3rh-52/13 — Contestarea actului administrativ, încasarea restanțelor salariale și repararea peejudiciului moral

Dosarul nr. 3rh-52/13 Instanţa de recurs: CSJ; N. Cernat, V. Ignat, I. Vîlcov ÎNCHEIERE 10 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului judecătorul: Valeriu Doagă, Judecătorii: Nicolae Clima, Vera Macinskaia, Iurie Diaconu, Ion Vîlcov, judecînd cererea de revizuire declarată de Leonid Zaharii, în pricina civilă la acţiunea lui Zaharii Leonid împotriva Colegiului disciplinar de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor şi Procuratura Generală, privind contestarea actelor administrative, încasarea restanţelor salariale şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26 septembrie 2012, prin care a fost respins recursul declarat de către Zaharii Leonid şi a fost menţinută hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2012, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 08 august 2010, Zaharii Leonid s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune către Colegiul disciplinar de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor şi Procuratura Generală, privind contestarea hotărîrii Colegiului disciplinar pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor din 25 iunie 2010, hotărîrea Consiliul Superior al Procurorilor nr. 2-3d-265/10 din 13.07.2010 şi ordinul Procurorului General nr. 58-p din 10.02.2010, în partea prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de procuror al raionului Soroca în legătură cu expirarea mandatului de 5 ani.

Mai solicită reclamantul încasarea restantelor salariale, din diferenţa dintre salariul de procuror al raionului şi salariul procuror în procuratura raională, începînd cu data de 10.02.2010, cît şi încasarea de la pîrît a sumei de 50.000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că prin ordinul Procurorului General nr. 740-P din 30 noiembrie 2004, reclamantul a fost numit în funcţia de procuror al raionului Soroca pentru un mandat de 5 ani, fiind eliberat din funcţia de procuror al raionului Floreşti. Reclamantul a acceptat acest transfer, întru cît este asigurat cu spaţiu locativ în această localitate, soţia este invalid de gradul III şi locuia de una singură, necesitînd îngrijire.

Menţionează reclamantul, că s-a consacrat lucrului pentru a fi numit pentru un nou mandat de 5 ani în aceiaşi funcţie, drept prevăzut de art. 40 alin. (6) din Legea cu privire la procuratură nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008. În perioada mandatului de procuror reclamantul a demonstrat o activitate stabilă, fapt confirmat pe parcursul anilor prin documentele departamentale şi de nota informativă cu privire la rezultatele controlului frontal al activităţii procuraturii raionului Soroca în perioada anilor 2005- 2009. După rezultatele activităţii, procuratura raionului Soroca pe parcursul a 5 ani a fost printre primele 10 dintre procuraturile teritoriale.

Prin ordinul Procurorului General nr. 60-p din 25 ianuarie 2008 procuratura respectivă a fost desemnată învingătoare a concursului colectiv „Aportul nostru în prosperarea ţării”, ocupînd locul trei în concursurile anuale organizate de Procuratura Generală, iar prin ordinul nr. 41-P din 18 ianuarie 2007, a fost desemnată învingător în concursurile individuale „Cel mai bun inovator”. În decursul a 5 ani, pe cauzele penale a fost pronunţată numai o sentinţă de achitare. Reţineri, aresturi, învinuiri ilegale nu au fost, cu excepţia uneia, toate crimele deosebit şi excepţional de grave au fost descoperite.

Datorită conlucrării cu Consiliul raional şi Primăria oraşului, procurorilor le-au fost repartizate patru apartamente, a obţinut şi reconstruit noul sediu al procuraturii raionului, fiind create condiţii bune de lucru colegilor, în rezultat obţinînd un randament stabil de activitate a procuraturii, deşi statele procuraturii în toţi anii nu au fost completate cu 3-4 procurori. Reclamantul a atras o atenţie deosebită perfecţionării profesionale, în primul rînd personală, frecventând cursuri, seminare şi alte forme de instruire. Aceste deprinderi, practica obţinută în calitate de procuror al raionului pe parcursul a opt ani de zile şi rezultatele activităţii procuraturii îi permiteau reclamantului de a pretinde la aflarea în funcţia de procuror al raionului pentru un nou mandat de 5 ani.

Menţionează reclamantul că, necătînd la cele relatate mai sus, prin ordinul Procurorului General nr. 1084-P din 30 noiembrie 2009 , s-a dispus exercitarea atribuţiilor de procuror-interimar al raionului Soroca adjunctului procurorului – S. Cebotari, începînd cu 02 decembrie 2009, iar prin ordinul Procurorului General nr. 58- p din 10 februarie 2010, reclamantul a fost eliberat din funcţia de procuror al raionului Soroca în legătură cu expirarea mandatului constituţional de 5 ani, fiind numit prin acelaşi ordin în funcţia de procuror în procuratura raionului Soroca. A mai indicat reclamantul, că nu cunoaşte motivele eliberării din funcţie, dar consideră că a fost destituit neîntemeiat şi ilegal, din motive politice.

La 02 noiembrie 2009, în baza unei petiţii anonime organizate de persoane interesate în destituirea reclamantului din funcţie, Secţia Securitate internă a Procuraturii Generale a emis încheiere privind rezultatele controlului de serviciu în privinţa reclamantului, menţionînd că acesta, contrar atribuţiilor de serviciu, desfăşoară activităţi cu caracter politic, manifestînd o apartenenţă vădită faţă de politica Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2010 (f.d.

114), acţiunea declarată de Zaharii Leonid a fost admisă parţial, s-a dispus anularea hotărîrii Colegiul Disciplinar pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor nr. 2-3d-265/10 din 13.07.2010, privind validarea hotărîrii Colegiul disciplinar din 25.06.2010, în privinţa procurorului Zaharii Leonid; s-a dispus anularea pct. 1 din ordinul Procurorului 2 General nr. 58-p din 10.02.1010, privind eliberarea din funcţia de procuror al raionului Soroca, în legătură cu expirarea mandatului constituţional de 5 ani; s-a dispus încasarea din contul Procuraturii Generale în beneficiului lui Zaharii Leonid a restanţei formate din diferenţa de salariu de procuror al raionului şi procuror în procuratura raionului, începînd cu 10.2.2010 pînă la 27.09.2010, în sumă de 10.000 lei pentru repararea prejudiciului moral şi 5.000 lei pentru compensarea cheltuielilor de judecată.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Procuratura Generală a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. Zahari Leonid la fel a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii instanţei de fond, prin care a solicitat casarea parţială a acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, prin care să se dispună încasarea restanţei salariale în sumă de 10.000 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 50.000 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 iunie 2011, cererile de recurs declarate de Procuratura Generală şi Zaharii Leonid, au fost admise, iar pricina a fost restituită la rejudecare în instanţa de fond.

În cadrul rejudecării pricinii, reprezentantul Procuraturii Generale, a înaintat un demers de conexare a prezentei pricini cu o alta aflată pe rol în Curtea de Apel Chişinău, între aceleaşi părţi şi care are ca obiect pretenţii conexe, însă demersul respectiv a fost respins prin încheierea protocolară din 27.02.2012 (f.d. 179), deoarece instanţei nu i-au fost prezentate dovezi despre aflarea pe rol în Curtea de Apel Chişinău a unei alte cauze intentate la cererea lui Leonid Zaharii împotriva Procuraturii Generale, care are ca obiect pretenţii conexe cu cele din pricina dată.

În şedinţa de judecată reclamantul a susţinut acţiunea, concretizând şi majorînd cerinţele (f.d.l81, 184-185), a solicitat admiterea acestora în sensul invocat şi anume: anularea ordinului Procurorului General nr. 58-p din 10.02.2010, în partea prin care s- a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de procuror al raionului Soroca în legătură cu expirarea mandatului de 5 ani; anularea Hotărîrii Colegiului disciplinar pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor din 25.06.2010, privind sancţionarea disciplinară a reclamantului; anularea Hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor nr.2-3d-265/10 din 13.07.2010, privind validarea Hotărîrii Colegiului disciplinar pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor din 25.06.2010, despre sancţionarea disciplinară a reclamantului; anularea Hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor nr.2-3d-32/l 1 din 01.02.2011, cu privire la admiterea demersului Procurorului General despre atestarea reclamantului înainte de termen, ca fiind sancţionat disciplinar; încasarea de la pîrît a restanţei formate între diferenţele salariilor de procuror al raionului (4800 lei ) şi procuror în procuratura raionului (3800 lei), începînd cu 10.02.2010 pînă la ziua anulării pct. l al ordinului Procurorului General nr. 58-p din 10.02.2010;

încasarea de la pîrît a despăgubirilor morale în sumă de 70.000 lei pentru repararea prejudiciului moral cauzat reclamantului în rezultatul destituirii ilegale din funcţia deţinută, retrogradării ilegale şi tratamentului discriminatoriu; compensarea cheltuielilor de judecată în judecată mărime de 8.000 lei. În susţinerea pretenţiilor înaintate, reclamantul a declarat că nefiind de acord şi considerînd ilegal ordinul Procurorului General nr. 58-p din 10.02.2010, în partea prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia de procuror al raionului Soroca în legătură 3 cu expirarea mandatului de 5 ani şi numit în funcţia de procuror în procuratura raionului Soroca, reclamantul 1-a contestat, la 09.03.2010, în Consiliului Superior al Procurorilor, de la care a primit răspunsul nr. 2-215/10.91 din 13.04.2010, prin care a fost informat, că examinarea contestaţiei nu ţine de competenţa Consiliului Superior al Procurorilor.

La 03.05.2010, reclamantul s-a adresat repetat cu contestaţie la Consiliului Superior al Procurorilor, solicitînd explicaţii asupra motivelor de drept şi de fapt în baza cărora reclamantul a fost destituit din funcţia de procuror al raionului Soroca, dar nu a primit nici un răspuns. Consideră reclamantul, că numirea lui S. Cebotari în funcţia de procuror al raionului Soroca, a avut loc cu încălcarea prevederilor Legii cu privire la procuratură, în lipsa unui concurs, iar reclamantul ilegal a fost destituit din funcţia respectivă. Ordinul nr. 58-p din 10.02.2010, nu 1-a contestat în termen, deoarece aştepta răspunsul oficial de la Consiliul Superior al Procurorilor.

Hotărîrea Colegiului disciplinar pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor din 25.06.2010, validată prin Hotărîrea Colegiului disciplinar pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor nr.2-3d-265/10 din 13.07.2010, reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu avertisment, pentru absenţă nemotivată la serviciu la 25.05.2010, reclamantul le consideră ilegale, deoarece, la 25.05.2010, reclamantul s-a prezentat la şedinţa Colegiului disciplinar pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor Colegiului, la care urma să fie examinată contestaţia depusă de reclamant împotriva ordinului nr. 58- p din 10.02.2010, privind eliberarea reclamantului din funcţia de procuror al raionului Soroca în legătură cu expirarea mandatului de 5 ani.

Despre şedinţa respectivă reclamantul a fost informat de către secretarul Consiliul Superior al Procurorilor, care i-a comunicat că şedinţa va fi publică şi că reclamantul poate participa şi da explicaţii în faţa membrilor Consiliului respectiv. În ajun, la 24.05.2010, reclamantul a cerut permisiunea procurorului raionului Soroca, S. Cebotari, de a se prezenta la şedinţa Consiliul Superior al Procurorilor din 25.05.2010 şi ultimul i-a permis. La 25.05.2010, reclamantul s-a prezentat la şedinţa Consiliul Superior al Procurorilor, însă a aşteptat în coridor să fie invitat, fiind observat de toţi membrii Consiliului, inclusiv şi de Procurorul General. Astfel, reclamantul, contrar practicii stabilite, nu a avut acces la şedinţa Consiliului, nimeni nu l-a ascultat şi nici nu i-a cerut careva explicaţii pe marginea contestaţia depuse şi nici hotărîrea emisă de Consiliul vizavi de această contestaţie nu i-a fost comunicată reclamantului.

Consideră reclamantul, că la 25.05.2010, nu a lipsit motivat de la serviciu, dar s-a aflat în incinta Procuraturii Generale cu care se afla în relaţii de muncă. În situaţia în care reclamantul nu a comis nici o abatere disciplinară, fiind ilegal sancţionat, Consiliul Superior al Procurorilor ilegal a admis, prin Hotărîrea nr. 2-3d-32/11 din 01.02.2011, demersul Procurorului General despre atestarea reclamantului înainte de termen, ca fiind sancţionat disciplinar. Hotărîrea Colegiului disciplinar pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor din 25.06.2010, prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu avertisment, nu a fost contestată de reclamant în ordinea şi termenul de 10 zile prevăzut de art. 127 din Legea cu privire la Procuratură, deoarece contestaţiile adresate anterior de reclamant 4 Consiliul Superior al Procurorilor au fost respinse, astfel fiind clară atitudinea Consiliului faţă de reclamant.

A mai invocat reclamantul că, prin actele contestate, care sun vădit ilegale, dînsul a fost prejudiciat nu numai material, fiind retrogradat într-o funcţie mai inferioară şi cu un salariu mai mic, însă fost prejudiciat şi moral, fapt pentru care solicită încasarea diferenţei de plată dintre salariul de procuror al raionului (4.800 lei) şi salariul de procuror în procuratura raionului (3.800 lei), cît şi încasarea despăgubirilor morale. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2012, acţiunea declarată de Zaharii Leonid a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, al 06 aprilie 2012, Zaharii Leonid a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii.

Drept temei de revizuire, revizuentul a invocat prevederile art. 449 lit. b) şi c) CPC. Verificînd argumentele invocate în cererea de revizuire, în raport cu temeiurile de revizuire prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că cererea de revizuire este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC al RM, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC al RM şi anexîndu-se probele ce le confirmă. Lista temeiurilor de revizuire, prevăzute de art. 449 CPC, este exhaustivă şi nu poate fi completată.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC al RM, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul în baza temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele, existente obiectiv pînă la data pronunţării soluţiei, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente, astfel motivele invocate de revizuent nu se încadrează în temeiurile stipulate în art. 449 lit. b) CPC.

Este de menţionat că, pentru a invoca prevederile art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinate pentru judecarea justă a cauzei. Mai mult ca atît, pentru a invoca acest temei de revizuire este necesar ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi nici nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire. Totodată, ca condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii.

Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire. Potrivit prevederilor art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care după emiterea hotărîrii, s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de 5 un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces. Instanţa de revizuire remarcă, că la depunerea cererii de revizuire, revizuentul a prezentat răspunsul nr. CJ01 263 din 11 septembrie 2012, al Comisiei juridice, numiri şi imunităţi al Parlamentului Republicii Moldova.

Prin răspunsul respectiv s-a explicat că dreptul de proprietate comună pe cote-părţi, forţată şi perpetuă asupra părţilor din clădire, ca fiind destinate folosinţei spaţiilor, nu pot fi folosite decît ca urmare a înregistrării acestui drept în baza Legii condominiului fondului locativ, iar construcţia mansardelor este necesară doar în cazul existenţei asociaţiei de proprietari în condominiu.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ relevă că, pentru a redeschide procesul pe acest temei, este important să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: înscrisul probator să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărîrea atacată, înscrisul invocat să fi existat la data cînd a fost pronunţată hotărîrea a cărei revizuire se solicită şi să nu fi putut fi prezentat instanţei, fie pentru că a fost reţinut de oponent, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, şi ca înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decît cea pronunţată.

Prin urmare, Colegiul notează că înscrisul prezentat în susţinerea cererii de revizuire, nu reprezintă o probă, ce ar fi determinat instanţa de recurs să pronunţe o altă hotărîre decît cea pronunţată. În contextul celor enunţate, Colegiul notează că la depunerea cererii de revizuire, revizuentul nu a prezentat motivele cererii de revizuire şi nici probele pe care s-a bazat la depunerea acesteia. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6 §1 din Convenţie presupune respectarea principiului preeminenţei dreptului. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere ca, atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. România, [GC], nr.28342/95, §61, ECHR 1999-VII).

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Ryabykh v. Rusia, nr.52854/99, §52, ECHR 2003-IX).

Prin urmare, Colegiul conchide că cererea de revizuire înaintată de Zaharii Leonid este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă. Conform celor expuse, în baza art. 449, 453 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 6 d i s p u n e: Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire declarată de Zaharii Leonid împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26 septembrie 2012, în pricina civilă la acţiunea lui Zaharii Leonid împotriva Colegiului disciplinar de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor şi Procuratura Generală, privind contestarea actelor administrative, încasarea restanţelor salariale şi repararea prejudiciului moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Vera Macinskaia Iurie Diaconu Ion Vîlcov 7