2ra-2646/15 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-2646/15 prima instanță: N. Mazur instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, I. Muruianu ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță, Liliana Catan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Maxim Zaharov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 8 din Chișinău împotriva lui Maxim Zaharov, intervenient accesoriu Societatea pe acțiuni „Termocom” în procedura falimentului, cu privire la încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională depusă de Maxim Zaharov împotriva Întreprinderii municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 8 din Chișinău cu privire la demontarea coloanelor de încălzire, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 23 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Maxim Zaharov și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 29 ianuarie 2015, c o n s t a t ă: La 30 mai 2014, ÎMGFL nr. 8 din Chișinău a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Maxim Zaharov, intervenient accesoriu SA „Termocom” în procedura falimentului, cu privire la încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr. 8 din Chișinău, pe numele pârâtului, SA „Termocom” în procedura falimentului a livrat energie termică. Afirmă că pârâtul nu a achitat serviciile prestate, iar datoria pentru consumul energiei termice formată la 01 martie 2011 constituie suma de 2779,20 lei, pe perioada 01 decembrie 2011-01 martie 2014, fapt ce se confirmă prin informația despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective. Susține, că potrivit pct. pct.10, 17 şi 18 din Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Menționează că încercările de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară nu au dat rezultate. Solicită încasarea de la Maxim Zaharov în folosul ÎMGFL nr. 8 din Chișinău a sumei de 2779,20 lei cu titlu de datorie şi compensarea cheltuielilor de judecată. 1 Pe parcursul examinării cauzei, la 03 iulie 2014, Maxim Zaharov a depus o acțiune reconvențională împotriva ÎMGFL nr. 8 din Chișinău cu privire la demontarea coloanelor de încălzire. În motivarea acțiunii reconvenționale Maxim Zaharov a indicat că este proprietarul ap. nr. 5 din str. București, 60, mun. Chișinău. Menționează că în apartamentul său sunt amplasate două coloane tranzitorii de încălzire, conectate la sistemul centralizat de încălzire, care sunt într-o stare tehnică deplorabilă, ce pot provoca în orice moment un prejudiciu material.

Remarcă că nu este proprietar al acestor coloane de încălzire și nu poartă răspundere de starea lor tehnică. Totodată, afirmă că aflarea țevilor în apartament, fără acordul său, contravine art. 8 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Prin urmare, solicită Maxim Zaharov obligarea ÎMGFL nr. 8 din Chișinău de a demonta coloanele de încălzire şi strămutarea acestora în afara apartamentului. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 ianuarie 2015 acțiunea inițială a fost admisă. S-a încasat de la Maxim Zaharov în beneficiul ÎMGFL nr. 8 din Chişinău suma datoriei pentru serviciile comunale acumulate la 01 martie 2014 în mărime de 2779,20 lei și taxa de stat sumă de 270 lei, iar în total suma de 3049,20 lei.

Acțiunea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 23 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de Maxim Zaharov și menținută hotărârea primei instanțe. La 24 august 2015, în termenul prevăzut de lege, Maxim Zaharov a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii privind încasarea datoriei. În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, invocând că aceasta nu conține nici o apreciere a argumentelor care au fost înaintate în cererea de apel. Consideră că obiectul acțiunii nu este încasarea datoriei pentru energia termică livrată, ci pentru încasarea plății de întreținere a locurilor de uz comun, care se efectuează în baza contractelor încheiate cu gestionarul fondului locativ.

Or, recurentul nu a încheiat cu ÎMGFL nr. 8 din Chişinău un astfel de contract. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a 2 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Maxim Zaharov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Maxim Zaharov ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Maxim Zaharov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță Liliana Catan 3