3ra-1051/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr. 3ra-1051/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna DECIZIE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Valentina Clevadî, Liliana Catan, Iurie Bejenaru examinînd recursului declarat de Consiliul Superior al Procurorilor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ivanov Vsevolod împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Consiliul Superior al Procurorilor, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 09 februarie 2015, c o n s t a t ă: La 13 iunie 2014, Ivanov Vsevolod s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor din 15 mai 2014. În motivarea acţiunii a indicat că, activează în organele Procuraturii RM din anul 1995. Funcţia de procuror în Procuratura anticorupţie o deţine din 12 decembrie 2012, fiind numit prin ordinul Procurorului General nr. 1356-p. Menţionează că, la data de 06 decembrie 2013, de către secţia securitate internă a fost iniţiată procedura disciplinară în privinţa sa, finisată cu propunerea de transmitere a procedurii disciplinare în Colegiul Disciplinar de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor şi aplicarea în privinţa lui a unei sancţiuni disciplinare sub formă de mustrare aspră.

Prin hotărîrea Colegiului Disciplinar de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor din 14 februarie 2014, i s-a aplicat sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare. Reclamantul denotă că, hotărîrea Colegiului Disciplinar de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor din 14 februarie 2014, a contestat-o la Consiliul Superior al Procurorilor, care prin hotărîrea nr.12-74/14 din 15 mai 2014 a fost respinsă ca nefondată. Solicită reclamantul, anularea hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor din 15 mai 2014 ca fiind neîntemeiată cu încetarea procedurii disciplinare. În cadrul şedinţei de judecată a primei instanţe, reclamantul a solicitat şi repunerea în termen a acţiunii. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 09 februarie 2015 a fost repusă în termen şi s-a admis acţiunea reclamantului Ivanov Vsevolod, s-a anulat hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor din 15 mai 2014 cu privire la contestarea hotărîrii Colegiului disciplinar din 14 februarie 2014 în privinţa procurorului Vsevolod Ivanov, cu încetarea procedurii disciplinare. Împotriva hotărîrii judecătoreşti la 12 februarie 2015, a fost declarat apel de către reprezentantul Cristina Corciu în interesele Consiliului Superior al Procurorilor, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 februarie 2015 cu emiterea unei noi hotărîrii prin care cererea de chemare în judecată depusă de Vsevolod Ivanov să fie respinsă ca neîntemeiată şi tardivă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015 a fost respins apelul declarat de către reprezentantul Cristina Corciu în interesele Consiliului Superior al Procurorilor, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 februarie 2015. La 02 iunie 2015, în termenul prevăzut d e art. 434 CPC, Consiliului Superior al Procurorilor a depus recurs nemotivat, iar la 26 iulie 2015 a depus recurs motivat împotriva deciziei instanţei de apel, la fel solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată şi tardivă. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

La fel consideră că, instanţa de fond cît şi cea de apel, eronat au aplicat art.96 al Legii cu privire la Procuratură şi a repus neîntemeiat şi ilegal în termen cererea depusă de către Ivanov Vsevolod. Menţionează recurentul că, intimatul a contestat doar la 13 iunie 2014 hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor din 15 mai 2014, astfel cu omiterea termenului de 10 zile prevăzute de Legea cu privire la Procuratură. Consideră că, Vsevolod Ivanov nu a prezentat nici un argument plauzibil pentru a fi repusă în termen acţiunea depusă la instanţa de judecată.

Susţine recurentul că, atît instanţa de fond cît şi cea de apel greşit a concluzionat că în hotărîrea contestată nu este expres indicat termenul de contestare a acestuia, fiind explicat doar că hotărîrea poate fi contestată în instanţa de contencios în termenul stabilit de lege şi că inacţiunile procurorului la examinarea petiţiei nu întrunesc condiţiile impuse de legiuitor pentru angajarea răspunderii disciplinare a unui procuror. Consideră eronat argumentele instanţei de apel, deoarece în fapt la 06 decembrie 2013 a fost iniţiată procedura disciplinară în privinţa procurorului Vsevolod Ivanov, adjunct interimar al procurorului Procuraturii anticorupţie, conform art.61, art. 118 şi art. 120 din Legea cu privire la Procuratură.

Susţinînd că temei pentru iniţierea procedurii disciplinare a servit raportul 2 procurorului Viorel Morari, şef al secţiei conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV, în care se elucidează unele circumstanţe, referitor la comportamentul nedemn al procurorului Vsevolod Ivanov în activitatea profesională, fapt constatat în cadrul urmăririi penale într-o cauză penală aflată în gestiunea secţiei respective. Menţionează recurentul că verificând temeiul tragerii la răspundere disciplinară a procurorului Vsevolod Ivanov, în rezultatul anchetei de serviciu, corect s-a propus sancţionarea acestuia cu aplicarea pedepsei disciplinare în baza art. 62 lit. c) din Legea cu privire la Procuratură (mustrarea aspră), pentru comiterea abaterilor disciplinare ce se încadrează în art. 61 lit. a) şi lit. j) din Legea cu privire la Procuratură.

Denotă că, hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor este legală şi întemeiată, iar instanţele de judecată neîntemeiat au dispus anularea acesteia. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea cererii de repunere în termen a acţiunii şi respingere acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie, din următoarele considerente. În conformitatea cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Materialele dosarului denotă că la data de 06 decembrie 2013, de către secţia securitate internă a fost iniţiată procedura disciplinară în privinţa intimatului- reclamant Ivanov Vsevolod, finisată cu propunerea de transmitere a procedurii disciplinare în Colegiul Disciplinar de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor şi aplicarea în privinţa acestuia a unei sancţiuni disciplinare sub formă de mustrare aspră. Prin hotărîrea Colegiului Disciplinar de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor din 14 februarie 2014, intimatului- reclamant Ivanov Vsevolov i s-a aplicat sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare.

Hotărîrea Colegiului Disciplinar de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor din 14 februarie 2014, fost contestată de către Ivanov Vsevolod la Consiliul Superior al Procurorilor, care prin hotărîrea nr.12-74/14 din 15 mai 2014 a fost respinsă ca nefondată, fiind validată hotărîrea Colegiului disciplinar din 14 februarie 2014, cu propunerea Procurorului General să examineze chestiunea cu privire la sistarea exercitării de către procurorul Vsevolod Ivanov a interimatului funcţiei de adjunct al procurorului Procuraturii Anticorupţii, cu menţiunea că hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor poate fi contestată în instanţa de contencios administrativ în modul stabilit de lege.

3 Înaintând acţiunea în judeactă împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, Ivanov Vsevolod a solicitat repunerea în termen de adresare în judecată a acţiunii (procesul-verbal f. 56) şi anularea hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor nr.12-74/14 din 15 mai 2014. Prima instanţă şi instanţa de apel, fiind investite cu judecare cauzei, au dispus repunerea în termen a acţiunii şi admiterea ei, prin anularea hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor nr.12-74/14 din 15 mai 2014, cu încetarea procedurii disciplinare. Instanţa de recurs consideră eronate concluziile primei instanţe şi instanţei de apel, fiind emisă cu interpretarea eronată a legii.

Din materialele dosarului şi anume din procesul-verbal nr. 8 al şedinţei Consiliului Superior al Procurorilor din 15 mai 2014, la examinarea contestaţiei procurorului Ivanov Vsevolod declarată împotriva hotărîrii Consiliului disciplinar din 14 februarie 2014 rezultă că Vsevolod Ivanov a fost prezent la şedinţa dată. Prin scrisoarea Consiliului Superior al Magistraturii, se atestă că în adresa lui Ivanov Vsevolod (Procuratura Anticorupţie) i-a fost remisă pentru informare copia hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-74/14 din 15 mai 2014. Conform ştampilei aplicate pe scrisoare se atestă că aceasta a parvenit în adresa Procuraturii Anticorupţie la data de 23 mai 2014 (f.d. 50). Faptul recepţionării hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-74/14 din 15 mai 2014 la data de 23 mai 2014 este confirmat de însuşi Ivanov Vsevolod în cadrul şedinţei primei instanţe (f.d.

56) Nefiind de acord cu hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor din 15 mai 2014, Ivanov Vsevolod a contestat-o în instanţa de contencios administrativ la data de 13 iunie 2014. Conform art. 127 alin. (2) al Legii cu privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008, hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor poate fi contestată în contencios administrativ în modul stabilit de lege. Conform art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Totodată, conform art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate. Prin prisma celor menţionate, instanţa de recurs remarcă că la examinarea prezentei pricini se va ţine cont nemijlocit de prevederile Legii Procuraturii, ale 4 cărei reglementări sunt unele speciale în raport cu prevederile Legii contenciosului administrativ. Conform art. 96 din Legea cu privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008, hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor poate fi contestată în instanţă de judecată de orice persoană interesată în termen de 10 zile din data comunicării.

Prin urmare, Vsevolod Ivanov, urma să se adreseze în instanţa de judecată în termen de 10 de zile, din ziua când i-a fost adusă la cunoştinţă hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-74/14, adică din 23 mai 2014, respectiv nu mai târziu de 02 iunie 2014. Cu toate acestea, cererea de chemare în judecată a fost depusă doar la 13 iunie 2014, astfel fiind omis termenul de prescripţie prevăzut de norma specială şi anume art. 96 al Legii cu privire la Procuratură. La caz au relevanţă şi prevederile art. 17 alin. (5) al Legii contenciosului administrativ, care indică că persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Raportând prevederile enunţate la caz, instanţa de recurs reţine ca fiind neîntemeiate argumentele intimatului-reclamant în vederea repunerii în termen a acţiunii, precum că depunînd acţiunea pe 13 iunie 2014, s-a încadrat în termenul de de 30 de zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ. Or, după cum s-a stabilit acesta urma să se încadreze în termenul de 10 zile prevăzut de Legea cu privire la Procuratură.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră neîntemeiate şi fără suport legal concluziile instanţelor ierarhic inferioare referitor la motivarea repunerii în termen, aplicînd termenul de 30 de zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ, reieşind din prevederile art. 5 CPC, care stabileşte, că nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară din motiv de inexistenţă a legislaţiei, de imperfecţiune, coleziune sau obscuritate a legislaţiei în vigoare.

Instanţa de recurs consideră că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 5 CPC, ci prevederile Legii cu privire la Procuratură, care instituie un termen de 10 zile pentru contestarea hotărîrilor emise de Consiliul Superior al Procurorilor, deoarece aceasta fiind o lege specială în coraport cu Legea contenciosului administrativ, constituie o excepţie de la regula generală de depunere a acţiunii în instanţa de contencios administrativ. În astfel de circumstanţe, instanţa de recurs apreciază hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel ca fiind neîntemeiate, emise cu aplicarea eronată a normelor de drept procedural, fapt ce impune necesitatea casării lor şi emiterii unei 5 noi hotărîri de respingere a cererii de repunere în termen a acţiunii şi respingerea acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Or, conform art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). Conform art. 272 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că pîrîtul a invocat aspectul tardivităţii depunerii acţiunii în instanţa de judecată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel cu emiterea în unei noi hotărîri cu privire la respingerea cererii de repunere în termen a acţiunii şi respingerea acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Consiliul Superior al Procurorilor. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ivanov Vsevolod împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se respinge cererea lui Ivanov Vsevolod cu privire la repunerea în termen a acţiunii. Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Ivanov Vsevolod împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului administrativ ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Valentina Clevadî Liliana Catan Iurie Bejenaru 6