3r-289/13 — Anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi radierea din registrul bunurilor imobile a înscrisului cu privire la dreptul de proprietate

prima instanţă: Gh. Popa 3r-289/13 instanţa de apel: A. Gheorghieş, A. Rotaru, V. Harmaniuc DECIZIE 11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând recursul declarat de Biserica Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române, Mitropolia Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” împotriva Primăriei oraşului Teleneşti, Consiliului local Teleneşti, Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti şi Biserica Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi radierea din registrul bunurilor imobile a înscrisului cu privire la dreptul de proprietate împotriva încheierii Curţiide Apel Bălţi din 30 mai 2013 prin care a fost restituită cererea de recurs depusă de Biserica Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române, Mitropolia Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor, ca fiind depusă în afara termenului legal, constată: La 19 august 2010, Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei oraşului Teleneşti, Consiliului oraşului Teleneşti,

Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti şi Biserica Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi radierea din registru bunurilor imobile a înscrisului cu privire la dreptul de proprietate. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 24 februarie 2006 Primăria oraşului Teleneşti a emis pe numele Bisericii Creştine Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.8901230080, în temeiul hotărârii Judecătoriei Teleneşti din 20 octombrie 2005. Ulterior, prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 aprilie 2010 a fost casată hotărârea nominalizată, pricina fiind remisă spre rejudecare în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecată.

Susţine reclamantul că prin decizia nr. 4 din 19 mai 1992, terenul cu suprafaţa de 0,3 ha din satul Mihalaşa raionul Teleneşti, a fost repartizat reclamantului pentru construcţia Bisericii. 1 La 28 iunie 2010 Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” a înaintat cerere prealabilă în adresa Primăriei oraşului Teleneşti privind anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.8901230080, însă nu a primit nici un răspuns. Consideră reclamantul că urmează a fi radiat din Registrul bunurilor imobile înscrisul cu privire la dreptul de proprietate a Bisericii Creştine Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române asupra terenului cu suprafaţa de 0,3 ha, efectuat în temeiul titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr.8901230080.

Solicită reclamantul Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.8901230080 eliberat Bisericii Creştine Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române asupra terenului cu suprafaţa de 0,3 ha din satul Mihalaşa raionul Teleneşti şi radierea din Registrul bunurilor imobile a înscrisului cu privire la dreptul de proprietate a Bisericii Creştine Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române asupra terenului cu suprafaţa de 0,3 ha efectuat în temeiul titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr.8901230080.

Prin hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 03 aprilie 2012 acţiunea a fost admisă, fiind anulat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.8901230080 eliberat Bisericii Creştine Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române asupra terenului cu suprafaţa de 0,3 ha din satul Mihalaşa raionul Teleneşti şi a fost obligat Oficiul Cadastral Teritorial Teleneşti de a radia din Registrul bunurilor imobile înscrisul cu privire la dreptul de proprietate a Bisericii Creştine Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române asupra terenului cu suprafaţa de 0,3 ha efectuat în temeiul titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr.8901230080. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 11 octombrie 2012 a fost restituită cererea de recurs declarată de Biserica Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române ca fiind depusă cu omiterea termenului.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012 a fost admis recursul declarat de Biserica Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române. A fost casată încheierea Curţii de Apel Bălţi din 11 octombrie 2012 fiind restituită pricina la Curtea de Apel Bălţi din faza primirii cererii de recurs. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 30 mai 2013 a fost restituită cererea de recurs depusă de Biserica Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române, ca fiind depusă în afara termenului legal. La 27 iunie 2013, nefiind de acord cu soluţia dată Biserica Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 30 mai 2013 cu remiterea pricinii în instanţa de apel pentru examinarea recursului, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că încheierea Curţii de Apel Bălţi din 30 mai 2013 a recepţionat-o la 14 iunie 2013, fiind expediată în adresa sa la 13 iunie 2013, fapt confirmat prin originalul plicului anexat la recurs. Mai indică recurentul că, încheierea contestată este una ilegală şi neîntemeiată, şi care urmează a fi casată cu remiterea pricinii pentru examinarea fondului, în alt complet de judecată. Susţine recurentul că instanţa de apel a mai emis o încheiere cu conţinut identic şi la 11 octombrie 2012, însă care a fost casată de Curtea Supremă de Justiţie şi care a constatat 2 în mod cert că hotărârea recurată a fost recepţionată de către recurent la 28 aprilie 2012. Fapt ce denotă că instanţa de apel a ignorat poziţia instanţei ierarhic superioare.

Menţionează că nu corespunde adevărului afirmaţia instanţei că recurentul ar fi ignorat aspectul cu privire la termenul de depunere a cererii de recurs, or el a solicitat primirea spre examinare a cererii de recurs împotriva hotărârii din 03 aprilie 2012 ca fiind depusă în termen, deoarece a făcut cunoştinţă cu hotărârea în cauză la 28 aprilie 2012. Invocă recurentul că astfel a încercat să evidenţieze că a fost conştient de faptul că termenul de declarare a recursului este de 15 zile. În conformitate cu art. 425 al CPC RM, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialul probator prezentat la dosar sunt prezente acte ce confirmă faptul că încheierea contestată a fost expediată în adresa părţilor la 13 iunie 2013, fiind recepţionată de către recurent la 18 iunie 2013, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f.d.187).

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a încheierii instanţei de apel şi remiterea pricinii în instanţa de apel pentru judecarea apelului din considerentele ce urmează. În conformitate cu prevederile art. 427 lit. b)CPC instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Astfel, conform art. 30 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în vigoare la momentul adoptării hotărârii Judecătoriei Teleneşti din 03 aprilie 2012, hotărârea instanţei de contencios administrativ poate fi contestată în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărârii integrale în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului este cert că copia hotărârii Judecătoriei Teleneşti din 03 aprilie 2012 a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv în adresa Bisericii Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române, prin intermediul oficiului poştal, la 19 aprilie 2012. Aşa fiind, instanţa de recurs constată că Curtea de Apel Bălţi, incorect a stabilit că, odată ce copia hotărârii motivate a fost expediată în adresa recurenţilor la data de 19 aprilie 2012, termenul de 15 zile de declarare a recursului a expirat la 04 mai 2012. Aceasta deoarece, fiind expediată prin intermediul oficiului poştal, copia hotărârii judecătoreşti nicidecum nu putea fi recepţionată în aceeaşi zi, evident, fiind necesară o perioada de timp pentru livrarea acesteia.

Prin urmare, susţinerea Bisericii Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române precum că copia hotărârii primei instanţe a fost recepţionată la data de 28 aprilie 2012 urmează a fi considerată ca una justificată. Mai mult că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012 a fost deja constatat că recurentul a recepţionat hotărârea primei instanţe la data de 28 aprilie 2012, cererea de recurs fiind depusă, la 08 mai 2012, în termenul legal, respectiv, fiind 3 inoportună examinarea din nou, de către instanţa de apel, a aspectului ce ţine de termenul de declarare a acestui act de procedură.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs constată ilegalitatea încheierii din 30 mai 2013 prin care s-a dispus restituirea cererii de recurs depusă de Biserica Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române ca tardivă, fapt ce dictează admiterea recursului declarat de către Biserica Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române şi casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 30 mai 2013. Totodată Colegiul menţionează că conform art. 2 alin. (5) al Legii nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare de la 01 decembrie 2012, recursurile depuse la curţile de apel împotriva hotărârilor primei instanţe până la intrarea în vigoare a prezentei legi se vor examina în apel, prin urmare, odată cu admiterea recursului şi casarea încheierii recurate, pricina urmează a fi restituită spre judecare la Curtea de Apel Bălţi în ordine de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de Biserica Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române. Se casează încheierea Curţii de Apel Bălţi din 30 mai 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” împotriva Primăriei oraşului Teleneşti, Consiliului local Teleneşti, Oficiului Cadastral Teritorial Teleneşti şi Biserica Creştină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren şi radierea din registrul bunurilor imobile a înscrisului cu privire la dreptul de proprietate, cu restituirea pricinii spre judecare la Curtea de Apel Bălţi în ordine de apel.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan 4