2ra-2053/15 — Recunoașterea dreptului de proprietate

prima instanţă – I. Hîrbu dosarul nr. 2ra-2053/15 instanţa de apel – E. Ababei, A. Garbuz, G. Polivenco ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Elena Covalenco examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dorofei Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dorofei Gheorghe împotriva Primăriei com. Căzănești cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 28 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Dorofei Gheorghe și menținută hotărîrea Judecătoriei Telenești din 23 februarie 2015 c o n s t a t ă La 27 mai 2014 Dorofei Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei com.

Căzănești cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin hotărîrea Judecătoriei Telenești din 15 noiembrie 2007 a fost recunoscut proprietar a cîtorva bunuri imobile și anume asupra a 3 beciuri, casa lucrătorilor și punctul de păstrare din com. Căzănești r-l Telenești. Ulterior, prin contractul de vînzare-cumpărare din 10 martie 2009 a devenit proprietar al terenului aferent construcțiilor date cu suprafața de 4,0703 ha cu numărul cadastral 891830488941 din extravilanul com. Căzănești r-l Telenești. Din data dobîndirii dreptului de proprietate, s-a folosit și a dispus de toate imobilele, inclusiv de bunurile aflate pe acestea. Susține că pe terenul cumpărat sunt amplasate mai multe amfore din beton, astfel în primul depozit se află 15 amfore, în al doilea – 10 amfore, în al treilea depozit – 40 amfore și 30 amfore în camera de preparare și însămînțare a subsolului.

Consideră că odată ce a devenit proprietarul terenului, a obținut și dreptul de proprietate asupra amforelor, deoarece se află pe terenul lui. Invocă că amforele nu au vreun proprietar și nici nu se află la bilanţul primăriei, fapt confirmat prin certificatul nr. 664 din 19 mai 2014 eliberat de Primăria com. Căzănești r-l Telenești. Prin prezenta acțiune pretinde reclamantul la recunoașterea dreptului de proprietate asupra amforelor date prin uzucapiune, deoarece le posedă cu bună- credință de mai bine de 5 ani și s-a comportat ca un bun proprietar. De fapt, amforele în cauză nici nu pot fi luate de pe teren, deoarece sunt foarte grele și transportarea lor poate crea dificultăți. Pe toată perioada de timp cît le-a folosit, la amforele date nu a pretins nimeni și nu a întîmpinat obstacole în folosirea lor din partea unor terţe persoane.

Deoarece nu există altă cale de legiferare a dreptului său asupra amforelor, cere reclamantul să-i fie recunoscut dreptul de proprietate asupra celor 95 de amfore amplasate pe terenul cu suprafața de 4,0703 ha cu numărul cadastral 891830488941 din extravilanul com. Căzănești r-l Telenești. Prin hotărîrea Judecătoriei Telenești din 23 februarie 2015, a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 28 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către Dorofei Gheorghe și menținută hotărîrea Judecătoriei Telenești din 23 februarie 2015. La 22 iunie 2015 Dorofei Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, concluziile instanței de apel vin în contradicție cu circumstanțele pricinii. Astfel, deși instanța a concluzionat că lipsesc înregistrări a dreptului de proprietate a recurentului asupra terenului aferent, acestea se combat prin contractul de vînzare-cumpărare din 10 martie 2009 și extrasul din Registrul bunurilor imobile de la f.d. 11. Au fost ignorate și explicațiile pîrîtului, primarului Primăriei com. Căzănești, Boris Motelică, care a recunoscut acțiunea și a indicat că este de acord cu admiterea acesteia. Eronat s-a dat apreciere și declarațiilor martorului Macar Mihail, președintele cooperativei, precum că amforele din litigiu aparțin cotașilor din sat.

Or, explicațiile lui nu au fost confirmate și prin alte probe materiale. Amforele nu au fost incluse nici în lista de privatizare a bunurilor, deci nu pot aparține cotașilor ca cotă -valorică. Instanța urma să aplice prevederile art. 19 al. (3) a Legii nr. 392 din 15 mai 1999 și să-i recunoască recurentului dreptul de proprietate asupra amforelor prin uzucapiune, atîta timp cît le posedă și le folosește mai bine de 8 ani. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Dorofei Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Dorofei Gheorghe asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dorofei Gheorghe ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Dorofei Gheorghe se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Sveatoslav Moldovan Elena Covalenco