2ra-448/16 — Cu privire la încasarea sumei din consumul de energie electrică

dosarul nr. 2ra-448/16 prima instanţă – Sv.Vîșcu instanţa de apel –V. Negru, Iu. Cotruță, N. Traciuc ÎNCHEIERE 02 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Donțu Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea cu capital străin ”Red Union Fenosa” societate pe acțiuni împotriva lui Donțu Valeriu cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Donțu Valeriu și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 31 martie 2015, c o n s t a t ă: La data de 23 septembrie 2014, reclamantul întreprinderea cu capital străin ”Red Union Fenosa” societate pe acțiuni prin intermediul reprezentantului, avocatul Burduja Victoria a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Donţu Valeriu, solicitînd încasarea din contul pîrîtului a sumei datoriei pentru energia electrică consumată în mărime de 9 096,91 lei, încasarea din contul pîrîtului a taxei de stat suportată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 270 lei. Întru susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamanta întreprinderea cu capital străin ”Red Union Fenosa” societate pe acțiuni a indicat că, a furnizat energie electrică consumatorului, la locul de consum nr. 7133723 la adresa mun.

Chişinău, str. Drumul Viilor 41 ap.41, iar consumatorul era obligat să achite în termen plata pentru energia electrică consumată. Totodată, reclamantul a indicat că, pîrîtul a consumat fraudulos energie electrică, fapt care a dus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a cantităţii de energie electrică consumată. Aceste fapte au fost fixate în actul nr.A16041 din data de 04 august 2012, prin care s-a constatat conectarea neautorizată la reţeaua de energie electrică prin evitarea echipamentului de măsurare, astfel că, pîrîtul consuma energie electrică fără evidenţa acestuia prin echipamentul de măsurare. Urmare a acestora, la data de 21 august 2012, a fost efectuată recalcularea energiei electrice consumate în baza puterii contractate, pentru perioada 04 august 2009 – 04 august 2012, conform sistemului pauşal şi înaintată factura spre plată.

Astfel, reclamantul consideră că, în acest mod pîrîtul prin acţiunile sale a admis o faptă ilicită prin consumul fraudulos de energie electrică şi fără contract, faptă care a adus un prejudiciu reclamantului, în virtutea prevederilor art.1398 Cod Civil, pîrîtul este obligat să repare integral prejudiciul extracontractual. La data de 30.10.2013, datoria pentru consumul energiei electrice, constituia suma 9 096,91 lei, care s-a format drept rezultat al neachitării facturilor de energie electrică consumată.

Nu au fost achitate facturile de furnizare a energiei electrice nr. 7133723012 din data de 21 august 2012 în sumă de 9 096,91 lei, iar la data de 30 octombrie 2013 în adresa pîrîtului a fost expediată o reclamaţie privind neachitarea datoriei de 9 096,91 lei, în care s-a propus pîrîtului să achite datoria, sau să întreprindă măsuri pentru soluţionarea pe cale prejudiciară a litigiului, însă pîrîtul nu a răspuns la reclamaţie şi până la moment nu şi-a îndeplinit obligaţiile de achitare a facturilor înaintate. Dovada recepţionării este avizul de recepţie semnat la data de 11 noiembrie 2013. La fel, reclamantul a menţionat că, actele juridice în baza cărora există datoria şi anume: actul de depistare a încălcărilor şi facturile spre plată, în cazul în care nu era de acord cu ele, urmau să fie contestate în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr.793 din data de 10 februarie 2000 în termenul legal de 30 de zile.

Pîrîtul nu le-a contestat pînă în prezent, din care rezultă că, nu şi-a exprimat dezacordul său cu actele juridice menţionate în termenul obligatoriu de prescripţie, fiind astfel implicit de acord cu ele, acestea fiind obligatorii pentru pîrît. În drept, reclamanta şi-a întemeiat cerinţele pe prevederile Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice aprobat prin Hotărârea ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010. art.512, 514, 572, 573, 575, 602 Cod Civil, art. 60, 82. 83, 87, 90, 94. 96, 166-167 Cod de Procedură Civilă Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 31 martie 2015, acţiunea reclamantei a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Donţu Valeriu în beneficiul întreprinderii cu capital străin ”Red Union Fenosa” societate pe acțiuni, datoria pentru consumul energiei electrice în sumă de 9096, 91 lei și cheltuielile de judecată cu titlu de taxa de stat în mărime de 272, 91 lei.

Invocînd ilegalitatea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 31 martie 2015, la data de 29 aprilie 2015, Donțu Valeriu a depus cerere de apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015 a fost respins apelul declarat de Donțu Valeriu și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 31 martie 2015. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel,la 28 decembrie 2015, Donțu Valeriu a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 30 septembrie 2015 și a hotărârii Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 31 martie 2015, cu emiterea unei hotărîri noi prin care acțiunea să fie respinsă ca nefondată.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, invocând încălcarea normelor de drept material și de drept procedural. Consideră că concluziile instanțelor ierarhic inferioare de judecată sunt eronate și în contradicție cu materialele anexate la dosar. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform mențiunii oficiului poștal de pe plicul expediat de către Curtea de Apel Chișinău, anexat la materialele dosarului (f.d.80), se atestă că recurentul a făcut cunoștință cu copia deciziei redactate de instanței de apel la data de 28 octombrie 2015, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 28 decembrie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Donțu Valeriu în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de către Donțu Valeriu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari