3ra-149/15 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-149/15 Instanţa de fond: Judecătoria Râşcani mun. Chişinău – V. Negru Instanţa de apel: CA Chişinău – L. Popova, A. Panov, M. Moraru DECIZIE 11 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova , Judecători: Tamara Chişcă-Doneva, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinând recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Publicaţia Periodică „Buletinul Vamal” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel, declarată de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău, menţinută hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 08 noiembrie 2013 şi hotărârea suplimentară din 29 mai 2014, CONSTATĂ : La 09 aprilie 2013 PP „Buletinul Vamal” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la anularea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că prin decizia nr. 652/P/2 din 22 februarie 2013, Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a aplicat sancţiuni agentului economic PP „Buletinul Vamal” SRL pentru încălcarea legislaţiei fiscale.

1 Astfel, organul fiscal a calculat suma de 103110 lei TVA aferentă bugetului şi ca consecinţă – majorarea de întârziere la TVA 15852 lei, amendă pentru diminuarea TVA 30933 lei, micșorarea trecerii în cont a TVA cu 16548 lei şi 2000 lei, amendă pentru întocmirea neconformă a declaraţiei pe TVA, amendă 42946 lei pentru diminuarea venitului impozabil şi amendă în sumă de 1000 lei pentru prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit cu date neautentice. Nefiind de acord cu decizia organului fiscal, la 04 martie 2013 PP „Buletinul Vamal” SRL a înaintat cerere prealabilă privind anularea deciziei nr. 652/P/2 din 22 februarie 2013, care a fost respinsă.

Reclamantul şi-a exprimat dezacordul faţă de actul emis de organul fiscal, invocând că ca motiv de emitere a deciziei contestate a servit actul de control nr. 5-658784 şi 5-658785 din 25 ianuarie 2013, întocmit conform rezultatelor controlului fiscal prin metoda verificării totale a activităţii PP „Buletinul Vamal” SRL pentru perioada 01 noiembrie 2008 - 31 octombrie 2012. În acest act au fost invocate livrări de bunuri şi servicii de la terţi conform a 12 facturi fiscale, care în opinia inspectorilor fiscali, nu au fost utilizate de către PP „Buletinul Vamal” SRL în scopuri de antreprenoriat, respectiv greşit a fost dedusă uzura în scopuri fiscale (sumele fiind scoase de la cheltuieli) şi greşit a fost luat TVA la trecere în cont, aferent bunurilor şi serviciilor procurate conform acestor facturi (cu sumele date fiind micşorată TVA).

Ca rezultat, suma venitului impozabil a fost majorată cu suma uzurii care anterior a fost dedusă în scopuri fiscale şi calculată amenda în mărime de 42946 lei (286306 lei X 15%), conform prevederilor art. 260 alin. (5) Cod Fiscal. Procedură similară a fost aplicată şi în cazul calculării sumelor TVA. Astfel suma TVA conform acestor 12 facturi fiscale a fost scoasă de la trecerea în cont în perioadele respective, calculate majorări de întârziere la TVA, conform art. 228 alin. (2) Cod Fiscal şi amenzi conform art. 261 alin. (4) Cod Fiscal. Totodată, în actul de control a fost indicat că PP „Buletinul Vamal” SRL a diminuat suma TVA pentru luna august 2012, în valoare de 50855 lei, rezultată din tranzacția din 23 august 2012 cu SC „Energocredit-SL” SRL.

Reclamantul a explicat că bunurile în cauză constituie materiale de construcţie şi obiecte sanitare utilizate la reparaţia şi dotarea imobilelor PP „Buletinul Vamal” SRL. Lucrările au fost efectuate în regie proprie, cu forţele proprii ale angajaților PP „Buletinul Vamal” SRL şi a chiriaşilor bunurilor imobile, fiind întocmite acte de casare, aprobate de administraţia PP „Buletinul Vamal” SRL. Referitor la concluzia din actul de controlprivind tranzacţia cu SC „Energocredit-SL” SRL, a menţionat că situaţia în cauză a apărut ca rezultat al anulării SC „Energocredit-SL” SRL ca plătitor de TVA, prin decizia IFS pe mun. Chişinău nr. 83 din 23 august 2012. Ca urmare a acesteia, IFS pe mun.

Chişinău a informat PP „Buletinul Vamal” SRL, prin scrisoarea nr. 01-16/1-6439 din 15 octombrie 2012 despre necesitatea excluderii din trecerea în cont a TVA, aferentă tranzacţiei cu SC „Energocredit-SL” SRL, iar prin scrisoarea din 25 octombrie 2012 reclamantul a informat pârâtul despre faptul că tranzacţia a fost anulată, însă motivul contestării de către SC „Energocredit-SL” SRL a deciziei privind anularea ca plătitor a TVA, în cazul unui câştig de cauză părţile vor reveni la tranzacţia iniţială. 2 La fel, a subliniat că atât PP „Buletinul Vamal” SRL cât şi SC „Energocredit-SL” SRL au reflectat în evidenţa sa şi în declaraţiile corespunzătoare la autoritatea fiscală anularea tranzacţiilor şi corectarea sumelor TVA aferente acestei tranzacţii.

Accentuează că concluzia din actul de control privind diminuarea sumei TVA aferente tranzacţiei cu SC „Energocredit-SL” SRL este cu atât mai mult irelevantă, cu cât decizia IFS pe mun. Chişinău nr. 83 din 23 august 2012 prin care SC „Energocredit-SL” SRL a fost anulat ca plătitor de TVA, a fost suspendată de instanţa de judecată, ca măsură de asigurare a acţiunii, prin încheierea din 04 februarie 2013 pe cauza civilă cu nr. 3ca-1239/2012. Reclamantul consideră că era în drept să primească la trecerea în cont a sumei TVA conform facturilor eliberate de furnizori, cu atât mai mult cu cât autoritatea fiscală în cadrul controlului a stabilit că furnizorii au reflectat şi achitat TVA la buget conform facturilor de livrare în adresa reclamantului.

Totodată, a precizat că PP „Buletinul Vamal” SRL era în drept să treacă la cheltuieli uzura materialelor de construcţie primite conform facturilor enunţate mai sus şi utilizate la reparaţie în regie proprie. A solicitat anularea deciziei IFS pe mun. Chişinău nr. 652/P/2 din 22 februarie 2013 în privinţa PP „Buletinul Vamal” SRL. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 08 noiembrie 2013 cererea PP „Buletinul Vamal” SRL (în redacția SRL „Vinăria Zîmbreni) a fost admisă. A fost anulate parţial decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 652/p/2 din 22 februarie 2013 în partea V de aplicare a amenzilor de 2000 lei, conform art. 257 alin. (1) Cod fiscal, 1000 lei, conform art. 260 alin. (3) Cod fiscal; 30933 lei, conform art. 261 alin. (4) Cod fiscal; 42946 lei, conform art. 260 alin. (5) Cod fiscal.

(f. d 70) La 04 decembrie 2013 Judecătoria Râşcani mun. Chişinău a emis hotărâre suplimentară prin care au fost anulate integral şi pct. I, II, III, IV ale Deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 65/p/2 din 22 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către PP „Buletinul Vamal” SRL c/f 1003600039482. (f. d. 77) Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 28 noiembrie 2013 PP „Buletinul Vamal” SRL a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând casarea integrală a hotărârii şi emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. (f. d. 85) Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014 cauza a fost ridicată de la examinare şi restituită în primă instanţă pentru emiterea unei hotărâri suplimentare.

(f. d. 98) Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 29 mai 2014, decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 652/p/2 din 22 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către PP „Buletinul Vamal” SRL c/f 1003600039482 şi anume în partea pct. V de aplicare a amenzii în mărime de 1800 lei, conform prevederilor art. 260 alin. (4) Cod fiscal, a fost menţinută fără modificări. (f. d. 103-104) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014 a fost respinsă cererea de apel, declarată de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău şi 3 menţinută hotărârea primei instanţe precum şi hotărârea suplimentară din 29 mai 2014. La 12 decembrie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău şi hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău cu pronunţarea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. În motivarea recursului Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că aceasta a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept procedural prevăzute de Codul fiscal şi Codul de procedură civilă. Invocă că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi anume prin controlul fiscal efectuat prin metoda verificării totale de către colaboratorii IFS mun.

Chişinău la PP „Buletinul Vamal” SRL pentru perioada de activitate 01 noiembrie 2008-31 octombrie 2012 s-au stabilit un şir de încălcări ale legislaţiei fiscale, ceia ce a generat adoptarea de către Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a deciziei nr. 652/p/2 din 22 februarie 2013. Consideră că toate argumentele, invocate de IFS mun. Chişinău atât în cadrul examinării fondului cauzei cât şi în cadrul examinării apelului, au fost ignorate de către ambele instanţe fără a fi apreciate. Este de opinia că instanţa de apel contrar prevederilor art. 373 alin. (1) şi (2) CPC a examinat superficial atât argumentele invocate în cererea de apel cât şi materialul probator anexat la dosar, fără a fi examinată legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 12 decembrie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Din sensul prevederilor art. 432 alin. (5) CPC rezultă că încălcarea esenţială a normelor de drept procedural se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. După cum rezultă din actele cauzei, PP „Buletinul Vamal” SRL (în redacția SRL „Vinăria Zîmbreni”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS pe mun. Chişinău, solicitând anularea deciziei organului fiscal nr. 652/P/2 din 4 22 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale comisă de PP „Buletinul Vamal” SRL c/f 1003600039482. Judecând pricina în cauză, prima instanţă prin hotărârea din 08 noiembrie 2013, a admis acțiunea înaintată de PP „Buletinul Vamal” SRL (în redacția SRL „Vinăria Zîmbreni”), anulând parţial decizia IFS pe mun.

Chişinău nr. 652/p/2 din 22 februarie 2013 în partea V de aplicare a amenzilor de 2000 lei conform art. 257 alin. (1) Cod fiscal; 1000 lei conform art. 260 alin. (3) Cod fiscal; 30933 lei conform art. 261 alin. (4) Cod fiscal; 42946 lei conform art. 260 alin. (5) Cod fiscal. Prin hotărârea suplimentară din 04 decembrie 2013 au fost anulate integral şi pct. I, II, III, IV, din decizia IFS pe mun. Chişinău nr. 652/p/2 din 22 februarie 2013, iar prin hotărârea suplimentară din 29 mai 2014 a fost menţinută pct. V din decizia contestată în partea aplicării amenzii în mărime de 1800 lei, conform art. 260 alin. (4) Cod fiscal. Judecând apelul, declarat de IFS pe mun.

Chişinău, instanţa de apel a găsit necesar de a-l respinge şi a menţine hotărârea primei instanţe din 08 noiembrie 2013 şi hotărârea suplimentară din 29 mai 2014, fără a se expune asupra legalităţii hotărârii suplimentare din 04 decembrie 2013. La emiterea unei asemenea soluţii, instanţa de apel a reţinut ca întemeiate argumentele primei instanţe precum că bunurile procurate conform facturilor fiscale constituie materiale de construcţie şi obiecte sanitare utilizate la reparaţia şi dotarea imobilelor, ce aparțin PP „Buletinul Vamal” SRL şi a chiriaşelor bunurilor imobile. Instanţele au menţionat că la caz, PP „Buletinul Vamal” SRL este în drept să primească la trecerea în cont a sumei TVA, precum şi să treacă la cheltuieli uzura materialelor de construcţie primite conform facturilor prezentate şi utilizate la reparaţie în regie proprie.

La fel, instanţa de apel a apreciat ca fiind eronată concluzia din actul de control privind diminuarea sumei TVA aferente tranzacţiei cu SC „Energocredit- SL” SRL, motivând că situaţia respectivă a apărut ca rezultat al anulării SC „Energocredit-SL” SRL ca plătitor de TVA, prin decizia IFS pe mun. Chişinău nr. 83 din 23 august 2012. Instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, fără a examina sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul apărut.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele 5 din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel judecând apelul nu s-a pronunţat şi nu a combătut toate argumentele invocate în cererea de apel de către IFS pe mun. Chişinău, inclusiv celor aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe. În acest context, se va menţiona că unul din argumentele de bază, asupra căruia a insistat IFS pe mun. Chişinău, a fost dezacordul adus în privinţa invocărilor din acţiune depusă de PP „Buletinul Vamal” SRL şi care în mod arbitrar au fost respinse de prima instanţă.

Instanţa de apel, însă, fără a intra în esenţa acestui argument şi fără a supune verificării argumentul dat în raport cu prevederile legale sub imperiul căror urmează a fi judecat prezentul litigiu, a reţinut că hotărârile primei instanţe sunt legale şi întemeiate, fiind adoptate cu aplicarea corectă a normelor de drept material şi cu respectarea normelor de drept procedural.

Astfel, reieşind din specificul acţiunii deduse judecării, precum şi în scopul stabilirii temeinicii sau netemeinicii pretenţiilor, alături de cele constatate, era indispensabil de a verifica cerinţele formulate prin prisma particularităţilor instituite de legislaţia fiscală, care reglementează principiile generale ale impozitării, statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale şi al altor participanţi la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii, principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse, modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, precum şi modul de contestare a acţiunilor organelor fiscale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora.

De asemenea, instanţele de judecată la examinarea speţei date urma să verifice dacă a fost respectată procedura legală de casare (trecere la pierderi) a bunurilor imobile, a maşinilor, utilajelor, unităţilor de transport şi altor bunuri uzate, raportate la mijloacele fixe.

La caz, însă, contrar prevederilor enunţate, instanţele de judecată întru susţinerile soluţiilor date într-un mod limitativ şi incert au supus analizei numai factura fiscală cu seria nr. KX6377957, rezultată din tranzacţia avută loc între PP „Buletinul Vamal” SRL şi SC „Energocredit-SL” SRL din 23 august 2012. Necătând la acesta, instanţa de recurs reţine că chiar şi această analiză se constată a fi una superficială, deoarece la caz, urma a fi verificată situaţia dacă marfa reflectată în factură, care a şi constituit obiectul tranzacţiei date, a fost sau nu returnată furnizorului PP „Buletinul Vamal” SRL în urma anulării SC „Energocredit-SL” SRL ca plătitor de TVA şi anulării tranzacţiilor din 23 august 2012. Întru susţinerea poziţiei sale, PP „Buletinul Vamal” SRL trebuia să prezinte toate exemplarele facturilor fiscale care au fost anulate cu seria KX nr. 6377957 din 23 august 2013 şi să ia în evidenţă marfa returnată.

De asemenea, în speţa supusă judecării instanţele de judecată întru susţinerea soluţiilor date urmau să administreze probe concludente, pertinente şi admisibile, care au putere de convingere şi au drept scop adeverirea existenţei dreptului pretins. Aceste probe servesc la constatarea sau realizarea dreptului dedus judecăţii, împotriva celui care în mod nejustificat l-a denegat sau încălcat. 6 Astfel, la caz, instanţele urmau să propună participanților la proces să prezinte probe care ar demonstra că întreprinderea întemeiat a majorat suma uzurii în scopuri fiscale din motivul includerii la calcularea uzurii în scopuri fiscale a mijlocului fix cu valoarea de 69055 lei, care nu a fost folosit în activitatea de antreprenoriat, precum şi probe care ar atesta că întreprinderea întemeiat a atribuit la deduceri în scopuri fiscale suma cheltuielilor de reparaţie a mijlocului de transport arendat fără plată în anul 2010 – 14886 lei şi în 2011 – 17773 lei.

Prin urmare, se constată că instanţa de apel la judecarea pricinii a ignorat şi prevederile art. 118 alin. (5) CPC, care acordă instanţei judecătoreşti (judecătorului) dreptul de a propune părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor. În acest context este evident că instanţa de apel a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor cauzei, fără a intra în esenţa pretenţiei formulate şi fără a da o apreciere cuvenită materialului probator existent la dosar în raport cu prevederile legale ce guvernează raportul juridic apărut în speţa dată, fapt ce contravine şi dispoziţiilor art. 130 alin. (3) CPC.

Instanţa de recurs reţine că soluţia dată de instanţa de apel în partea nominalizată nu conţine o argumentare din care să rezulte certitudinea soluţiei la care s-a ajuns, respectiv instanţa de recurs este în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi de a verifica temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege, fapt ce denotă că judecarea cauzei a fost efectuată în mod superficial cu o analiză arbitrară a probelor. Totodată, la caz instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 241 alin. (4)-(6) CPC, potrivit căreia în partea descriptivă se indică succint pretenţiile reclamantului, obiecţiile pârâtului şi explicaţiile celorlalţi participanţi la proces.

În motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărârii. În sensul normei enunţate este de înţeles că concluziile instanţei expuse în partea motivată a hotărârii, trebuie să coincidă cu soluţia instanţei cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Or, în caz contrar hotărârea este lovită de nulitate.

În speţa supusă judecării se constată că contrar prevederilor normelor enunţate mai sus, instanţa de apel verificând legalitatea hotărârii primei instanţe precum şi a hotărârilor suplimentare, a omis de a se expune asupra hotărârii suplimentare a primei instanţe din 04 decembrie 2013, care la rândul său este una nemotivată şi neargumentată, fapt ce vine în contradicţie cu prevederile art. 239 şi 241 CPC. Instanța de recurs nu consideră posibil de a ridica de la examinare cauza civilă şi de a o transmite pentru adoptarea unei noi decizii suplimentare pe motiv că decizia adoptată în fond este una neîntemeiată, iar repararea omisiunii poate avea loc numai prin rejudecarea cauzei. 7 Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Sarcina pusă în fața judecătorului nu va fi doar pronunțarea unei soluții care să aplaneze litigiul dintre părți, dar și ca soluția respectivă să fie legală și, pe cât este de posibil, să stabilească adevărul obiectiv. Faptul dat indică incontestabil la încălcarea de către instanţă a normelor de drept procedural, precum şi la examinarea superficială şi evazivă a apelului, cât şi a acţiunii supuse judecării, fără a fi verificată, în condiţiile legii, legalitatea hotărârii atacate cu apel. Prin urmare Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că în speţă se impune casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instzanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie D e c i d e: Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Publicaţia Periodică „Buletinul Vamal” Societate cu Răspundere Limitată (în redacția SRL „Vinăria Zîmbreni) împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la anularea actului administrativ, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecători: Tamara Chişcă-Doneva Elena Covalenco Dumitru Mardari Maria Ghervas 8