2rac-304/15 — Retragerea licenței

prima instanță: M. Soficiuc dosarul nr. 2rac-304/15 instanța de apel: E. Ababei, A. Garbuz, G. Polivalenco DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Camera de Licenţiere pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cerea de chemare în judecată a Camerei de Licenţiere pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Constantin Solza” cu privire la retragerea licenței, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Camera de Licențiere și menținută hotărârea Judecătoriei Soroca din 17 noiembrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 09 octombrie 2014, Camera de Licențiere a depus cerere de chemare în judecată împotriva GŢ „Constantin Solza” cu privire la retragerea licenței.

În motivarea acţiunii a invocat că GŢ „Constantin Solza” este titularul licenţei seria A MMII nr. 038652 din 15 decembrie 2011 pentru genul de activitate „extragerea substanţelor minerale utile”.

Susţine că urmare a efectuării controlului planificat, s-a constat că GŢ „Constantin Solza” în cadrul desfăşurării activităţii licenţiate a încălcat prevederile art. 29 şi 36 din Codul funciar nr. 828-XII din 25 decembrie 1991, art. 4 alin.(3) lit. a) şi art. 5 alin.(1) ale Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, art. 11 alin.(1) şi (7) lit. a) al Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008, art. 10 alin.(3) lit.c) şi art. 11 alin.(5) ale Legii privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase nr. 116 din 18 mai 2012. Menţionează că în conformitate cu art. 7 alin.(2) lit.d), art. 19 alin.(8), (9) şi (10) ale Legii nr. 451/2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, Camera de Licenţiere a emis Prescripţia nr. 04/75 din 02 aprilie 2014 privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere, prin care titularul de licenţă a fost obligat să-şi conformeze activitatea prevederilor actelor legislative viabile, solicitînd în acest sens, informarea în scris, pînă la data de 03 iulie 2014 despre remedierea încălcărilor depistate şi anume: schimbarea destinaţiei terenului; înregistrarea terenului în Registrul bunurilor imobile conform destinaţiei modificate; atestarea unui specialist în domeniul protecţiei muncii şi în domeniul securităţii industriale.

Consecinţă a neexecutării Prescripţiei anterioare, şi anume nr. 04/75 din 02 aprilie 2014, a fost emisă, repetat, de către autoritatea de licenţiere, Prescripţia nr. 04/198 din 04 iuliie2014 cu privire la lichidarea încălcărilor condiţiilor de licenţiere, avertizînd despre posibila retragere a licenţei, dacă încălcările menţionate nu vor fi lichidate pînă la data de 04 octombrie 2014. Remarcă că prin prisma celor relatate şi în baza art. 17 alin.(3) a Legii nr. 235- XVI din 20 iulie 2006 privind principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, art. 7 alin.(2) lit.a), art. 21 alin.(2) lit.f) şi alin.(6) ale Legii nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, Camera de Licenţiere a emis Decizia nr. 298 din 06 octombrie 2014 privind retragerea licenţei seria A MMII nr. 038652 din 15 decembrie 2011 eliberată GŢ „Constantin Solza” pentru genul de activitate „extragerea substanţelor minerale utile”.

Relatează că în virtutea atribuţiilor conferite prin Hotărîrea Guvernului nr. 779 din 27 noiembrie 2009, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Camerei de Licenţiere şi efectivului-limită ale acesteia, Camera de Licenţiere acordă licenţe pentru genurile de activitate stabilite de lege şi are drept misiune asigurarea respectării riguroase a condiţiilor de licenţiere, necesare pentru practicarea activităţilor de întreprinzător, pentru excluderea prejudicierii drepturilor, intereselor legitime şi sănătăţii cetăţenilor, mediului înconjurător şi securităţii statului, statut ce obligă Camera să se conformeze legislaţiei în vigoare şi să întreprindă măsuri în vederea înlăturării încălcărilor ce ar avea un impact nefast asupra societăţii civile şi/sau ar prejudicia bugetul statului, şi care concomitent îi permite să se pronunţe în vederea suspendării temporare/retragerii licenţei.

Subsecvent menţionează că în conformitate cu art. 11 alin.(7) al Legii nr. 235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, autoritatea administraţiei publice şi/sau altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de control va anula documentul oficial prin care se permite iniţierea şi/sau desfăşurarea unei afaceri, acordat conform prezentei legi, dacă va constata neîndeplinirea unor condiţii care aduc o gravă atingere interesului public, securităţii naţionale, ordinii sau sănătăţii publice şi care nu pot fi remediate sau dacă deficienţele identificate nu au fost remediate în termenul stabilit.

Mai invocă reclamantul în susţinerea poziţiei sale şi prevederile art. 17 alin.(1), (2) şi (3) al Legii nr. 235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, precum şi art. 3431-3434 CPC, care indică că activitatea de întreprinzător poate fi suspendată în cazurile prevăzute expres de lege, cu adresare ulterioară în instanţa de judecată a autorităţii care a dispus suspendarea. Decizia autorităţii privind suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător se aplică pînă la adoptarea de către instanţa de judecată a hotărîrii definitive şi irevocabile. Solicită retragerea licenţei seria A MMII nr. 038652 din 15 decembrie 2011 eliberată GŢ „Constantin Solza” pentru genul de activitate „extragerea substanţelor minerale utile” şi obligarea GŢ „Constantin Solza” să depună formularul licenţei retrase la Camera de Licenţiere.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 17 noiembrie 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către Camera de Licențiere și menținută hotărârea primei instanțe. La 29 iunie 2015, Camera de Licențiere a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, considerîndul-le ilegale şi neîntemeiate, precum şi emise cu aplicarea eronată a normelor legale ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Susţine că prin Hotărîrea Curţii de Conturi nr. 39 din 15 iulie 2013, privind Raportul auditului performanţei, a fost evaluată eficienţa mecanismului actual de administrare şi control instituit în cadrul instituţiilor responsabile de folosirea şi protecţia subsolului la gestionarea raţională şi eficientă a resurselor subterane ale statului, în vederea obţinerii unei asigurări rezonabile cu privire la veridicitatea bazei de materie primă minerală, precum şi garantării faptului că beneficiarii subsolului respectă exigenţele cadrului legal. În esenţă a fost stabilit că în art. 29 al Codului subsolului este prevăzut că atribuirea terenurilor către beneficiarii subsolului se efectuează în conformitate cu legislaţia funciară.

Iar art. 29 din Codul funciar prevede că, deţinătorii de terenuri sunt obligaţi să folosească terenurile în conformitate cu destinaţia lor, fapt ce presupune că pentru utilizarea subsolului urmează a fi modificată destinaţia terenurilor agricole la momentul obţinerii dreptului de folosinţă asupra sectoarelor de subsol. Totodată, invocă că potrivit art. 71 din Codul funciar, modificarea acestuia se efectuează prin Hotărîre de Guvern, iar modul de atribuire, modificare a destinaţiei terenurilor este stabilit prin Hotărîrea Guvernului nr. 1451 din 24 decembrie 2007 Remarcă că în urma analizei actelor normative aferente schimbării destinaţiei terenurilor agricole, în legătură cu exploatarea zăcămintelor minerale, s-a relevat o monitorizare insuficientă din partea organelor de control a aspectului privind respectarea de către beneficiarii subsolului a prevederilor Codului funciar.

Iar lacunele constatate în reglementările relaţiilor miniere, care nu prevăd exhaustiv la ce etapă beneficiarul subsolului urmează să modifice destinaţia terenului, în vederea utilizării acestuia în scopuri miniere, au generat încălcarea sistematică a prevederilor Codului funciar. Afirmă că ţinînd cont de importanţa problemei folosirii raţionale a resurselor naturale şi de aspectul divers al acestui sector, Camerei de Licenţiere i-au fost puse în sarcină asigurarea respectării exigenţelor cadrului legal din partea titularilor de licenţă prin mecanismele instituite de lege. Invocă recurentul că eliberarea licenţei nu a fost condiţionată de cerinţa schimbării destinaţiei terenului raportat modului de folosinţă/exploatare, această condiţie urmînd a fi onorată/întrunită, pe parcursul desfăşurării activităţii antreprenoriale licenţiate şi respectiv informată Camera despre acest fapt, lucru neînfăptuit de către titularul GŢ „Constantin Solza”.

Insistă că, titularul de licenţă în momentul primirii licenţei este deţinătorul unui drept şi urmează să-şi desfăşoare activitatea conform normei legale. Dreptul de a desfăşura activitatea licenţiată este un drept special, nu fiecare agent economic îşi permite să desfăşoare anumite genuri de activitate, de aici rezidă necesitatea reglementării prin licenţiere a anumitor genuri. Agentul economic în momentul depunerii actelor, şi ulterior, eliberării licenţei, şi-a asumat răspunderea proprie şi responsabilitatea conformării condiţiilor de licenţiere, iar procedura iniţiată nu înseamnă procedura onorată. Alternativ, explică recurentul că, pentru iniţierea lucrărilor de extragere a zăcămintelor minerale este obligatorie scoaterea din circuitul agricol/de construcţie, a terenului agricol/destinat construcţiei, preconizat pentru amplasarea şi realizarea obiectivului minier.

Condiţia nr. 1 de licenţiere din anexa licenţei deţinute de întreprinzător pentru desfăşurarea a activităţii de extragere a substanţelor minerale utile este „Desfăşurarea activităţii licenţiate în conformitate cu cadrul legislativ şi normativ”, inclusiv, raportarea activităţii de extragere a zăcămintelor minerale, prevederilor stipulate la art. 29 al Codului funciar, în legătură cu exploatarea zăcământului.

Avînd în vedere că prin reglementarea activităţii de întreprinzător se stabilesc drepturi, obligaţii, cerinţe şi interdicţii pentru întreprinzători pe toată durata activităţii, prin corelare cu principiul egalităţii în drepturi şi a intereselor legitime ale tuturor întreprinderilor, organizaţiilor, persoanelor fizice, ţinîndu-se cont de caracterul imperativ al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543/19998 şi Codului funciar, susţine că este necesar a fi respectate reguli general-valabile care se regăsesc prin norme, ce instituie responsabilităţi şi răspunderi. În acest context, specifică că titularii de licenţă cu situaţii similare s-au conformat cerinţelor legale de funcţionarea, modificînd destinaţia terenurilor scopului utilizat – pentru exploatări miniere, cu înregistrarea acestora în registrul bunurilor imobile.

Suplimentar expune că competenţa Guvernului în ce priveşte gestionarea terenurilor este reglementată şi de art. 12 pct.9) din Legea nr. 64 din 31 mai 1990 cu privire la Guvern, care prevede că ia măsuri în vederea ocrotirii şi folosirii raţionale a pămîntului subsolului, a resurselor de apă, a faunei şi florei, în vederea menţinerii purităţii aerului şi asigurării reproducerii tuturor sistemelor biologice precum şi menţinerii echilibrului ecologic, promovează politica statului în domeniul securităţii radiologice şi exercită controlul de stat în acest domeniu. La fel, consideră că sistarea valabilităţii licenţelor nu reprezintă o lipsire de proprietate, ci o măsură de control al folosirii proprietăţii.

Principiile de bază pentru aprecierea caracterului rezonabil al unei ingerinţe contrare articolului 1 sunt următoarele: - deşi, marja de apreciere de care se bucură legislativul naţional este, conform art. 1 din Protocolul 1 CEDO, una largă, măsura impusă urmăreşte un scop legitim, adică nu este lipsită în mod vădit de temeiuri rezonabile, atunci cînd măsura urmăreşte un scop legitim, există o legătură rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele antrenate şi scopul urmărit; este stabilit un echilibru echitabil între imperativele interesului general al colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individualului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei instanţei de apel din 28 aprilie 2015, la 29 iunie 2015 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva GŢ „Constantin Solza”, Camera de Licenţiere pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova, cu referire la prevederile art. 17 alin. (1), (2) şi (3) al Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător nr. 235 din 20 iulie 2006, a solicitat retragerea licenţei seria A MMII nr. 038652 din 15 decembrie 2011 eliberată GŢ „Constantin Solza” pentru genul de activitate „extragerea substanţelor minerale utile” şi obligarea GŢ „Constantin Solza” să depună formularul licenţei retrase la Camera de Licenţiere.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia, în acest sens reţinînd că GŢ „Constantin Solza”, a înlăturat încălcările ce ţin de condiţiile de licenţiere, iar referitor la schimbarea destinaţiei terenului nr. cadastral 7819107.072 a menţionat că acesta nu face parte din perimetrul minier, mai mult că Camera de Licenţiere nu a prezentat nici o probă care ar dovedi că de pe terenul în cauză au fost extrase careva substanţe minerale utile. Judecând apelul declarat de către Camera de Licenţiere pe lângă Ministerul Economiei al RM, instanţa de apel a găsit necesar de a-l respinge şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta este întemeiată şi legală.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel a conchis că decizia Camerei de Licenţiere privind retragerea licenţei GŢ „Constantin Solza”, în care se operează doar cu indicarea articolelor din legile aplicabile, fără ajustarea lor la circumstanţele de fapt stabilite în actul de control şi la stabilirea încălcărilor condiţiilor de licenţiere, este o ingerinţă în dreptul de proprietate a titularului de licenţă.

Totodată, instanţa de apel a mai remarcat că condiţiile expuse în decizia Camerei de Licenţiere din 06 octombrie 2014 privind retragerea licenţei GŢ „Constantin Solza”, urmau să fie impuse la momentul eliberării licenţei, or numai expunerea în decizie a nerespectării condiţiilor licenţiere, nu justifică retragerea licenţei GŢ „Constantin Solza”, precum nu este justificată această decizie nici prin faptul verificării şi emiterii hotărîrii nr. 39 de către Curtea de Conturi, prin care a recomandat autorităţilor responsabile de gestionarea resurselor minerale utile de a întreprinde măsurile necesare în vederea lichidării deficienţelor depistate.

La caz, instanţa de recurs constată, însă, decizia instanţei de apel este una nemotivată, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul existent la dosar, precum şi normelor de drept ce reglementează acest aspect, fapt ce contravine prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţa de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod selectiv la unele constatări reţinute la adoptarea hotărârii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză. În situaţia dată, reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs consideră că la judecarea cauzei era necesară verificarea legalităţii hotărârii primei instanţe, cât şi obiectului litigiului atât în baza argumentelor invocate de apelant, cât şi conform cadrului legal ce guvernează raportul juridic supus judecării.

Mai mult, se constată că instanţa de apel a adoptat decizia de respingere a apelului declarat de către Camera de Licenţiere fără a se pronunţa asupra argumentelor formulate în cererea de apel.

Astfel, unul din motivele invocate în cerere de apel, la care a insistat Camera de Licenţiere a fost faptul că în urma efectuării controlului planificat, s-a constat că GŢ „Constantin Solza”, care este titularul licenţei seria A MMII nr. 038652 din 15 decembrie 2011 pentru genul de activitate „extragerea substanţelor minerale utile”, în cadrul desfăşurării activităţii licenţiate a încălcat prevederile art. 29 şi 36 din Codul funciar nr. 828-XII din 25 decembrie 1991, art. 4 alin.(3) lit. a) şi art. 5 alin.(1) ale Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, art. 11 alin.(1) şi (7) lit. a) al Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008, art. 10 alin.(3) lit.c) şi art. 11 alin.(5) ale Legii privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase nr. 116 din 18 mai 2012, iar prin Prescripţia din 02 aprilie 2014 şi Prescripţia repetată din 04 iulie 2014 privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile licenţiere, Camera de Licenţiere a obligat intimatul să-şi conformeze activitatea prevederilor art. 4 alin.(3) lit.a) şi art. 5 alin.(1) ale Legii nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, avertizînd despre posibila retragere a licenţei dacă încălcările depistate nu vor fi lichidate în termenul stabilit.

În acest sens, se va remarca că în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor înaintate, era indispensabil, alături de cele constatate, de a verifica condiţiile de licenţiere care au fost impuse GŢ „Constantin Solza” la eliberarea licenţei pentru genul de activitate „extragerea substanţelor minerale utile”, or, după cum denotă actele cauzei, instanţele judecătoreşti au verificat respectarea prevederilor legislaţiei aferente reglementării prin licenţiere a activităţii de întreprinzător de către titularul de licenţă GŢ „Constantin Solza”, fără ca copia licenţei, retragerea căreia se solicită, să fie prezentată, anexată la materialele dosarului şi examinată în cadrul dezbaterilor judiciare, fapt ce denotă că pricina a fost judecată în mod arbitrar şi superficial.

Or, în cazul de faţă nu este clară concluzia instanţei cu privire la faptul că condiţiile expuse în decizia Camerei de Licenţiere din 06 octombrie 2014 privind retragerea licenţei GŢ „Constantin Solza”, urmau să fie impuse la momentul eliberării licenţei, în lipsa actului ce se contestă. Conform art. 22 alin. (2) lit. b) al Legii contenciosului administrativ, în lipsa actelor administrative contestate, în cazul punerii cererii pe rol, judecătorul dispune prezentarea de către pârât a actului administrativ contestat şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acestuia, a înscrisurilor sau a altor date pe care instanţa le consideră necesare în judecarea pricinii.

Prin urmare, se constată că instanţa de apel nu a întreprins măsuri în vederea soluţionării litigiului apărut prin constatarea unor fapte necesare examinării la care instanţa urma să contribuie, or, prin prisma art. 118 alin. (5) CPC, în caz de necesitate instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

La fel a rămas fără apreciere şi analiză cuvenită de către instanţa de apel şi actul de control nr. 04/54 din 20 februarie 2014, întocmit de către Camera de Licenţiere, în care este indicat faptul că controlul a fost efectuat la adresa de desfăşurare a activităţii licenţiate de către GŢ „Constantin Solza” în raionul Soroca satul Cremenciug, unde se efectuează lucrările miniere pe mai multe terenuri cu nr. cadastrale 7819107073, 7819107074, 7819107075, inclusiv pe terenul cu nr. cadastral 7819107072, care au destinaţie agricolă. Cu toate acestea, instanţa de apel nu s-au expus nici într-un mod asupra obligaţiei intimatului privind schimbarea destinaţiei terenurilor cu nr. cadastrale 7819107073, 7819107074, 7819107075 la care, conform actului de control, se efectuează lucrări de extragere substanţelor minerale de acelaşi agent GŢ „Constantin Solza”.

Or, este absolut neclară menţiunea instanţei de apel cu referire la faptul că petiţionarul nu a indicat în prescripţii, destinaţia căror terenuri agricole se solicită a fi schimbate şi înregistrate conform destinaţiei modificate, în timp ce la materialele cauzei fiind anexat un singur extras din Registrul bunurilor imobile, care confirmă înregistrarea după Solza Constantin cu drept de proprietate a terenului agricol cu nr. cadastral 7819107072 la data de 29 decembrie 200, adică pînă la data primirii licenţei. Cele descrise, în plus indică la necesitatea verificării condiţiilor eliberării licenţei, retragerea căreia se solicită în speţă, precum şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acesteia.

În acelaşi timp, temeiul legal al pretenţiilor, urmează a fi verificat şi prin prisma dispoziţiilor art. 71 Cod funciar, care prevede că, schimbarea destinaţiei terenurilor agricole se efectuează prin Hotărîre de Guvern, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.2, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau, respectiv, de nivelul al doilea, în temeiul cererii proprietarului şi cu acordul organelor pentru protecţia mediului înconjurător. Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40, în cazul trecerii acestora în fondul silvic, se efectuează prin decizia consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi, în temeiul cererii proprietarului.

În sensul textului citat, care reglementează schimbarea modului de folosinţă a terenurilor agricole, legiuitorul a instituit trei etape prin care se efectuează schimbarea destinaţiei terenurilor agricole, şi anume prin Hotărîrea de Guvern, care se adoptă la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau, respectiv, de nivelul al doilea, în temeiul cererii proprietarului.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că la caz urma a fi identificat proprietarul terenurilor, asupra cărora are dreptul de folosinţă GŢ „Constantin Solza”, în timp ce la materialele cauzei există probe care confirmă dreptul de proprietatea a ultimei doar asupra terenului cu nr. cadastral 7819107072, însă care insistă că iniţiat procedura de schimbare a destinaţiei terenurilor cu nr. cadastrale 7819107072, 7819107073, 7819107074, 7819107075 încă în anul 2010. În acest context instanţa de recurs ţine să menţioneze că, instanţele de judecată, pe lângă identificarea proprietarului terenurilor menţionate, erau obligate să verifice destinaţia actuală a terenurilor folosite de GŢ „Constantin Solza”, cît şi destinaţia acestor terenuri la momentul atribuirii, precum şi faptul dacă terenurile menţionate fac parte din perimetrul minier pentru exploatarea zăcămintelor minerale utile şi dacă de pe acestea au fost extrase careva substanţe minerale utile, or probe în acest sens la materialele cauzei lipsesc.

În consecinţă, instanţa de recurs reţine că cele descrise incontestabil indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale, ce guvernează raportul juridic în litigiu. La caz, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt şi de drept, care, este diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu- şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele arătate mai sus, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Camera de Licenţiere pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Camerei de Licenţiere pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Constantin Solza” cu privire la retragerea licenței, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva