2ra-16/15 — Declararea nulităţii a testamentului, recunoşterea dreptului de proprietate asupra bunului testat şi la rezerva succesorală

prima instanță: M. Iftodi dosarul nr. 2ra-16/15 instanța de apel: T. Duca, A. Albu, N. Chircu DECIZIE 04 februarie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile decalate de către Pleşcanu Ana şi Pleşcanu Ion, reprezentat de avocatul-stagiar Gubceac Dmitrii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pleşcanu Ion împotriva Anei Pleşcanu, intervenienți accesorii notarul Morea Galina și Pleşcanu Vasile cu privire la declararea nulității testamentului, recunoașterea dreptului de proprietate asupra unei părţi din imobilul testat, recunoașterea dreptului la rezerva succesorală şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08 iulie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Pleşcanu Ana şi notarul public Morea Galina, casată hotărârea Judecătoriei Edineţ din 31 martie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 10 ianuarie 2013, Pleşcanu Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Anei Pleşcanu, intervenienți accesorii notarul Morea Galina și Pleşcanu Vasile cu privire la declararea nulității testamentului, recunoașterea dreptului de proprietate asupra unei părţi din imobilul testat,

recunoașterea dreptului la rezerva succesorală şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a invocat că conform testamentului din 22 iunie 2012 mama sa, Emilia Pleşcan, a testat toată averea sa, inclusiv, și casa de locuit nepoatei sale Pleşcanu Ana. Susține că la momentul întocmirii testamentului, mama sa avea o vârstă înaintată şi nu se putea deplasa în or. Edineţ la notar de sine stătător, iar testamentul a fost autentificat cu 5 zile înainte de deces, care a survenit la 27 iunie 2012. Consideră că mama sa a fost dusă la notar de persoanele cointeresate, astfel, pune la îndoială valabilitatea testamentului din 22 iunie 2012, mai mult că nu este clar nici motivul testării a întregii averii sale Anei Pleşcanu, în timp ce avea doi feciori de ai săi.

1 Menţionează că prin testamentul menționat, dânsul nu a fost dezmoștenit şi lipsit de dreptul de a fi moștenitor legal, respectiv după deschiderea succesiunii a acceptat succesiunea în temeiul art.1516 Cod Civil şi a depus la notar cererea şi documentele necesare pînă la expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 1517 Cod Civil RM. Relevă că din conţinutul testamentului nu se vede care anume bunuri imobile și mobile au fost testate, iar ţinînd cont de faptul că testamentul este un act juridic, acesta urmează să întrunească toate condițiile de validitate a actului juridic, capacitatea de exercițiu, consimțământul valabil, obiectul licit, determinat sau determinabil, cauza licită și morală.

Astfel, invocă că prin pct. 1 al testamentului contestat testatorul testează toată averea sa, ce-i aparține la momentul decesului, Anei Pleşcanu, astfel fiind încălcată una din condițiile de valabilitate a acestui act juridic, or, în cazul în care obiectul unui act juridic este un bun determinat individual, acesta trebuie să conțină suficiente elemente pentru individualizarea sa. Consideră că lipsa unui element esenţial pentru întocmirea unui act juridic, şi anume cel al individualizării obiectului, serveşte drept temei pentru constatarea nulităţii acestui act.

Pretinde la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unei părţi din bunurile imobile testate, şi anume, asupra casei de locuit cu suprafaţa de 32,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 9,3 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa 14,1 m.p., precum şi asupra terasei cu suprafața de 4,5 m.p., deoarece de el personal şi din sursele băneşti proprii, acest imobil a fost esenţial îmbunătăţit, reconstruit, în care a făcut toate condiţiile decente pentru trai, care anterior lipseau. Afirmă că la momentul îmbunătăţirii condiţiilor de trai a avut consimţămîntul mamei, afară de aceasta la executarea lucrărilor a fost îndemnat de faptul că dispunea de testamentul întocmit la 20 iulie 1994 de secretara Primăriei a satului Alexandreni, în care expres a fost indicată şi casa de locuit.

Menţionează, că conform contractului de vînzare-cumpărare autentificat notarial la 20 martie 1968, suprafaţa spaţiului locativ era de 24 m.p., care era acoperit cu şindilă la acel moment, respectiv, dînsul a schimbat acoperişul casei după reconstrucţie cu ardezie, iar toate îmbunătăţirile făcute constituie suma de 33000 lei, cu excepţia plăţilor pentru îndeplinirea lucrărilor efectuate. Mai invocă că din sursele băneşti proprii au fost conectaţi la conducta de gaze naturale cu instalarea utilajului necesar, a fost achitată suma necesară pentru a primi documentele pe imobilul dat de la Oficiul Cadastral Edineţ, iar suma de cheltuieli pentru îmbunătăţirea esenţială a imobilului la care pretinde, este confirmată prin calculul efectuat corespunzător.

Nu este de acord să cedeze casa şi anexele Anei Pleşcanu şi din motivul, că mama sa - Pleşcanu Emilia, a fost la întreţinerea sa la domiciliul din or. Glodeni în perioada anilor 1985-2012, ce se confirmă prin certificatul Primăriei or. Glodeni cu nr.2177 din 03 septembrie 2012 şi prin adeverinţa eliberată de Primăria or. Edineţ cu nr.5554 din 28 august 2012, iar prin certificatul nr. 223 din 28 august 2012, eliberat de SRL „Edineţ- Gaz” se confirmă că dînsul este client a acestei întreprinderi şi nu are careva datorii. Insistă că după decesul mamei sale la 27 iunie 2012, dînsul a intrat în posesia imobilului succesoral, prin administrarea acestui imobil, pe care î-l administrează pînă în prezent, respectiv a achitat impozite şi taxele faţă de bugetul de stat, precum şi pentru serviciile prestate şi careva restanţe de plată nu are, subliniind că a păstrat şi gestionat 2 bunurile succesorale cu scopul de a le dobîndi prin moştenire, mai mult că este pensionar.

De asemenea, susţine că în legătură cu decesul mamei şi pentru înmormîntarea ei a suportat personal cheltuieli în sumă de 12129 lei, suma care însă nu i-a fost restituite din contul averii succesorale. Consideră că declararea nulităţii testamentului şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unei părţi din imobilul testat în favoarea Anei Pleşcanu au legătură cauzală. Afirmă că a întreprins măsuri pentru soluţionarea pe calea amiabilă a litigiului apărut, însă acesta nu s-a soldat cu careva rezultat pozitiv. Solicită declararea nulităţii a testamentului, autentificat la 22 iunie 2012, de notarul public Morea Galina, din numele testatorului Pleşcan Emilia pe numele Anei Pleşcanu, recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra casei de locuit cu suprafaţa de 33,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 9,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 14,1 m.p., precum şi asupra terasei cu suprafaţa de 4.5 m.p.

situate în satul Alexandreni, cu excluderea din masa succesorală ce-i revine Anei Pleşcanu ca moştenitor testamentar, a casei de locuit litera 1A, anexă de locuit AI, anexă de locuit litera AII şi terasa litera AI, precum şi ½ din terenul aferent a întregului imobil, cît şi încasarea din contul Anei Pleşcanu în beneficiul său a cheltuielilor de judecată. La 08 aprilie 2013, Pleşcanu Ion a formulat o cerere de chemare în judecată suplimentară cu privire la introducerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a lui Pleşcanu Vasile. În motivarea cererii a invocat, că în cererea de bază figurează în calitate de pîrîţi Pleşcanu Ana şi notarul public Morea Galina, însă a fost omis faptul atragerii în proces şi a lui Pleşcanu Vasile, în calitate de intervenient accesoriu, care de fapt putea fi şi el moştenitor legal de clasa I după decesul mai sale, din care considerente ultimul poate fi persoana interesată într-un proces intentat de către el (f.d.

106 vol.I). Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 08 aprilie 2013 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu din partea pîrîtei Pleşcanu Vasile. Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 23 octombrie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de către Pleşcanu Ion a fost scoasă de pe rol. Ulterior la 07 noiembrie 2013 Pleşcanu Ion a depus o cerere de anularea încheierii de scoaterea cererii de pe rol şi o cerere de chemare în judecată suplimentară. În motivarea cererii suplimentare a invocat că conform certificatului cu privire la valoarea bunului imobil cu nr. cadastral 4111104084, eliberat la 13 noiembrie 2012 de OCT Edineţ filiala ÎS „Cadastru”, imobilul litigios este apreciat la suma de 37 154 lei, care prin aplicarea coeficientul 0,5 constituie suma 18577 lei, inclusiv şi valoare terenulio de 1959 lei.

Susţine însă că pentru îmbunătăţirea esenţială şi reconstrucţia casei, la care pretinde cu recunoaşterea dreptului de proprietate, a suportat cheltuieli de 33 000 lei, şi anume: pentru procurarea materialelor de construcţie, utilajului şi schimbarea unor uşi şi ferestre, precum şi a acoperişului şi alte lucrări necesare, iar valoarea devizului de cheltuieli efectuate de specialiştii V. Varzari şi A. Cosovan, constituie 63643,12 lei, însă nu solicită luarea în consideraţi a acestor sume la aprecierea valorii bunului imobil, deoarece toate lucrările au fost efectuate pentru el însuşi, cu consimțământul mamei sale, Pleşcan Emilia. La soluţionarea cauzei solicită ca instanţa să ţină cont, că la momentul decesului 3 mamei, dînsul era pensionar şi avea dreptul să pretindă la cota din rezerva succesorală la momentul deschiderii succesiunii, nefiind privat de a pretinde la acesta prin prisma art.1513 Cod civil.

Solicită declararea nulităţii testamentului, autentificat la 22 iunie 2012 de notarul public Marea Galina din numele testatorului Pleşcan Emilia pe numele Anei Pleşcanu cu excluderea din masa succesorală a casei de locuit: litera IA, anexa de locuit AI, anexa de locuit AII şi terasa lit. „a” I indicate în planul de amplasare a construcţiilor şi amenajărilor la data perfectării din 13 noiembrie 2012 cu terenul aferent acestei construcţii şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra acestei case de locuit cu suprafaţa de 32,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 9,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 14,1 m.p., precum şi a terasei cu suprafaţa de 4,5 m.p. Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 23 ianuarie 2014 a fost anulată încheierea din 23 octombrie 2014, prin care acţiunea lui Pleşcanu Ion a fost scoasă de pe rol.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 31 martie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind declarat parţial nul testamentul autentificat la 22 iunie 2012 de Notarul public Mora Galina, întocmit din numele testatorului Pleşcan Emilia pe numele Anei Pleşcanu, prin care i-a testat toate bunurile imobile şi mobile şi recunoscut dreptul de proprietate a lui Pleşcanu Ion asupra casei de locuit cu suprafaţa de 32,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 9,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 14,1 m.p., terasei c suprafaţa de 4,5 m.p. – imobilul cu suprafaţa totală de 55,5 m.p., amplasat pe terenul aferent cu nr. cadastral 4111104084 în satul Alexandreni raionul Edineţ, înregistrat în Registrul bunurilor imobile pe numele Emiliei Pleşcan.

Prin aceiaşi hotărîre a fost exclus din masa succesorală: casa de locuit litera IA, anexa de locuit AI, anexa de locuit AII şi terasa lit. „a” I indicate în planul de amplasare a construcţiilor şi amenajărilor la data perfectării din 13 noiembrie 2012 cu terenul aferent acestei construcţii situate în satul Alexandreni, raionul Edineţ şi încasat de la Pleşcanu Ana în beneficiul lui Pleşcanu Ion suma de 3300 lei cheltuieli pentru asistenţa juridică şi 581,16 lei cheltuieli pentru judecată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 iulie 2014, au fost admise cererile de apel declarate de către Pleşcanu Ana şi Notarul Public Morea Galina, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial şi recunoscut dreptul lui Ion Pleşcanu la rezerva succesorală în mărime de ½ cătă-parte din succesiunea testamentară rămasă în urma decesului Emiliei Pleşcan, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Totodată s-a încasat de la Pleşcanu Ana în beneficiul lui Ion Pleşcanu cheltuieli de judecată în sumă de 1296 lei. La 18 august 2014, Pleşcanu Ana a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că testamentul este un act juridic și poate fi recunoscut nul doar în cazurile prevăzute de art. 200-232 din Cod civil, însă, instanțele inferioare la emiterea hotărârilor nu au constatat că testamentul eliberat la 22 iunie 2012 contravine legii, ordinii publice, este fictiv sau a fost încheiat de o persoană lipsită de capacitatea de exercițiu sau discernământ.

4 Menționează că instanța de apel eronat și neobiectiv a examinat cauza și nu a reținut faptul că intimatul în cererea de chemare în judecată a solicitat doar declararea nulității testamentului cât și recunoașterea parțială a dreptului de proprietate asupra imobilului testat, cât privește recunoașterea dreptului de rezervă succesorală nu există așa capăt de cerere, astfel, instanța şi-a depășit atribuțiile, prin ce a încălcat grav prevederile art. 26 CPC.

Invocă că instanța de apel, casând hotărârea primei instanțe a emis o hotărâre prin care i-a atribuit intimatului aceeași parte din averea succesorală pe care i-a atribuit şi prima instanță, astfel, încălcând norma materială, mai mult, în partea constatatoare a deciziei, instanța de apel a recunoscut că ultimul are drept la cota din rezervă succesorală la ½ ce s-ar fi convenit fiecăruia din succesori legali în caz de succesiune legală și anume feciorii ar fi succesori la ½ cotă parte, iar intimatului i-ar reveni ¼ ca rezerva succesorală, însă, în dispozitivul deciziei a fost recunoscut dreptul lui Ion Pleşcanu asupra ½ cotei-părţi din succesiunea testamentară, aceasta fiind vădit ilegală și contrară art. 1505 din Cod civil.

La 02 septembrie 2014, Pleşcanu Ion, reprezentat de avocatul-stagiar Gubceac Dmitrii, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o ilegală şi pasibilă anulării, iar hotăţrîrea primei instanţe legală şi întemeiată, care urmează a fi menţinută. Susţine că deşi instanţa de apel a constatat că Pleşcanu Emilia a lăsat testament pe numele Anei Pleşcanu, prin care ultimei i-a fost testată toată averea defunctei, însă a omis faptul că în conţinutul testamentului nu sunt indicate care anume bunuri sunt testate.

Pornind de la faptul că testamentul fiind un act juridic, trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate a actului juridic: capacitatea de exerciţiu, consimţămîntul valabil, obiectul licit, determinat sau determinabil, cauza licită şi morală, consideră că notarul la întocmirea testamentului contestat nu a respectat acestea condiţii, iar în lipsa unuia din ele urmează ca actul juridic să fie anulat. Menţionează că prin testarea întregii averi pe numele Anei Pleşcanu se lezează direct dreptul său de proprietate, referindu-se în acest sens la faptul că a îmbunătăţit considerabil valoarea bunului imobil ce aparţine, conform datelor de la OCT Edineţ, mamei sale Emilia Pleşcan. Firmă că în cadrul dezbaterilor judiciare a fost dovedit faptul că anume el a creat condiţii mamei sale şi anume: a conectat locuinţa la gaz, a construit anexe la casă, a acoperit-o, fapt confirmat şi de martorii, declaraţiilor cărora instanţa de apel nu a dat o apreciere corectă.

Consideră că în speţă sunt toate temeiurile de fapt şi de drept pentru recunoaşterea dreptului lui asupra bunurilor imobile litigioase. Mai invocă că instanţa de apel la adoptarea deciziei a aplicat eronat normele de drept material a legislaţiei naţionale în vigoare cît şi a celei internaţionale. La fel, consideră că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 130 CPC, nereflectînd în decizia motivată, concluziile sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele, mai mult nici nu a fost supuse aprecierii probele prezentate în susţinerea poziţiei sale, fapt care şi a dus la pronunţare unei decizii ilegale şi nemotivate.

5 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 08 iulie 2014 a fost expediată în adresa recurenţilor Pleşcanu Ion şi Pleşcanu Ana la 17 iulie 2014 şi recepţionată de ultimii la 22 iulie 2014 şi respectiv, la 21 iulie 2014 , fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 100-101 vol.II). Instanţa de recurs consideră că recurenţii Pleşcanu Ana şi Pleşcanu Ion s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursuri la 18 august 2014 şi respectiv la 02 septembrie 2014 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Anei Pleşcanu, notarul Public Morea Galina şi intervenient accesoriu Pleşcanu Vasile, Pleşcanu Ion, concretizîndu-şi cerinţele a solicitat declararea nulităţii testamentului, autentificat la 22 iunie 2012 de notarul public Marea Galina din numele testatorului Pleşcan Emilia pe numele Anei Pleşcanu, recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra casei de locuit cu suprafaţa de 33,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 9,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 14,1 m.p., precum şi asupra terasei cu suprafaţa de 4.5 m.p. situate în satul Alexandreni, cu excluderea din masa succesorală ce-i revine Anei Pleşcanu ca moştenitor testamentar, a casei de locuit litera 1A, anexă de locuit AI, anexă de locuit litera AII şi terasa litera AI, precum şi ½ din terenul aferent a întregului imobil, cît şi încasarea din contul Anei Pleşcanu în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia parţial, declarînd parţial nul testamentul autentificat la 22 iunie 2012 de Notarul public Mora Galina, întocmit din numele testatorului Pleşcan Emilia pe numele Anei Pleşcanu, prin care ultimei au fost testate toate bunurile imobile şi mobile, recunoscînd dreptul de proprietate a lui Pleşcanu Ion asupra casei de locuit cu suprafaţa de 32,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 9,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa de 14,1 m.p., terasei c suprafaţa de 4,5 m.p. – imobilul cu suprafaţa totală de 55,5 m.p., amplasat pe terenul aferent cu nr. cadastral 4111104084 în satul Alexandreni raionul Edineţ, înregistrat în Registrul bunurilor imobile pe numele Emiliei Pleşcan.

Prin aceiaşi hotărîre a fost exclus din masa succesorală: casa de locuit litera IA, anexa de locuit AI, anexa de locuit AII şi terasa lit. „a” I indicate în planul de amplasare a construcţiilor şi amenajărilor la data perfectării din 13 noiembrie 2012 cu terenul aferent acestei construcţii situate în satul Alexandreni, raionul Edineţ şi încasat de la Pleşcanu Ana în beneficiul lui Pleşcanu Ion suma de 3300 lei cheltuieli pentru asistenţa juridică şi 581,16 lei cheltuieli pentru judecată.

Judecând apelurile declarate de către Pleşcanu Ana şi Notarul Public Morea Galina instanţa de apel motivat şi amplu argumentat, pronunţându-se asupra tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea pricinii, temeinic a ajuns la concluzia 6 admiterii apelurilor, ilegalităţii hotărârii primei instanţe şi corect a emis o nouă hotărâre prin care a admis parţial acţiunea şi a recunoscut dreptul lui Ion Pleşcanu la rezerva succesorală în mărime de ½ cătă-parte din succesiunea testamentară rămasă în urma decesului Emiliei Pleşcan, în rest respingînd acţiunea ca fiind neîntemeiată. În susţinerea concluziei enunţate instanţa de recurs reţine că actele cauzei denotă cu certitudine că defuncta Pleşcanu Emilia a avut doi feciori Pleşcanu Ion şi Pleşcanu Vasile, respectiv, în sensul prevederilor art. 1500 alin.(1) lit. a) Cod civil, ultimii fiind moştenitori de gradul I ai defunctei Pleşcanu Emilia.

Conform testamentului nr. 25 din 20 iunie 1994, Pleşacu Emilia a testat feciorului său - Pleşcanu Ion toată averea, care î-i va aparţine în ziua decesului, inclusiv şi casa de locuit, situată în satul Alexăndreni, raionul Edineţ (f.d. 12 vol.I), aşa încît, ultimul prin existenţa testamentului menţionat a fost stimulat de efectua reparaţii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai a mamei sale. Este cert şi faptul că, ulterior, prin Testamentul nr. 4979 din 22 iunie 2012, Pleşcan Emilia a testa toate bunurile, care î-i va aparţin în ziua decedării, nepoatei sale – Pleşcanu Ana (f.d. 13 vol.I), iar potrivit certificatului de deces nr. 139 din 08 august 2012, Pleşcan Emilia a decedat la data de 27 iunie 2012 (f.d.

8 vol.I). Conform art. 1432 alin. (3) Cod civil, moştenirea are loc conform testamentului (succesiune testamentară) şi în temeiul legii (succesiune legală). Conform art. 1465 lit. a) Cod civil, testatorul poate modifica sau revoca testamentul în orice moment: prin întocmirea unui nou testament, care revocă în mod direct, total sau parţial, testamentul anterior ce contravine noului testament. Potrivit art. 1466 Cod civil, testamentul revocat printr-un testament întocmit mai tîrziu nu poate fi restabilit nici în cazul în care testamentul ulterior va fi revocat prin depunerea unei cereri. Conform art. 1449 alin. (1) Cod civil, testamentul este un act juridic solemn, unilateral, revocabil şi personal prin care testatorul dispune cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale din viaţă, de toate bunurile sale sau de o parte din ele.

În sensul normei enunţate este de înţeles că testamentul este un act juridic special, prin care persoana, numită testator îşi realizează dreptul de dispoziţie pentru cauză de moarte cu privire la patrimoniul său. Astfel, testamentul este un act juridic, prin care se manifestă voinţa testatorului, care trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate a actului juridic şi anume capacitate de exerciţiu, consimţământ valabil, obiect licit, determinat sau determinabil, cauză licită şi morală, or testamentul întocmit cu încălcarea condiţiilor de validitate a actului juridic este nul. Raportând la caz dispoziţiile citate se constată că careva temeiuri de declarare parţial nulă a testamentului întocmit la 22 iunie 2012 nu au fost stabilite, din care considerente întemeiat instanţa de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei şi respingerii cerinţelor cu privire la declararea parţial nulă a testamentului.

Respectiv, temeinic, cu referire la prevederile art.220-232 Cod civil care reglementează nulitatea actului juridic, instanţa de apel a remarcat că în speţă nu s-a constatat faptul că testamentul nr. 4979 din 22 iunie 2012, autentificat notarial din numele Emiliei Pleşcan, prin care ultima a testat toată averea, inclusiv bunurile imobile şi mobile nepoatei sale Pleşcanu Ana, contravine legii, ordinii publice, sau este fictiv, sau a fost semnat de o persoană fără capacitate de exerciţiu sau de o persoană fără descernămînt, sau de un minor, ori afectat fiind de eroare, ori semnat prin dol sau violenţă, ori prin leziune.

7 În această ordine de idei, la caz se reţine că unul din temeiurile de declarare a nulităţii testamentului invocat de către Ion Pleşcanu este că Testamentul nr. 4979 din 22 iunie 20112, a fost întocmit cu 5 zile înainte de decesul Emiliei Pleşcan, care era deja în etate, avînd probleme şi de sănătate, motiv din care cu frecvenţă apela la asistenţa medicală, respectiv, consimţămîntul ultimei nefiind determinat. Instanţa de recurs reţine că afirmaţiile nominalizate nu şi-au găsit confirmare în cadrul dezbaterilor judiciare, mai mult că au fost combătute prin probe materiale şi anume prin conţinutul testamentului şi prin declaraţiile notarului Galina Morea, care a declarat că Pleşcan Emilia s-a prezentat în faţa ei, a solicitat întocmirea testamentului, iar la întocmirea acestuia i-a fost citit conţinutul testamentului, pe care ultima l-a semnat personal, fiind, totodată, verificată identitatea acesteia, cît şi capacitatea ei de exerciţiu.

Sub acest aspect se atestă justeţea concluziilor instanţelor de judecată cu privire la faptul că în cauză testamentul, nulitatea cărui se solicită, a fost întocmit cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare la momentul întocmirii de către testator, or la caz nu au fost prezentate probe care ar indica direct la circumstanţe ce ar duce la nulitatea testamentului. Mai mult că lipsa de discernămînt al testatorului poate fi dovedită prin dispunerea persoanei interesate unei expertize psihiatrice post-mortem, în baza actelor existente, ceea ce, însă, nu a fost realizată şi nici solicitată de către Ion Pleşcanu.

Urmează de a fi respinse şi criticele recurentului Pleşcanu Ion cu referire la faptul că instanţa de apel neîntemeiat a respins pretenţia cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unei părţi din bunurile imobile testate şi anume asupra casei de locuit cu suprafaţa de 32,2 m.pl, anexei de locuit cu suprafaţa de 9,2 m.p., anexei de locuit cu suprafaţa 14,1 m.p., terasei cu suprafaţa de 4,5 m.p. - imobil cu suprafaţa totală de 55,5 m.p., amplasate pe terenul aferent cu nr. 4111104084 şi situate în satul Alexandreni raionul Edineţ, precum şi excluderea din masa succesorală a casei de locuit litera 1A, anexei de locuit litera A I, anexei de locuit A II şi terasei litera „a” I, indicate în planul de amplasament a construcţiilor şi amenajărilor la data perfectării 13 noiembrie 2012, cu terenul aferent acestor construcţii, situate în satul Alexandreni raionul Edineţ.

Aceasta deoarece, după cum corect a remarcat instanţa de apel, Pleşcanu Ion, în susţinerea pretenţiilor menţionate a invocat că bunul imobil a fost esenţial îmbunătăţit de el şi din surse băneşti proprii în mărime de 33000 lei, prezentînd în acest sens devizul de cheltuieli. Însă conform certificatului eliberat la 13 noiembrie 2012 de către Oficiul Teritorial Edineţ şi prezentat însuşi de Pleşcanu Ion, valoarea bunului imobil litigios constituie sumă 18577 lei. Prin urmare, sunt lipsite de convingere probele prezentate de Ion Pleşcanu în susţinerea pretenţiilor înaintate şi respectiv nici nu pot fi reţinute ca probe concludente şi pertinente, deoarece nu confirmă şi faptul că statutul bunului imobil a fost schimbat esenţial sau a suferit schimbări esenţiale.

De altfel, este incontestabil şi faptul că bunul imobil litigios a aparţinut cu drept de proprietate privată defunctei Emilia Pleşcanu, şi nu este considerată proprietate în devălmăşie, cu toate acestea la materialele cauzei lipseşte acordul ultimei la efectuarea lucrărilor de reconstrucţie, respectiv, în acestea condiţii se constată şi lipsa dovezii care ar confirma că la momentul cînd sau efectuat lucrări de îmbunătăţire a imobilului, recurentul a avut consimţămîntul mamei sale Pleşcan Emilia.

În asemenea împrejurări, este neîntemeiată susţinerea recurentului cu privire la faptul că prin probele anexate la dosar şi declaraţiile martorilor este dovedit dreptul lui 8 de proprietate asupra construcţiilor accesorii, or, dreptul de proprietate, prin prisma art. 320 alin.(2) Cod civil, se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate, la caz însă recurentul nu întruneşte nici una din condiţiile menţionate, nefiind, astfel, dovedit dreptul de proprietate a acestuia aspra imobilului litigios.

În circumstanțele enunțate, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că în condițiile în care Pleşcanu Ion nu deţin o hotărîre judecătorească, sau alte acte legal, în temeiul cărora imobilul să fi intrat în patrimoniul său, alegatele încălcări ale drepturilor sale procedurale pe terenul CEDO, precum și în consecință a dreptului substanțial la proprietate, nu pot fi reținute.

Or, în sensul Primului Protocol al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului li a libertăţilor Fundamentale, este protejat un drept ce trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecţia, însă în prezenta cauză, nu se poate reţine existenţa actuală a bunului în patrimoniul lui Pleşcanu Ion, respectiv nu beneficiază de un bun în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, iar recunoaşterea dreptului de proprietate a acestuia asupra unei părţi din imobil, care a fost testat Anei Pleşcanu, nu poate fi admisă fără încălcarea dreptului de proprietate a moştenitorului testamentar.

Aici se va remarca ca corectă şi menţiunea instanţei de apel cu privire la netemeinicia argumentului lui Ion Pleşcanu precum că a suportat cheltuieli pentru funeraliile mamei sale, iar recurenta-pîrîta nu i-a restituit pînă în prezent acestea cheltuieli, deoarece susţinerile menţionate au fost invocate întru argumentarea pretenţiilor de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei părţi din imobilul testat, pretenţie, care în consecinţă, a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cerinţe de încasare a cheltuielilor suportate pentru funeraliile mamei sale de către Ion Pleşcanu nu au fost înaintate. Totodată, instanţa de recurs găseşte drept întemeiată soluţia instanţei de apel cu privire la recunoaşterea dreptului lui Ion Pleşcanu la rezerva succesorală în mărime de ½ cotă-parte din succesiunea testamentară rămasă după decesul Emiliei Pleşcan.

În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art. 1500 alin.(1) lit. a) Cod civil, care indică că în cazul succesiunii legale, moştenitori de drept de cotă egală sînt de clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea; Conform art. 1505 Cod civil, succesorii de clasa I inapţi pentru muncă au dreptul de a moşteni, independent de conţinutul testamentului, cel puţin o doime cotă-parte din cota ce s-ar fi cuvenit fiecăruia în caz de succesiune legală (rezervă succesorală). În sensul normei citate, rezerva succesorală este acea parte din patrimoniului celui ce a lăsat moştenirea la care moştenitorii au dreptul în virtutea legii, împotriva voinţei defunctului manifestată prin dispoziţii testamentare pentru cauza de moarte.

Cercul moştenitorilor rezervari şi cuantumul rezervei sunt stabilite imperativ de lege, neputînd fi modificate prin voinţa celui care lasă moştenirea şi este împotriva voinţei defunctului. Potrivit art. 1506 Cod civil, dreptul de a pretinde cotă din rezervă succesorală apare în momentul deschiderii succesiunii. Acest drept se transmite prin moştenire. 9 Conform art. 1507 Cod civil, mărimea rezervei succesorale se determină în funcţie de întregul patrimoniu succesoral, inclusiv de averea atribuită pentru îndeplinirea legatului. Iar în conformitate cu art. 1508 Cod civil, la determinarea cotei din rezerva succesorală pentru fiecare moştenitor rezervatar, se iau în considerare toţi moştenitorii legali chemaţi la succesiune dacă nu ar fi existat testamentul.

Moştenitorii testamentari nu se iau în considerare dacă ei nu sînt moştenitori legali. Este de principiu că pentru recunoaşterea calităţii de moştenitor rezervatar persona trebuie să aibă calitatea de moştenitor de clasa înatîi şi să fie inaptă de muncă la data deschiderii succesiunii. Iar inapte de muncă sunt persoanele care au atins vîrsta de pensionare pentru limita de vîrstă, invalizi de gradul I, II şi III, inclusiv invalizi din copilărie, indiferent de faptul dacă le este stabilită pensia pentru limita de vîrstă sau invaliditate, precum şi copii pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani. Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că la momentul deschiderii succesiunii după decesul Emiliei Pleşcan, recurentul Pleşcanu Ion avea vîrstă de pensionare, fapt ce se confirmă prin adeverinţa Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Glodeni nr. 5 din 04 ianuarie 2013 (f.d.

133 vol.1), respectiv, prin prisma art. 1506 Cod civil, Pleşcanu Ion era în drept de a pretinde la cota din rezerva succesorală. Mai mult că Pleşcanu Ion nu a fost privat de cota sa din rezerva succesorală în condiţiile art. 1512 Cod civil, şi în consecinţă nu sunt motive pentru a trece rezerva succesorală în lumina art. 1514 Cod civil la moştenitorii testamentari. Aici, se va mai remarca că Pleşcanu Ion a respectat legislaţia în vigoare şi conform cererii din 30 octombrie 2012, depusă la notarul public Morea Galina, a solicitat deschiderea procedurii succesorale, la care a primit refuzul nr.4 din 19 ianuarie 2013 (f.d. 126-127 vol.I), iar ulterior la 25 ianuarie 2013 la notarul public Nour Paulina a fost autentificată declaraţia de acceptare a succesiunii (f.d.

128 vol. I). La acest capitol se mai reţine şi faptul că conform certificatului nr.112 din 10 ianuarie 2013, eliberat de către Primăria oraşul Edineţ, Pleşcanu Ion, este moştenitor de gradul I, care a acceptat moştenirea după decesul Emiliei Pleşcan prin intrarea în posesie a averii moştenite prin administrarea şi utilizarea masei succesoral. În această ordine de idei, se atestă corectitudinea concluziei instanţei de apel cu referire la faptul că Pleşcanu Ion întruneşte condiţiile pentru a fi recunoscut moştenitor rezervatar, respectiv justificat a admis pretenţiile acestuia cu privire la recunoaşterea dreptului la rezerva succesorală în mărime de ½ cotă-parte.

Iar, la stabilirea cotei-părţi a rezervei succesorale, justificat instanţa de apel a reţinut că dacă nu ar fi existat testamentul, succesori de gradul I ar fi fost Ion Pleşcanu şi Vasile Pleşcanu, şi anume cei doi feciori a Emiliei Pleşcan, şi corespunzător succesiunea putea fi împărţită doar acestora, cîte ½ cotă-parte pentru fiecare, însă odată ce voinţa Emiliei Pleşcan cu cauza de deces era alta, şi ea a testat toată succesiunea nepoatei sale Ana Pleşcanu, iar Vasile Pleşcanu nu şi-a exprimat voinţa la acceptarea succesiunii, din vare motiv nu poate fi încălcat nici dreptul lui Ion Pleşcanu la rezerva succesorală, care de altfel, şi-a exprimat acordul la acceptarea succesiunii după decesul mamei sale Pleşcan Emilia.

În asemenea împrejurări nu pot fi reţinute ca întemeiate criticile recurentei Pleşcanu Ana referitor la faptul că instanţele de judecată s-au pronunţat asupra unor 10 pretenţii care nu au fost înaintate de către Pleşcanu Ion, şi anume cu privire la recunoaşterea dreptului la rezerva succesorală, deoarece din conţinutul cererii de chemare în judecată suplimentară, care a fost înaintată de către Pleşcanu Ion în cadrul dezbaterilor judiciare, rezultă cu certitudine că ultimul pretinde asupra dreptului său la rezerva succesorală, dreptul care i-a fost lezat prin întocmirea testamentului contestat.

De altfel, se constată că şi alte susţineri ale recurentei Pleşcanu Ana nu constituie temei de admitere a recursului, deoarece acestea se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, având la bază cumulul de probe apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material. Astfel fiind, instanţa de recurs reţine că instanţa de apel în situaţia dedusă judecării corect au ajuns la concluzia ilegalităţii hotărîrii primei instanţe şi admiterii acţiunii lui Pleşcanu Ion parţial. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se resping recursurile declarate de către Ion Pleşcanu şi Ana Pleşcanu. Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 iulie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pleşcanu Ion împotriva Anei Pleşcanu, intervenienți accesorii notarul Morea Galina și Pleşcanu Vasile cu privire la declararea nulității testamentului, recunoașterea dreptului de proprietate asupra unei părţi din imobilul testat, recunoașterea dreptului la rezerva succesorală şi încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva 11