2ra-2276/15 — Revendicarea bunului din posesia străină

Dosarul nr. 2ra-2276/15 Prima instanță: judecătoria Orhei (jud.E. Buzu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.V.Pruteanu, A.Gavrilița, L.Popova) DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Președintele ședinței Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Parfene Serghei împotriva deciziei din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Godoroja Ala împotriva lui Parfene Serghei, Parfene Ruslan, intervenient accesoriu Primăria sat.

Selişte privind revendicarea bunului din posesie străină, obligarea pîrîţilor de a nu crea obstacole în folosirea bunului şi încasarea cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă : La data de 17 septembrie 2013 avocatul Dariev Boris, în interesele reclamantei Godoroja Ala, a depus inițial în instanța de judecată cerere de chemare în judecată împotriva lui Parfene Serghei solicitând revendicarea terenului agricol cu suprafaţa de 0,3149 ha, amplasat în s. Selişte, r-nul Orhei, cu număr cadastral 6457303289, obligarea lui Parfene Serghei să nu-i creeze obstacole în folosirea terenului agricol cu suprafaţa de 0,3149 ha, amplasat în s. Selişte, r-nul Orhei, cu număr cadastral 6457303289 şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, s-a invocat că reclamanta este proprietara terenului agricol cu suprafaţa 0,3149 ha, amplasat în s. Selişte, r-nul Orhei, cu număr cadastral 6457303289, conform Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren eliberat la 06 iunie 2007 pe numele de familie Cibotari. Dreptul de proprietate a fost înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial. Susţine că, în pofida faptului că este proprietarul terenului nominalizat şi achită impozitele aferente, nu-şi poate exercita integral dreptul de proprietate asupra acestuia, deoarece pîrîtul i-a acaparat terenul.

La data de 16 ianuarie 2014 avocatul Dariev Boris, în interesele reclamantei Godoroja Ala, a depus cerere de chemare în judecată suplimentară împotriva lui Parfene Serghei, Parfene Ruslan solicitînd revendicarea terenului agricol cu suprafaţa de 0,3149 ha, amplasat în s. Selişte, r-nul Orhei, cu număr cadastral 6457303289, obligarea lui Parfene Serghei, Parfene Ruslan să nu-i creeze obstacole 1 în folosirea terenului agricol cu suprafaţa de 0,3149 ha, amplasat în s. Selişte, r-nul Orhei, cu număr cadastral 6457303289 şi încasarea cheltuielilor de judecată, constituite din cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 3500 lei şi taxa de stat. Prin încheierea protocolară din 16 ianuarie 2014 a judecătoriei Orhei a fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu Primăria sat.

Selişte. Prin hotărîrea din data de 06 mai 2014 a judecătoriei Orhei s-a admis integral cererea de chemare în judecată înaintată de Godoroja Ala şi s-a revendicat din posesia şi folosinţa lui Parfene Serghei şi Parfene Ruslan terenul agricol cu număr cadastral 6457303289, cu suprafaţa de 0,3149 ha, amplasat în s. Selişte, r-nul Orhei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3500 lei şi taxa de stat în mărime de 160 lei. Prin decizia din data de 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de Parfene Serghei şi s-a menţinut hotărîrea din data de 06 mai 2014 a judecătoriei Orhei. La data de 14 iulie 2015, Parfene Serghei a declarat recurs împotriva deciziei din data de 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău solicitînd casarea acesteia, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în alt complet.

În motivarea recursului s-a invocat că prima instanţă şi instanţa de apel au aplicat şi au interpretat în mod eronat legea. Consideră că, în cadrul examinării litigiului, nu a fost stabilit dacă terenul în litigiu se contrapune cu terenul ce-i aparţine cu drept de proprietate, nu a fost demonstrată prin probe acapararea terenului şi imposibilitatea de a-şi administra proprietatea privată. Susţine că, instanţa de fond şi instanţa de apel au dat o apreciere greşită probelor acumulate şi nu a fost probată suprafaţa acaparată. Afirmă că, instanţa de apel nu a dat apreciere certificatului eliberat de Primăria sat. Selişte datat cu 05 mai 2015, prin care s-a repartizat în anul 1992, în proprietate privată terenul cu destinaţie grădină cu suprafaţa de 0,53 ha lui Parfene Dumitru, iar în cadrul înregistrării masive din 2007, terenul ce îl deţinea eronat a fost înregistrat după Godoroja (Cebotari) Ala.

La fel, nu a fost apreciat nici certificatul eliberat de Primăria sat. Selişte, datat cu 03 februarie 2015, prin care s-ar atesta lipsa Deciziei Consiliului comunal Selişte, r-nul Orhei nr.4/2.1 din 20 februarie 1992, la care se referă Godoroja Ala. În conformitate cu prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Conform materialelor pricinii, Curtea de Apel Chişinău a adoptat decizia recurată la data de 22 aprilie 2015, iar recurentul a declarat recurs la data de 14 iulie 2015. Materialele cauzei atestă că decizia instanţei de apel din 22 aprilie 2015 a fost expediată părţilor la 18 mai 2015 (f.d.123), iar alte înscrisuri care să confirme recepţionarea acesteia de părţi, lipsesc.

Avînd ca reper data de 18 mai 2015, Colegiul consideră că recursul declarat de Parfene Serghei la 14 iulie 2015, este în termen. 2 În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 07 octombrie 2015 completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil şi a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Prin prisma art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat de Parfene Serghei urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi remitere la rejudecare din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească, pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată. În conformitate cu dispoziţiile art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.

Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1-4) Cod de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă.

Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme 3 de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel din 22 aprilie 2015 a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural care au dus la soluţionarea eronată a pricinii. Din materialele cauzei rezultă că reclamanta Godoroja Ala s-a adresat inițial cu acţiune civilă la data de 17 septembrie 2013, solicitînd revendicarea terenului agricol cu suprafaţa de 0,3149 ha, amplasat în s. Selişte, r-nul Orhei, cu număr cadastral 6457303289, obligarea lui Parfene Serghei să nu-i creeze obstacole în folosirea terenului agricol cu suprafaţa de 0,3149 ha, amplasat în s. Selişte, r-nul Orhei, cu număr cadastral 6457303289 şi încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.5).

Ulterior, la data de 16 ianuarie 2014, Godoroja Ala a depus o cerere suplimentară avînd aceleaşi cerinţe, doar că a fost indicat cu statutul procesual de pîrît şi Parfene Ruslan (f.d.28). În contextul dat, Colegiul menţionează că Godoroja Ala a înaintat în prezenta pricină civilă două pretenţii ce ţin terenul agricol litigios şi respectiv, a solicitat şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea din 06 mai 2014 a judecătoriei Orhei s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Godoroja Ala şi s-a revendicat din posesia şi folosinţa lui Parfene Serghei şi Parfene Ruslan terenul agricol cu număr cadastral 6457303289, cu suprafaţa de 0,3149 ha, amplasat în s. Selişte, r-nul Orhei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3500 lei şi taxa de stat în mărime de 160 lei (f.d.62, 70-72).

Prin decizia instanţei de apel din 22 aprilie 2015 s-a menţinut hotărîrea primei instanţe (f.d.117-122). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţa, cît şi instanţa de apel, adoptînd soluţia pe caz, nu s-au expus asupra tuturor pretenţiilor invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, inclusiv şi în cererea suplimentară, neelucidând în aşa mod toate circumstanţele pricinii.

În această ordine idei, instanţa de recurs notează că în cadrul şedinţei de judecată la examinarea pricinii în prima instanţa, reprezentantul reclamantei a susţinut integral pretenţiile înaintate atît la etapa explicaţiilor (f.d.55), cît şi la etapa susţinerilor verbale (f.d.57), inclusiv şi la etapa de replici (f.d.59), ceea ce se confirmă prin procesul verbal al şedinţei de judecată din 18 aprilie 2014 şi 06 mai 2014. Astfel, reprezentantul reclamantei a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată cu revendicarea din posesia şi folosinţa lui Parfene Serghei şi Parfene Ruslan terenul agricol cu număr cadastral 6457303289, cu suprafaţa de 0,3149 ha, amplasat în s. Selişte, r-nul Orhei, obligarea lui Parfene Serghei, Parfene Ruslan să nu-i creeze obstacole în folosirea terenului agricol cu suprafaţa de 0,3149 ha, amplasat în s. Selişte, r-nul Orhei, cu număr cadastral 6457303289 şi încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.62, 70-72).

Tot aici, Colegiul menţionează că în cadrul soluţionării pricinii, nu au fost adoptate careva acte de dispoziţie, ce ar atesta renunţul reclamantei la pretenţia de obligare a pîrîţilor să nu-i creeze obstacole în folosirea terenului agricol în litigiu. Astfel, nu au fost stabilite careva temeiuri ce ar determina instanţele de a nu se expune asupra cerinţei menţionate. 4 Din materialele cauzei rezultă că examinarea pricinii în ordine de apel s-a desfăşurat în lipsa reclamantei Godoroja Ala şi reprezentantul acesteia(f.d.115-116). Astfel, necătînd la absenţa reclamantei şi reprezentantul acesteia la examinarea cererii de apel, Colegiul menţionează obligaţia instanţei de apel de a verifica legalitatea hotărîrii în întregul ei, independent de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, în conformitate cu art. 373 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, Colegiul reiterează că norma procedurală enunţată supra obligă instanţa de apel de a verifica legalitatea soluţiei adoptate de prima instanţa în raport cu pretenţiile înaintate, circumstanţele de fapt şi de drept invocate. Mai mult de atît, instanţa de apel în decizia sa nu s-a expus asupra pertinenţei, concludenţei şi admisibilităţii înscrisurilor prezentate de apelant/recurent în calitate de probe în susţinerea poziţiei sale, nefiind dată o apreciere acestora, contrar prevederilor art. 373 alin.(2) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Colegiul reţine că apelantul în şedinţa de judecată a instanţei de apel din 22 aprilie 2015 a prezentat cu calitate de probe: -ordonanţa din 16 februarie 2015 a Procuraturii Orhei privind refuzul pornirii urmării penale în privinţa factorilor de decizie a Primăriei sat.

Selişte (care au eliberat titlul deţinătorului de teren din 06 iunie 2007 pe numele Alei Cibotari) în baza art. 332 alin.(1) Cod penal, din motivul intervenirii termenului de prescripţie de atragere la răspundere penală; - răspunsul Primăriei comunei Selişte nr. 13 din 03 februarie 2005 privind lipsa deciziei Consiliului Selişte, r-nul Orhei, nr. 4/2.1 din 20 februarie 1992 Instanţa de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărîre motivată. Motivarea este o parte a hotărîrii în care instanţa judecătorească în mod obligatoriu îşi expune concluziile formulate în privinţa cauzei deferite spre soluţionare.

Conform unei jurisprudenţe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîri asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi, argumentelor invocate de către părţi întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999). Se reţine că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înţeles de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de către părţi, ceea ce în speţă lipseşte.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986). 5 Astfel, instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre.

În cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui prezenta pricină civilă la rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecători.

Colegiul relevă că la rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele enunţate supra, rezultînd atît din pretenţiile înaintate de Godoroja Ala, cît şi din obiecţiile lui Parfene Serghei invocate în cererea de apel şi înscrisurile prezentate cu calitate de probe în susţinerea poziţiei sale, apreciindu-le în conformitate cu art. art.120-122, 130 Cod de procedură civilă, în raport cu pretenţiile înaintate, circumstanţele stabilite şi normele de drept material. În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Parfene Serghei împotriva deciziei din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău.

Se casează integral decizia din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Godoroja Ala împotriva lui Parfene Serghei, Parfene Ruslan, intervenient accesoriu Primăria sat. Selişte privind revendicarea bunului din posesie străină, obligarea pîrîţilor de a nu crea obstacole în folosirea bunului şi încasarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Petru Moraru Oleg Sternioală 6