2rh-284/15 — Declararea nulității testamentului, recunoașterea dreptului de proprietate și la rezerva succesorală

prima instanță: M. Iftodi dosarul nr. 2rh-284/15 instanța de apel: T. Duca, A. Albu, N. Chircu instanța de recurs:S. Filincova, M. Ghervas, D. Mardari, E. Covalenco, T. Chișca-Doneva INCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de Pleșcanu Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pleşcanu Ion împotriva Anei Pleşcanu, intervenienți accesorii notarul Morea Galina și Pleşcanu Vasile cu privire la declararea nulității testamentului, recunoașterea dreptului de proprietate asupra unei părţi din imobilul testat, recunoașterea dreptului la rezerva succesorală şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție 04 februarie 2015, prin care au fost respinse recursurile declarate de către Pleșcanu Ion și Pleșcanu Ana și menținută decizia Curții de Apel Bălți din 08 iulie 2014, c o n s t a t ă: La 10 ianuarie 2013, Pleşcanu Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Anei Pleşcanu, intervenienți accesorii notarul Morea Galina și Pleşcanu Vasile cu privire la declararea nulității testamentului, recunoașterea dreptului de proprietate asupra unei părţi din imobilul testat, recunoașterea dreptului la rezerva succesorală şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat că conform testamentului din 22 iunie 2012 mama sa, Emilia Pleşcan, a testat toată averea sa, inclusiv, și casa de locuit nepoatei sale Pleşcanu Ana. Susține că la momentul întocmirii testamentului, mama sa avea o vârstă înaintată şi nu se putea deplasa în or. Edineţ la notar de sine stătător, iar testamentul a fost autentificat cu 5 zile înainte de deces, care a survenit la 27 iunie 2012. Consideră că mama sa a fost dusă la notar de persoanele cointeresate, astfel, pune la îndoială valabilitatea testamentului din 22 iunie 2012, mai mult că nu este clar nici motivul testării a întregii averii sale Anei Pleşcanu, în timp ce avea doi feciori de ai săi.

Menţionează că prin testamentul menționat, dânsul nu a fost dezmoștenit şi lipsit de dreptul de a fi moștenitor legal, respectiv după deschiderea succesiunii a acceptat succesiunea în temeiul art.1516 Cod Civil şi a depus la notar cererea şi documentele necesare pînă la expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 1517 Cod Civil RM. Relevă că din conţinutul testamentului nu se vede care anume bunuri imobile și mobile au fost testate, iar ţinînd cont de faptul că testamentul este un act juridic, acesta urmează să întrunească toate condițiile de validitate a actului juridic, capacitatea de exercițiu, consimțământul valabil, obiectul licit, determinat sau determinabil, cauza licită și morală.

Astfel, invocă că prin pct. 1 al testamentului contestat testatorul testează toată averea sa, ce-i aparține la momentul decesului, Anei Pleşcanu, astfel fiind încălcată una din condițiile de valabilitate a acestui act juridic, or, în cazul în care obiectul unui act juridic este un bun determinat individual, acesta trebuie să conțină suficiente elemente pentru individualizarea sa. Consideră că lipsa unui element esenţial pentru întocmirea unui act juridic, şi anume cel al individualizării obiectului, serveşte drept temei pentru constatarea nulităţii acestui act.

Pretinde la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unei părţi din bunurile imobile testate, şi anume, asupra casei de locuit cu suprafaţa de 32,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 9,3 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa 14,1 m.p., precum şi asupra terasei cu suprafața de 4,5 m.p., deoarece de el personal şi din sursele băneşti proprii, acest imobil a fost esenţial îmbunătăţit, reconstruit, în care a făcut toate condiţiile decente pentru trai, care anterior lipseau. Afirmă că la momentul îmbunătăţirii condiţiilor de trai a avut consimţămîntul mamei, afară de aceasta la executarea lucrărilor a fost îndemnat de faptul că dispunea de testamentul întocmit la 20 iulie 1994 de secretara Primăriei a satului Alexandreni, în care expres a fost indicată şi casa de locuit.

Menţionează, că conform contractului de vînzare-cumpărare autentificat notarial la 20 martie 1968, suprafaţa spaţiului locativ era de 24 m.p., care era acoperit cu şindilă la acel moment, respectiv, dînsul a schimbat acoperişul casei după reconstrucţie cu ardezie, iar toate îmbunătăţirile făcute constituie suma de 33000 lei, cu excepţia plăţilor pentru îndeplinirea lucrărilor efectuate. Mai invocă că din sursele băneşti proprii au fost conectaţi la conducta de gaze naturale cu instalarea utilajului necesar, a fost achitată suma necesară pentru a primi documentele pe imobilul dat de la Oficiul Cadastral Edineţ, iar suma de cheltuieli pentru îmbunătăţirea esenţială a imobilului la care pretinde, este confirmată prin calculul efectuat corespunzător.

Nu este de acord să cedeze casa şi anexele Anei Pleşcanu şi din motivul, că mama sa - Pleşcanu Emilia, a fost la întreţinerea sa la domiciliul din or. Glodeni în perioada anilor 1985-2012, ce se confirmă prin certificatul Primăriei or. Glodeni cu nr.2177 din 03 septembrie 2012 şi prin adeverinţa eliberată de Primăria or. Edineţ cu nr.5554 din 28 august 2012, iar prin certificatul nr. 223 din 28 august 2012, eliberat de SRL „Edineţ-Gaz” se confirmă că dînsul este client a acestei întreprinderi şi nu are careva datorii. Insistă că după decesul mamei sale la 27 iunie 2012, dînsul a intrat în posesia imobilului succesoral, prin administrarea acestui imobil, pe care î-l administrează pînă în prezent, respectiv a achitat impozite şi taxele faţă de bugetul de stat, precum şi pentru serviciile prestate şi careva restanţe de plată nu are, subliniind că a păstrat şi gestionat bunurile succesorale cu scopul de a le dobîndi prin moştenire, mai mult că este pensionar.

De asemenea, susţine că în legătură cu decesul mamei şi pentru înmormîntarea ei a suportat personal cheltuieli în sumă de 12129 lei, suma care însă nu i-a fost restituite din contul averii succesorale. Consideră că declararea nulităţii testamentului şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unei părţi din imobilul testat în favoarea Anei Pleşcanu au legătură cauzală. Afirmă că a întreprins măsuri pentru soluţionarea pe calea amiabilă a litigiului apărut, însă acesta nu s-a soldat cu careva rezultat pozitiv. Solicită declararea nulităţii a testamentului, autentificat la 22 iunie 2012, de notarul public Morea Galina, din numele testatorului Pleşcan Emilia pe numele Anei Pleşcanu, recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra casei de locuit cu suprafaţa de 33,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 9,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 14,1 m.p., precum şi asupra terasei cu suprafaţa de 4.5 m.p.

situate în satul Alexandreni, cu excluderea din masa succesorală ce-i revine Anei Pleşcanu ca moştenitor testamentar, a casei de locuit litera 1A, anexă de locuit AI, anexă de locuit litera AII şi terasa litera AI, precum şi ½ din terenul aferent a întregului imobil, cît şi încasarea din contul Anei Pleşcanu în beneficiul său a cheltuielilor de judecată. La 08 aprilie 2013, Pleşcanu Ion a formulat o cerere de chemare în judecată suplimentară cu privire la introducerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a lui Pleşcanu Vasile. În motivarea cererii a invocat, că în cererea de bază figurează în calitate de pîrîţi Pleşcanu Ana şi notarul public Morea Galina, însă a fost omis faptul atragerii în proces şi a lui Pleşcanu Vasile, în calitate de intervenient accesoriu, care de fapt putea fi şi el moştenitor legal de clasa I după decesul mai sale, din care considerente ultimul poate fi persoana interesată într-un proces intentat de către el (f.d.

106 vol.I). Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 08 aprilie 2013 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu din partea pîrîtei Pleşcanu Vasile. Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 23 octombrie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de către Pleşcanu Ion a fost scoasă de pe rol. Ulterior la 07 noiembrie 2013 Pleşcanu Ion a depus o cerere de anularea încheierii de scoaterea cererii de pe rol şi o cerere de chemare în judecată suplimentară. În motivarea cererii suplimentare a invocat că conform certificatului cu privire la valoarea bunului imobil cu nr. cadastral 4111104084, eliberat la 13 noiembrie 2012 de OCT Edineţ filiala ÎS „Cadastru”, imobilul litigios este apreciat la suma de 37 154 lei, care prin aplicarea coeficientul 0,5 constituie suma 18577 lei, inclusiv şi valoare terenului de 1959 lei.

Susţine însă că pentru îmbunătăţirea esenţială şi reconstrucţia casei, la care pretinde cu recunoaşterea dreptului de proprietate, a suportat cheltuieli de 33 000 lei, şi anume: pentru procurarea materialelor de construcţie, utilajului şi schimbarea unor uşi şi ferestre, precum şi a acoperişului şi alte lucrări necesare, iar valoarea devizului de cheltuieli efectuate de specialiştii V. Varzari şi A. Cosovan, constituie 63643,12 lei, însă nu solicită luarea în consideraţi a acestor sume la aprecierea valorii bunului imobil, deoarece toate lucrările au fost efectuate pentru el însuşi, cu consimțământul mamei sale, Pleşcan Emilia. La soluţionarea cauzei solicită ca instanţa să ţină cont, că la momentul decesului mamei, dînsul era pensionar şi avea dreptul să pretindă la cota din rezerva succesorală la momentul deschiderii succesiunii, nefiind privat de a pretinde la acesta prin prisma art.1513 Cod civil.

Solicită declararea nulităţii testamentului, autentificat la 22 iunie 2012 de notarul public Marea Galina din numele testatorului Pleşcan Emilia pe numele Anei Pleşcanu cu excluderea din masa succesorală a casei de locuit: litera IA, anexa de locuit AI, anexa de locuit AII şi terasa lit. „a” I indicate în planul de amplasare a construcţiilor şi amenajărilor la data perfectării din 13 noiembrie 2012 cu terenul aferent acestei construcţii şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra acestei case de locuit cu suprafaţa de 32,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 9,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 14,1 m.p., precum şi a terasei cu suprafaţa de 4,5 m.p. Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 23 ianuarie 2014 a fost anulată încheierea din 23 octombrie 2014, prin care acţiunea lui Pleşcanu Ion a fost scoasă de pe rol.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 31 martie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind declarat parţial nul testamentul autentificat la 22 iunie 2012 de Notarul public Mora Galina, întocmit din numele testatorului Pleşcan Emilia pe numele Anei Pleşcanu, prin care i-a testat toate bunurile imobile şi mobile şi recunoscut dreptul de proprietate a lui Pleşcanu Ion asupra casei de locuit cu suprafaţa de 32,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 9,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 14,1 m.p., terasei c suprafaţa de 4,5 m.p. – imobilul cu suprafaţa totală de 55,5 m.p., amplasat pe terenul aferent cu nr. cadastral 4111104084 în satul Alexandreni raionul Edineţ, înregistrat în Registrul bunurilor imobile pe numele Emiliei Pleşcan.

Prin aceiaşi hotărîre a fost exclus din masa succesorală: casa de locuit litera IA, anexa de locuit AI, anexa de locuit AII şi terasa lit. „a” I indicate în planul de amplasare a construcţiilor şi amenajărilor la data perfectării din 13 noiembrie 2012 cu terenul aferent acestei construcţii situate în satul Alexandreni, raionul Edineţ şi încasat de la Pleşcanu Ana în beneficiul lui Pleşcanu Ion suma de 3300 lei cheltuieli pentru asistenţa juridică şi 581,16 lei cheltuieli pentru judecată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 iulie 2014, au fost admise cererile de apel declarate de către Pleşcanu Ana şi Notarul Public Morea Galina, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial şi recunoscut dreptul lui Ion Pleşcanu la rezerva succesorală în mărime de ½ cătă-parte din succesiunea testamentară rămasă în urma decesului Emiliei Pleşcan, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Totodată s-a încasat de la Pleşcanu Ana în beneficiul lui Ion Pleşcanu cheltuieli de judecată în sumă de 1 296 lei. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 04 februarie 2015 au fost respinse recursurile declarate de către Pleșcanu Ion și Pleșcanu Ana, fiind menținută decizia instanței de apel. La 19 august 2015, Pleșcanu Ion a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, solicitînd admiterea revizuirii și casarea deciziei instanței de recurs.

În motivarea cererii de revizuire cu referire la prevederile art. 449 lit. b), c) CPC revizuentul a invocat că după pronunțarea deciziei instanței de recurs au devenit cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute anterior fiind tăinuite de părţi, s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces.

A mai indicat că instanța de recurs în cadrul examinării cauzei a ignorat prevederile art. 239 CPC, a săvîrşit o eroare în legătura cu starea de fapt stabilita în hotărîrea atacată, în raport cu materialul existent la data pronunţării hotărîrii şi în raport cu noile împrejurări, apărute ulterior pronunţării hotărîrii, și nu a ținut cont de faptul că în virtutea principiului disponibilităţii, instanța urmează să se pronunţe exclusiv asupra solicitărilor înaintate de părţi. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă. La caz, se constată că revizuentul, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. lit. b) şi c) CPC, a invocat că au devenit cunoscute unele circumstanțe esențiale ale pricinii care nu au putut fi cunoscute anterior deoarece au fost tăinuite de părți, și s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reținute de un participant al procesului sau care nu a putut fi prezentat instanței într-o împrejurare ce nu depinde de voința participantului la proces.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reține că în cazul invocării temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este necesar ca revizuentul să fi cunoscut circumstanțe sau fapte noi ale cauzei, existente obiectiv pînă la pronunțarea hotărîrii, care nu au fost și nu au putut fi cunoscute anterior examinării cauzei. La fel, este important ca circumstanțele sau faptele devenite cunoscute să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanţei de judecată și să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Cu referire la prevederile citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că deși revizuentul a indicat că i-au devenit cunoscute circumstanțe esențiale ale pricinii cele invocate în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultimul nu invocă careva circumstanţe noi descoperite după pronunţarea hotărârii, care nu existau la momentul judecării prezentei cauze, aspect ce indică la netemeinicia cererii de revizuire. Cât priveşte invocarea revizuentului că după emiterea hotărârii s-au descoperit înscrisuri probatoare care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces, Colegiul menţionează că acestea nu se încadrează în prevederile art. 449 CPC, deoarece dispoziţiile procedurale la momentul depunerii cererii de revizuire nu instituie un asemenea temei de revizuire.

Aici Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cererea de revizuire a fost depusă de către Pleșcanu Ion la data de 19 august 2015, când deja erau în vigoare modificările operate la Codul de procedură civilă, prin Legea nr.155 din 05 iulie 2012, drept urmare a căror în conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Sub acest aspect, Colegiul reţine că deşi revizuentul a invocat ca temei de revizuire prevederile art. 449 lit. c) CPC, ultimul nu a invocat nici un argument care ar indica la faptul că instanţa de recurs a emis hotărârea, revizuirea cărei se solicită în speţă, cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, fapt ce în plus indică la netemeinicia cererii de revizuire.

De altfel nici alte argumente invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, pe motiv că se referă la fondul cauzei şi la materialul probator apreciat în cadrul judecării prezentului litigiu. În acest context instanţa remarcă că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

Prin urmare, având în vedere că revizuentul Pleșcanu Ion în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, însă a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Pleșcanu Ion împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 04 februarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pleşcanu Ion împotriva Anei Pleşcanu, intervenienți accesorii notarul Morea Galina și Pleşcanu Vasile cu privire la declararea nulității testamentului, recunoașterea dreptului de proprietate asupra unei părţi din imobilul testat, recunoașterea dreptului la rezerva succesorală şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva