Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-2125/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
21 octombrie 2015
Părțile
Ţurcan Petru vs notarului public Semionova Rodica, intervenient accesoriu Ţurcan Marcela
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-2125/15 — Obligarea eliberării certificatului de moştenitor legal şi repararea prejudiciului moral

prima instanță: S. Balmuş dosarul nr. 2ra-2125/15 instanța de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Maria Ghervas Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Petru Ţurcanu, în pricina civilă la cerea de chemare în judecată a lui Petru Ţurcanu împotriva notarului public Semionova Rodica, intervenient accesoriu Ţurcanu Marcela cu privire la obligarea eliberării certificatului de moștenitor legal și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către notarul public Rodica Seminova, respins apelul declarat de către Ţurcan Petru, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 06 august 2013 și hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 octombrie 2013 și menținută hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15 august 2013, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată pretenția lui Petru Ţurcanu, c o n s t a t ă: La 23 ianuarie 2013, Petru Ţurcanu, reprezentat de avocatul Roman Crivenco, a depus cerere de chemare în judecată împotriva notarului public Seminova Rodica, intervenient accesoriu Ţurcanu Marcela cu privire la obligarea eliberării certificatului de moștenitor legal și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că, după decesul mamei, Ţurcanu Maria, care a încetat din viață la 22 ianuarie 2001, a rămas averea succesorală formată din apartamentul nr.102 din str. Ion Pelivan 15, mun.

Chișinău, moștenită de Ţurcanu Marcela, fiica fratelui său decedat, Țurcanu Boris, în temeiul instituției reprezentării succesorale, care a declarat lipsa altor moștenitori asupra patrimoniului succesoral rămas după decesul mamei sale, fiindu-i atribuită 1/5 din masa succesorală.

Susține că ulterior, a constatat că, în timpul vieții mamei Maria Ţurcanu, care a locuit în localitatea Duşmani, r-nul Glodeni, din partea administrației publice locale urma să-i fie atribuit un lot de pământ arabil, însă, din greșeala administrației publice locale, pământul nu i-a fost atribuit la moment, iar ulterior, Consiliul sătesc Dușmani, î scopul corectării erorii, prin decizia nr.05/3 din 05 iunie 2006, i-a atribuit din fondul de rezervă cota de teren echivalent cu suprafața de 1,88 ha cu numărul cadastral 4830209002. Menționează că adresându-se la notar pentru legalizarea drepturilor asupra terenului, a fost informat despre necesitatea adresării în instanța de judecată în vederea prelungirii termenului de acceptare a succesiunii, ceea ce a și făcut, iar după obținerea hotărârii judecătorești, la 19 noiembrie 2012, s-a adresat către notarul public Semionova Rodica cu cerere privind înregistrarea dreptului asupra terenului agricol, la care a fost informat despre modul de eliberare a certificatului de moștenitor legal și a actelor necesare în acest sens, întocmind declarația de acceptare a succesiunii în termenul acordat de instanța de judecată.

Invocă că notarul public Semionova Rodica la 07 decembrie 2012, a emis o încheiere de refuz de a îndeplini actul notarial, din motivul lipsei actelor ce confirmă existența patrimoniului succesoral și a actelor ce probează faptul acceptării succesiunii. Indică că la data de 19 decembrie 2012, a mai depus o cerere la notar, iar prin încheierea din 25 decembrie 2012, la fel a primit refuz de a îndeplini actul notarial pe aceeași temeiuri. Consideră refuzul ca fiind ilegal pe motiv că, acesta a acceptat succesiunea rămasă după decesul mamei sale prin obținerea unei hotărâri judecătorești privind prelungirea termenului de acceptare a succesiunii și depunerea la notar a declarației de acceptare a succesiunii, la cererile adresate fiind anexate toate actele necesare pentru verificarea de către notar a faptului decesului celui care a lăsat moștenirea, raporturile de rudenie, compunerea masei succesorale, costul acesteia.

Solicită anularea refuzului de eliberare a certificatul de moștenitor legal emis de către notarului public Semionova Rodica, obligarea notarului de a elibera certificatul de moștenitor legal pe numele său, și încasarea de la notarului public Semionova Rodica în beneficiul său prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 august 2013, acțiunea a fost admisă, fiind obligat notarul public Rodica Semionov să elibereze lui Petru Ţurcanu certificatul de moștenitor legal în strictă corespundere cu legislația în vigoare. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15 august 2013, a fost respinsă ca neîntemeiată pretenția lui Petru Ţurcanu privind încasarea prejudiciului moral, în rest hotărârea primei instanțe rămânînd fără modificare sau corectare.

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 octombrie 2013, a fost încasat din contul notarului public Rodica Semionova în beneficiul lui Petru Ţurcanu cheltuielile de judecată în sumă de 2 598,14 lei, în rest prevederile hotărârii din 06 august 2013, au rămas fără modificare sau corectare. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, a fost repus în termen apelul depus de către Ţurcanu Petru, fiind admise apelurile declarat de către Ţurcanu Petru, notarul public Semionova Rodica şi Ţurcan Marcela, casată hotărârea și hotărârile suplimentare a primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții Sperme de Justiție din 03 septembrie 2014, a fost admis recursul declarat de către Ţurcanu Petru, casată decizia instanței de apel și restituită pricina spre rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Ţurcan Petru şi admis apelul declarat de către Rodica Semionova, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 august 2013 și hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă. Totodată, a fost menținută hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 15 august 2013. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 65 alin.(1) din Legea cu privire la notariat nr. 1453-XV din 08 noiembrie 2002, art. 562 din Cod civil în redacția anului 1964, care reglementează condiții pentru eliberarea certificatului de moștenitori legal sau testamentar și capacitatea de folosință.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că data deschiderii succesiunii este ziua morții celui ce a lăsat moștenire, iar în speță, data deschiderii succesiunii este 22 ianuarie 2001, astfel, la momentul decesului, Maria Ţurcanu nu era proprietară a acestui teren și corespunzător, acesta nu putea fi introdus în patrimoniul succesoral, deoarece, dreptul de proprietate asupra cotei de teren echivalent apare din momentul înregistrării acestuia în Registrul bunurilor imobile, iar potrivit certificatului nr. 4801/12/11216 din 10 octombrie 2012, eliberat de OTC Glodeni, filiala ÎS „Cadastru” , bunul imobil nu a fost înregistrat. La 23 aprilie 2015, Petru Ţurcanu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii suplimentare a Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 15 august 2013 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 august 2013 și a hotărârii suplimentare a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 07 octombrie 2013. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Susține că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că la momentul decesului, Maria Ţurcanu nu era proprietară asupra terenului litigios şi corespunzător acesta nu putea fi introdus în patrimoniul succesoral, invocând precum că dreptul de proprietate asupra imobilelor apare din momentul înregistrării acestora în registrul bunurilor imobile, deoarece, cu toate că dreptul de proprietate asupra bunului imobil cu număr cadastral 4830209002, într-adevăr, nu este înregistrat în registrul bunurilor imobile, acest drept este unul valabil, deoarece, potrivit prevederilor art. 321 alin. (2) din Cod civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepțiile prevăzute de lege, astfel, rezultă că legea prevede excepții de la această regulă.

Iar art. 371 din Legea cadastrului bunurilor imobile, prevede excepții de la regula stabilită în art. 321 alin. (2) din Cod civil, după cum urmează, dreptul de proprietate este valabil fără înregistrarea în Registrul bunurilor imobile dacă provine din succesiune, accesiune sau vânzare/transmitere silită ori este dobândit prin efectul unui act normativ, prin expropriere sau în temeiul hotărârii judecătorești ori actului executorului judecătoresc, pe cînd în speță dreptul de proprietate al Mariei Ţurcanu asupra respectivului bun a apărut anterior intrării în vigoare a Legii cadastrului bunurilor mobile, respectiv, situației în cauză îi sunt aplicabile prevederile art. 59 alin. (1) din această lege, care prevede că drepturile asupra bunurilor imobile apărute anterior intrării în vigoare a prezentei legi şi neînscrise în registrul bunurilor imobile se consideră valabile, iar aceste drepturi se înscriu în procesul înregistrării primare masive sau selective și se consideră născute din ziua legalizării documentelor ce confirmă drepturile.

Remarcă că dreptul asupra cotei de teren echivalent, defuncta l-a deţinut până la data decesului, însă, din eroarea autorităților publice locale, aceasta nu a fost inclusă în lista persoanelor care beneficiază de acest drept, fapt confirmat prin Decizia nr. 06/3 din 05 iulie 2006, prin care s-a indicat că la întocmirea listelor persoanelor ce beneficiază de dreptul la cotă de teren echivalent a fost comisă greșeala nefiind inclusă în listă Țurcanu Maria, care deținea acest drept. Prin urmare, insistă că Ţurcanu Maria a deținut acest drept până la data decesului, însă din anumite împrejurări obiective legate de erorile comise de autoritățile publice locale aceasta nu a reușit să-și înregistreze dreptul său de proprietate la Oficiul Cadastral Teritorial, iar acest fapt însă, nu poate constitui motiv de justificare a intimatului de a refuza eliberarea certificatului de moștenitori legal.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că la materialele pricinii nu a prezentat nici acordul moștenitorului care a acceptat succesiunea în termen, deoarece, prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 04 septembrie 2012, termenul de acceptare a succesiunii i-a fost prelungit. La 25 august 2015, notarul public Semionova Rodica a depus referință la recursul declarat, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia, solicitând respingerea lui ca fiind inadmisibil. Indică că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 25 februarie 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Petru Ţurcanu este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Petru Ţurcanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Petru Ţurcanu asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Petru Ţurcanu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Petru Ţurcanu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Maria Ghervas Tamara Chişca-Doneva

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.