Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
3ra-1260/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
19 noiembrie 2015
Părțile
Diaconu Valeriu vs Procuratura Generală şi Consiliul Superior al Procurorilor
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

3ra-1260/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Lupaşco dosarul nr.3ra-1260/15 instanţa de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 19 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Diaconu Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Diaconu Valeriu împotriva Procuraturii Generale şi Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015 c o n s t a t ă: La data de 14 decembrie 2012 Diaconu Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale şi Consiliului Superior al Procurorilor şi a solicitat recunoaşterea drept ilegală şi anularea hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor din 04 decembrie 2012 cu privire la examinarea contestaţiei sale asupra hotărîrii Colegiului disciplinar din 13 iulie 2012, recunoaşterea drept ilegală şi anularea hotărîrii Colegiului disciplinar din 13 iulie 2012 privind sancţionarea sa.

Ulterior prin cererea suplimentară din 30 ianuarie 2013 reclamantul a solicitat atragerea în proces în calitate de copîrît alături de Consiliul Superior al Procurorilor şi anume, Colegiul disciplinar de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor şi a Procuraturii Generale. Prin cererea respectivă reclamantul şi-a concretizat cerinţele şi a solicitat anularea ordinului Procurorului General nr. 1390-p din 26 decembrie 2012, cu restabilirea sa în funcţie începând cu data eliberării, încasarea salariului mediu lunar din data eliberării din funcţie şi pînă la data restabilirii în funcţie, dispunerea executării imediate a hotărîrii de restabilire în funcţie şi de plată a unui salariu mediu lunar.

Ulterior, prin cererea de concretizare reclamantul a solicitat ca în locul încasării salariului mediu să fie încasate drepturile băneşti de care a fost privat în perioada respectivă şi dispunerea imediată a hotărîrii de restabilire în funcţie şi de plată a drepturilor băneşti pentru o lună. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 20 februarie 2015 s-a admis parţial acţiunea.

S-a declarat drept ilegală şi s-a anulat integral hotărîrea Colegiului disciplinar pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor din 13 iulie 2012 „Cu privire la aplicarea procurorului Valeriu Diaconu sancţiunea disciplinară - concedierea din organele procuraturii". S-a declarat drept ilegală şi s-a anulat integral hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12 - 279/12 din 04 decembrie 2012 „Cu privire la contestaţia 1 procurorului Valeriu Diaconu împotriva hotărîrii Colegiului disciplinar din 13 iulie 2012 şi cererea despre acordarea concediului pentru îngrijirea nepotului său în temeiul art. 124 Codul muncii". S-a declarat drept ilegal şi s-a anulat integral ordinul Procurorului General nr. 1390-p din 26 decembrie 2012 „Cu privire la concediere". S-a restabilit, începînd cu data de 26 decembrie 2012, Valeriu Diaconu, consilier de rangul I, în funcţia de procuror - şef al aparatului Procurorului General.

S-a încasat din contul Procuraturii Generale a Republicii Moldova în beneficiul lui Valeriu Diaconu salariul pentru lipsa forţată de la locul de muncă în sumă de 179875 lei, în rest cerinţa respectivă s-a respins ca fiind neîntemeiată.

S-a menţionat, că potrivit art.256 din Codul de procedură civilă, prezenta hotărîre în partea reintegrării lui Valeriu Diaconu, consilier de rangul I, în funcţie de procuror - şef al aparatului Procurorului General - se supune executării imediate şi potrivit art.256 din Codul de procedură civilă, prezenta hotărîre în partea încasării în beneficiul lui Valeriu Diaconu a salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă în funcţia de procuror - şef al Aparatului Procurorului General, se supune executării imediate în mărime a unui salariu mediu în mărime de 7195. Prima instanţă a constatat că, lipsa procurorului de la serviciu a fost justificată, iar pretinsele obiecţii cu privire la îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu nu au fost probate de pîrît.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015 s-a admis apelul declarat de reprezentantul Procuraturii Generale şi a Consiliului Superior al Procurorilor Victor Ababii, s-a casat integral hotărîrea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărîre prin care acţiunea s-a respins integral ca fiind nefondată. Instanţa de apel a constatat că prima instanţă a dat o apreciere incorectă situaţiilor de fapt şi de drept precum şi a aplicat eronat normele de drept materiale. La data de 23 iulie 2015 Diaconu Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a încălcat esenţial şi a apreciat eronat normele de drept material şi procedural, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, eronat a interpretat legea, pricina a fost examinată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea acesteia, a încălcat competenţa jurisdicţională şi a comis alte încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii şi a apreciat arbitrar probele care s-au soldat cu încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 2 a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, decizia instanţei de apel a fost comunicată recurentului la data de 08.06.2015 (f.d. 110), iar recursul a fost depus la data de 23 iulie 2015 (f.d. 104). Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel a încălcat esenţial şi a apreciat eronat normele de drept material şi procedural, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, eronat a interpretat legea, pricina a fost examinată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea acesteia, a încălcat competenţa jurisdicţională şi a comis alte încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii sunt declarative şi nu pot fi reţinute. Nu pot fi reţinute nici alegaţiile precum că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele deoarece în speţă nu se atestă o apreciere abuzivă a probelor care au fost apreciate liber şi potrivit intimei convingeri.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de 3 succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Diaconu Valeriu ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Diaconu Valeriu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.