2ra-406/15 — Anularea deciziei, anularea înregistrărilor în Registrul Bunurilor Imobile, recunoaşterea dreptului de proprietate şi obligarea OCT Teleneşti la înregistrarea dreptului de proprietate şi evacuare

dosarul nr.2ra-406/15 prima instanţă: Iu. Hîrbu instanţa de apel:E. Ababei, .G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 12 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Constructorul”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea pe acţiuni „Constructorul” împotriva Consiliului orăşenesc Teleneşti, Primăriei or.

Teleneşti, OCT Teleneşti şi Galinei Zavorot, intervenient Ludmila Creciun cu privire la anularea deciziei, anularea înregistrărilor în Registrul Bunurilor Imobile, recunoaşterea dreptului de proprietate şi obligarea OCT Teleneşti la înregistrarea dreptului de proprietate şi evacuare, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014, prin care apelul declarat de societatea pe acţiuni „Constructorul”, a fost admis şi casată parţial hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 20 noiembrie 2013, c o n s t a t ă: La data de 07 septembrie 2011 reclamantul SA „Constructorul” din or. Teleneşti a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului local Teleneşti, Primăriei or. Teleneşti, OCT Teleneşti, Galinei Zavorot şi Ludmila Crăciun privind anularea deciziei, anularea înregistrărilor în Registrul Bunurilor Imobile, recunoaşterea dreptului de proprietate, obligarea OCT Teleneşti la înregistrarea dreptului de proprietate şi evacuarea.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că în procesul de privatizare la balanţa întreprinderii se află o casă de locuit (cămin) situată în or. Teleneşti, str. Ioan Vodă 21. Prin decizia Consiliului Teleneşti nr. 7/11-9 din data de 01 noiembrie 2005 s-a hotărât ca toate odăile din imobilul din str. Ioan Vodă 21 sînt proprietatea Primăriei or. Teleneşti, iar ulterior acest drept de proprietate a fost înregistrat în Registrul Bunurilor Imobile a OCT Teleneşti şi totodată fiind înregistrat dreptul mai multor cetăţeni de a locui în imobilul nominalizat. În anul 2009, reclamantul a vîndut odaia nr. 9 Ludmilei Crăciun, dar ultima pînă în prezent nu poate intra în proprietate, deoarece este ocupată nelegitim de către 1 Galina Zavorot.

Consideră reclamantul, că prin decizia Consiliului local Teleneşti din anul 2005 îi este îngrădit dreptul la proprietate şi de a dispune de bunul său. Mai indică reclamantul şi la faptul, că decizia Consiliului local Teleneşti din data de 01 noiembrie 2005 necesită a fi anulată şi din motivul că la adoptarea ei Consiliul Teleneşti s-a călăuzit de Legea cu privire la administraţia publică locală nr. 523 din anul 1999. care la data de 01 noiembrie 2005 nu mai era în vigoare, fiind abrogată în anul 2003. Solicită reclamantul anularea deciziei Consiliul raional Teleneşti nr. 7/11-9 din data de 01 noiembrie 2005, anularea înregistrărilor în Registrul Bunurilor Imobile, recunoaşterea dreptului de proprietate după SA „Constructorul” asupra imobilului din str. Ioan Vodă 21, obligarea OCT Teleneşti la înregistrarea dreptului de proprietate şi evacuarea Galinei Zavorot din odaia nr. 9 al imobilului din str. Ioan Vodă 21 or.

Teleneşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 20 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca tardivă şi nefondată. (f.d. 190-191) La data de 27 noiembrie 2013 SA „Constructorul” a înaintat apel împotriva hotărârii primei instanţe din 20 noiembrie 2013. (f.d. 194) Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 17 februarie 2014 nu s-a dat curs cererii de apel, acordînd-i termen apelantului pentru lichidarea neajunsurilor- prezentarea cererii de apel motivate, (f.d.200-202) La data de 26 februarie 2014 SA „Constructorul” din or. Teleneşti a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 17 februarie 2014. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 aprilie 2014 s-a respins recursul declarat de SA „Constructorul” din or.

Teleneşti şi s-a menţinut încheierea Curţii de Apel Bălţi din 17 februarie 2014. (f.d.212-215) La data de 05 mai 2014 SA „Constructorul” a declarat apel motivat împotriva hotărîrii primei instanţe. Prin decizia Colegiul Civil Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2014, a fost admis apelul declarat de SA „Constructorul” or. Teleneşti s-a casat parţial hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 20 noiembrie 2013 în cadrul pricinei civile la cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Constructorul” împotriva Consiliului orăşenesc Teleneşti, Primăriei or. Teleneşti, OCT Teleneşti şi Galinei Zavorot, intervenient Ludmila Creciun cu privire la anularea deciziei, anularea înregistrărilor în Registrul Bunurilor Imobile, recunoaşterea dreptului de proprietate, obligarea OCT Teleneşti la înregistrarea dreptului de proprietate şi evacuarea, în latura respingerii acţiunii ca neîntemeiată, în rest hotărârea primei instanţe se menţine.

La data de 12 ianuarie 2015, SA „Constructorul”, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Menţionează recurentul că, instanţa de apel la emiterea deciziei contestate nu a luat in consideraţie toate circumstanţele cauzei. 2 Mai indică recurentul că instanţa e apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Examinînd cererea de recurs declarată de SA „Constructorul”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs 3 întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Constructorul”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de societatea pe acţiuni „Constructorul”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4