata mamă FM2-A75, o bucată, la un preţ de 600 lei (33,5 euro), plata mamă PC ASUS A97, o bucată, la un preţ de 600 lei (33,5 euro), plata mamă PC ASUS P8Z77, o bucată, la un preţ de 750 lei - în total 164,8 euro.

Consideră dacă ar fi fost comise acţiuni în ceea ce priveşte contribuirea la trecerea cu încălcarea legislaţiei vamale a bunurilor peste frontiera vamală, atunci pârâtul urma să calculeze drepturile de import pentru proprietarii acestor bunuri, însă până în prezent pârâtul nu a întreprins nici o acţiune în ce priveşte devamarea 4 bunurilor sus-indicate, ceia ce confirmă faptul că toate bunurile, aflate la 10 decembrie 2013 în mijlocul de transport cu n/î IS88TTI/IS89TTI, au fost trecute legal peste frontiera vamală, fără încălcarea legislaţiei vamale. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. art. 1 alin. (2), 16, 19 din Legea contenciosului administrativ, art. art. 85 alin. (1), lit. a), 166-167, 277-278 CPC.

Solicită anularea ordinului Directorului general al Serviciului Vamal, nr. 28-p din 16 ianuarie 2014 cu privire la eliberarea lui din serviciu în organul vamal, restabilirea în funcţia de inspector superior al Postului vamal Hagimus, Biroul Vamal Bender, achitarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru pentru toată perioadă, începând din 03 februarie 2014. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 iunie 2014 a fost respinsă cererea lui Anatolie Dehtearenco de repunere în termen şi respinsă acţiunea ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de către Anatolie Dehtearenco şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 19 februarie 2015, Anatolie Dehtearenco, reprezentat de avocatul Petru Plamadeala a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat că instanţele ierarhic inferioare nu s-au expus asupra tuturor pretenţiilor invocate, fapt ce constituie în temeiul art. 432 alin. (4) şi art. 240 alin. (3) CPC, o aplicare eronată a normelor de drept procesual, deoarece instanţa judecătorească era obligată să adopte hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.

Susţine că instanţei de judecată i-au fost înaintate spre examinare 4 pretenţii, inclusiv încasarea cheltuielilor de judecată, însă instanţa de judecată s-a expus doar în privinţa a 2 pretenţii, fără a fi soluţionate alte 2 pretenţii cu privire la restabilirea în funcţia de inspector superior al Postului vamal Hagimus, Biroul Vamal Bender şi achitarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru pentru toată perioadă, începând din 03 februarie 2014. Consideră a atât hotărârea, cât şi decizia nu sunt motivate şi certe, fapt care contravine jurisprudenţei CEDO., or, art. 6 paragraful 1 din Convenţie prevede dreptul persoanei la un proces echitabil, care statuează că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, şi la examinarea într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale civile, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa…”.

Menţionează că Înalta Curte aminteşte că hotărârile judecătoreşti trebuie să indice în mod suficient motivele, pe care s-a bazat hotărârea judecătorească. Afirmă că instanţa de fond şi de apel nu au motivat respingerea cererii de repunere în termen înaintată de el. Invocă prevederile art. 116 CPC, care statuează că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în 5 şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură. Încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs. Încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului.

Remarcă că a suferit o criză hipertensivă, care a durat până la 28 martie 2014, cu injecţii zilnice şi regimul obligatoriu de pat, din care cauză a putut să pregătească şi să depună cererea de chemare în judecată doar la 02 aprilie 2014, în termen de 4 zile din momentul stabilizării stării de sănătate. Consideră că instanţa de fond fără un motiv justificat a respins cererea de repunere în termen, fiind respectate prevederile art. 116 alin. (4) CPC şi a avut motiv întemeiat pentru a fi repus în termen.

Menţionează că potrivit prevederilor art. 432 alin. (4) CPC, săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Prin urmare, consideră că acţiunile instanţei de fond şi a instanţei de apel au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Invocă şi faptul examinării de către instanţa de apel a cauzei date în lipsa reprezentantului său şi anume avocatul Mihaela Cecan, ceea ce l-a împiedicat să se apere desinestatătător.

Menţionează prevederile art. 5 CPC, care indică la faptul că orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime. La caz, face referire şi la conţinutul art. 26 CPC, care statuează că procesele civile se desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale. Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât părţile şi ceilalţi participanţi la proces să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia în proces, de a alege modalităţile şi mijloacele susţinerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, de alte organe şi persoane, de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept care are legătură cu pricina dată judecăţii şi de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei.

Instanţa care judecă pricina îşi păstrează imparţialitatea şi obiectivitatea, creează condiţii pentru exercitarea drepturilor participanţilor la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanţelor reale ale pricinii. Egalitatea părţilor în drepturile procedurale este garantată prin lege şi se asigură de către instanţă prin crearea posibilităţilor egale, suficiente şi adecvate de folosire a tuturor 6 mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei asupra circumstanţelor de fapt şi de drept, astfel încât nici una dintre părţi să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă.

Remarcă că la şedinţa instanţei de apel din 03 noiembrie 2014, reprezentantul acestuia nu s-a prezentat, înaintând o cerere de amânare, admisă de instanţa de apel cu amânarea şedinţei pentru 16 decembrie 2014. Susţine că şi la 16 decembrie 2014, avocatul Mihaela Cecan era în imposibilitate de a se prezenta la şedinţă, din considerentul stării grave de sănătate a copilului minor, solicitând din nou amânarea şedinţei pentru a avea posibilitatea de a încheia un contract de asistenţă juridică cu un alt avocat, cerere care, însă, a fost respinsă, fiind motivată cu faptul că a avut la dispoziţie o lună şi jumătate din 03 noiembrie 2014, pentru a asigura prezenţa avocatului său în şedinţa de judecată din 16 decembrie 2014. Consideră că prin aceste acţiuni se evidenţiază încălcarea drepturilor şi libertăţilor lui, deoarece instanţa de apel, deşi a văzut că nu are cunoştinţe în domeniu şi nu poate să se expună asupra apelului, totuşi a continuat examinarea pricinii în lipsa unui avocat.

La 03 aprilie 2015, Serviciul Vamal a depus referinţă la cererea de recurs a lui Anatolie Dehtearenco, reprezentat de avocatul Petru Plamadeala, solicitând respingerea acestuia. Examinând argumentele recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Anatolie Dehtearenco, reprezentat de avocatul Petru Plamadeala inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 24 decembrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 132), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 februarie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

7 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Anatolie Dehtearenco, reprezentat de avocatul Petru Plamadeala nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Anatolie Dehtearenco, reprezentat de avocatul Petru Plamadeala, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Anatolie Dehtearenco, reprezentat de avocatul Petru Plamadeala ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Anatolie Dehtearenco, reprezentat de avocatul Petru Plamadeala se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 8