2ra-2530/15 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

Judecătoria Orhei Dosarul nr.2ra-2530/15 Judecător: V. Negruţa Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Traciuc, M. Anton, Iu.Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Godoroja Vasile, reprezentat de avocatul Irina Croitor, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Godoroja Vasile către Consiliul com. Selişte şi Primăria com. Selişte privind recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015, CONSTATĂ : La 20.05.2014, Godoroja Vasile s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei com.

Selişte şi Consiliul com. Selişte prin care a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiunea imobiliară asupra bunului imobil cu număr cadastral 6464106774 cu suprafaţa de 0,0705 ha şi bunul imobil cu numărul cadastral 64641060775 cu suprafaţa de 0,0758 ha cu destinaţia pentru construcţii, situate în s. Selişte, r-nul Orhei. În motivarea cererii de chemare în judecată, Godoroja Vasile a indicat că la 19.08.2008, a decedat tatăl său Godoroja Radion, născut la 18.03.1929, care a avut ultimul domiciliu în s. Selişte, r-nul Orhei. Tatăl său a posedat ca proprietar de bună-credinţă bunul imobil cu numărul cadastral 6464106774 cu suprafaţa de 0,0705 ha şi bunul imobil cu numărul cadastral 64641060775 cu suprafaţa de 0,0758 ha, situate ambele în s. Selişte, r-nul Orhei.

A posedat ca un bun proprietar de bună- credinţă, util, continuu, anul achita impozitele bugetului local. Respectivele bunuri nu au fost şi nici nu sunt înregistrate în Registrul bunurilor imobile. După decesul tatălui, petiţionatul a continuat exercitarea posesiei asupra imobilelor nominalizate, în mod public şi fără a săvârşi vreun act de violenţă pentru dobândirea sau conservarea proprietăţii, posedând imobilul pe o perioadă mai mare de 34 ani. Locuitorii satului şi vecinii ştiu că ei sunt proprietari ai respectivelor terenuri.

Deoarece anteriorul posesor, cît şi el au întrunit toate condiţiile de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiunea imobiliară, care poate fi recunoscut numai de către instanţa de judecată a solicitat admiterea acţiunii şi recunoaşterea dreptului 1 de proprietate prin uzucapiunea imobiliară asupra bunului imobil cu numărul cadastral 6464106774 cu suprafaţa de 0,0705 ha şi bunul imobil cu numărul cadastral 64641060775 cu suprafaţa de 0,0758 ha cu destinaţia pentru construcţii, situate ambele în s. Selişte, r-nul Orhei. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 25 noiembrie 2014 cererea de chemare în judecată a fost admisă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a menţionat că motivul invocat în acţiune este bazat pe suport legal.

La 19.12.2014, Consiliul com. Selişte a contestat cu apel hotărârea primei instanţe, solicitând casarea acesteia. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015 s-a admis apelul declarat de către Consiliul com. Selişte, s-a casat hotărârea Judecătoriei Orhei din 25 noiembrie 2014 şi s-a pronunţat o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată depusă de Godoroja Vasile împotriva Consiliului com.

Selişte şi Primăria com. Selişte privind recunoaşterea dreptului de proprietate s-a respins. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a menţionat că, posesiunea invocată de către Godoroja Vasile asupra terenurilor cu numerele cadastrale 6464106774 şi 6464106775 realizată din anul 2008, după decesul la 19.08.2008 a tatălui său, Godoroja Radion, care a posedat terenurile date, este lipsită de temei, deoarece nu a fost realizată sub nume de proprietar, nici reclamantul, nici predecesorul acestuia nedispunând de vreun act ce ar confirma dobândirea de către aceştia a dreptului de proprietate asupra terenurilor corespunzătoare, astfel încât terenurile date aparţin cu drept de proprietate în temeiul dispoziţiilor imperative ale Legii, autorităţii publice locale.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Godoroja Vasile, reprezentat de avocatul Irina Croitor a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07.05.2015, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 07.05.2015 a fost expediată recurentei la data de 01.07.2015. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 17.08. 2015 în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia.

2 În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Godoroja Vasile, reprezentat de avocatul Irina Croitor asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Godoroja Vasile, reprezentat de avocatul Irina Croitor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Godoroja Vasile, reprezentat de avocatul Irina Croitor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Godoroja Vasile către Consiliul com. Selişte şi Primăria com. Selişte privind recunoaşterea dreptului de proprietate. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4