3ra-1430/14 — Anularea hotărîrii

Judecătoria Rîşcani Dosarul nr. 3ra-1430/14 Mun. Chişinău Judecător: S. Papuha Curtea de Apel Chişinău Judecători: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Formusatii Andrei, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Formusatii Andrei către Consiliul Superior al Procurorilor privind anularea hotărîrii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014, CONSTATĂ : La data de 08 mai 2013 Formusatii Andrei s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Consiliul Superior al Procurorilor privind anularea hotărîrii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-91/13 din 16 aprilie 2013 şi menţinerea hotărîrii Colegiului Disciplinar din 11 ianuarie 2013. În motivarea acţiunii înaintate, reclamantul a indicat că, d-lui activează în organele Procuraturii din anul 2005, iar din anul 2012 deţine funcţia de Procuror în Procuratura de nivelul Curţii de Apel Bălţi.

Menţionează că la 23 noiembrie 2012, de către secţia securitate internă a fost emisă încheierea pe marginea controlului de serviciu cu propunerea de transmitere a procedurii disciplinare Colegiului Disciplinar de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor cu aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de avertisment. La data de 11 ianuarie 2013, prin hotărirea Colegiului disciplinar de pe lîngă Consiliul Superior al Procurorilor, a fost încheiată procedura disciplinară intentată în privinţa lui Formusatii Andrei, în legătură cu inoportunitatea aplicării sancţiunii disciplinare. A indicat reclamantul că la 05 aprilie 2013, de către procurorul-şef al secţiei securitate internă Victor Ababii, a fost atacată hotărîrea Colegiului Disciplinar din 11 ianuarie 2013 la şedinţa Consiliului Superior al Procurorilor, cu solicitarea aplicării sancţiunii disciplinare.

La data de 16 aprilie 2013, Consiliul Superior al Procurorilor i-a aplicat reclamantului sancţiune disciplinară sub formă de 1 avertisment. A mai indicat reclamantul că, hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-91/13 din 16 aprilie 2013 este neîntemeiată iar contestaţia depusă de către şeful secţiei securitate internă Victor Ababii a fost depusă înafara termenului legal prevăzut. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 octombrie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de Formusatii Andrei a fost admisă. A fost anulată hotărîrea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-91/13 din 16 aprilie 2013 şi menţinută hotărîrea Colegiului Disciplinar din 11 ianuarie 2013. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 25 aprilie 2013, au fost corectate greşelile admise la emiterea hotărîrii motivate a Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 octombrie 2013, şi anume: în penultimul aliniat al hotărîrii motivate a Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22.10.2013, sintagma „a respinge cererea de chemare în judecată înaintată de către Formusatii Andrei” a fost substituită cu sintagma „a admite cererea de chemare în judecată înaintată de către Formusatii Andrei”. Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a invocat că, temeiul invocat de reclamant in acţiune este întemeiat, deoarece a fost omis termenul legal de înaintare a contestaţiei de către şeful secţiei securitate internă către Consiliul Superior al Procurorilor.

Invocînd ilegalitatea hotărîrii instanţei de fond, la data de 06 noiembrie 2013, Consiliul Superior al Procurorilor a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 octombrie 2013, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de Formusatii Andrei să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014 s-a admis apelul declarat de către reprezentantul Consiliul Superior al Procurorilor, Cristina Corciu şi s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 22 octombrie 2013, emitîndu-se o hotărîre nouă prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către Formusatîii Andrei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de reprezentantul Consiliul Superior al Procurorilor, Cristina Corciu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt întemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, Consiliul Superior al Procurorilor prin hotărîrea sa din 16 aprilie 2013 întemeiat a aplicat procurorului Andrei Formusatii sancţiunea disciplinară – avertismentul, deoarece în exercitarea atribuţiilor sale de servicul Formusatii A. a încălcat prevederile art. 54 lit. a) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25.12.2008, pct. 5 lit. a) din Codul de etică al procurorului, care în virtutea art. 61 lit.a) din Legea cu privire la procuratură constituie abatere disciplinară.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Formusatii Andrei a declarat 2 recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014 cu remiterea cauzei la rejudicare în instanţa de apel în alt complet de judecată. La 13.10.2014 reprezentantul Consiliul Superior al Procurorilor, Cristina Corciu a înaintat referinţă prin care solicită respingerea ca fiind neîntemeiată cererea de recurs înaintată de către Formusatii Andrei. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul 3 în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Formusatii Andrei asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Formusatii Andrei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Formusatii Andrei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Formusatii Andrei către Consiliul Superior al Procurorilor privind anularea hotărîrii. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4