2ra-2872/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: T.Berdilă (Judecătoria Cantemir) dosarul nr. 2ra-2872/15 instanţa de apel: G.Vavrin, I.Dănăilă, T.Dimitriadi (Curtea de Ape Cahul) ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Marin Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „Gaz Natural Fenosa Furnizarea Energiei” SRL, succesorul în drepturi a ÎCS „Red Union Fenosa” S.A.

împotriva lui Marin Valeriu cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 12 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Marin Valeriu, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 11 februarie 2015, c o n s t a t ă La 01 august 2014 reclamantul ÎCS „Red Union Fenosa” S.A a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Marin Valeriu solicitînd încasarea din contul pîrîtului a prejudiciului cauzat pentru energia electrică consumată în mărime de 9926 lei, taxa de stat achitată în mărime de 297,78 lei. În motivarea acţiunii reclamantul ÎCS „Red Union Fenosa” S.A a indicat că, a fost furnizată energia electrică consumatorului la locul de consum nr.3027121, satul Cania, raionul Cantemir.

Pîrîtul Marin Valeriu a consumat în mod fraudulos energie electrică, fapt care a dus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a cantităţii de energie electrică consumată. Acest fapt a fost fixat în actul nr. A 17666 din 20 decembrie 2012, prin care s-a constatat conectarea neautorizată la reţeaua de energie electrică prin evitarea echipamentului de măsurare. Menţionează reclamantul că, pîrîtul Marin Valeriu consuma energie electrică fără evidenţa acesteia prin echipamentul de măsurare. La 28 decembrie 2012 a fost efectuată recalcularea energiei electrice consumate pentru perioada 21 decembrie 2011 - 20 decembrie 2012, conform sistemului pauşal şi înaintată factura spre plată. Prin urmare, pîrîtul Marin Valeriu nu a achitat fatura pentru consumul fraudulos de energie electrică cu nr.3027121129, din 28 decembrie 2012, avînd suma de 9926 lei.

La 19 septembrie 2013, în adresa pîrîtului Marin Valeriu, a fost expediată reclamaţia nr.05-09/13, privind neachitarea datoriei în sumă de 9926 lei, însă Marin Valeriu nu a dat nici un răspuns. Prin hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 11 februarie 2015 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Marin Valeriu în beneficiul ÎCS „Red Union Fenosa” S.A, suma datoriei de 9926 lei, taxa de stat în sumă de 297,78 lei, iar în total suma de 10223, 78 lei. La 13 martie 2015 pîrîtul Marin Valeriu a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, cu remiterea pricinii la rejudecare în primă instanţă.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 12 mai 2015 a fost respins apelul declarat de Marin Valeriu, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 11 februarie 2015. La emiterea deciziei instanţa de apel a invocat că, în temeiul actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A 17666 din 20.12.2012 de către ÎCS „Red Union Fenosa” S.A a fost recalculată energia electrică consumată conform pct.94 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin hotărîrea ANRE nr.393 din 15.12.2010, fiind emisă factura pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale şi estimat consumul fraudulos de energie în perioada 21.12.2011-20.12.2012 la suma de 9926 lei (f.d.9, 11). Potrivit pct. 49 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin hotărîrea ANRE nr.393 din 15.12.2010, prevede că consumatorul final are următoarele obligaţii pe care trebuie să le îndeplinească: a) să utilizeze energia electrică în mod raţional, inofensiv, eficient şi fără fraude; c) să achite integral plata pentru energia electrică şi penalităţile prevăzute de contract, în termenele stabilite şi indicate în factură.

În conformitate cu art.49 alin.(4) din Legea nr.124 din 23.12.2009 cu privire la energia electrică, consumatorul final achită consumul energiei electrice calculate prin aplicarea sistemului pauşal, dacă se constată încălcarea de către consumator a clauzelor contractuale care a condus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a consumului de energie electrică. Calculul consumului de energie electrică în aceste circumstanţe se efectuează în conformitate cu Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice. Prin prisma normelor enunţate, ÎCS Red Union Fenosa SA corect a calculat consumul energiei electrice prin aplicarea sistemului pauşal şi a întocmit pe numele consumatorului Marin Valeriu factura VS 3027121129 în sumă de 9926 lei.

Indică instanţa de apel că, suma de 9926 lei a fost calculată în baza actului A nr. 17666 din 20.12.2012 de depistare a încălcării clauzelor contractuale şi facturii NLC 3027121 din 28 decembrie 2012 pentru consum fraudulos de energie electrică, întocmite de ÎCS „Red Union Fenosa” SA pe numele lui Marin Valeriu, care la momentul examinării prezentei pricini în instanţa de fond şi în instanţa de apel sînt valabile şi neanulate. 2 La 03 septembrie 2015, Marin Valeriu a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu remiterea cauzei la rejudecare în primă instanţă. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Materialele cauzei atestă că copia deciziei din 12 mai 2015 a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Cahul (f.d.70) la 01 iunie 2015, însă lipseşte dovadă recepţionării acesteia de către părţi, astfel, recursul se consideră depus în termen. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Marin Valeriu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Marin Valeriu, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

3 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Marin Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Marin Valeriu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 4