2rac-527/15 — Retragerea licenţei

prima instanţă: M. Avornic dosarul nr. 2rac-527/15 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă DECIZIE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Svetlana Filincova Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Camera de Licenţiere, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Camerei de Licenţiere împotriva Întreprinderii de Stat „Sarmat” cu privire la retragerea licenţei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Sarmat”, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 13 martie 2014, emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă integral cererea de chemare în judecată a Camerei de Licenţiere împotriva Întreprinderii de Stat „Sarmat”, constată: La 18 ianuarie 2014, Camera de Licenţiere a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Sarmat” cu privire la retragerea licenţei. În motivarea acţiunii a invocat că la 19 septembrie 2012, ÎS „Sarmat”, respectând prevederile art. 10 alin. (1) al Legii cu privire la reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, a depus declaraţia nr. 14/33, prin care a solicitat eliberarea licenţei pentru genul de activitate extragerea substanţelor minerale utile, prevăzut de art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 14 din Legea menţionată.

Susţine că în baza declaraţiei, precum şi a procesului-verbal al grupului de lucru nr. 04/434 din 27 noiembrie 2012, la 19 septembrie 2012, a emis decizia nr. 2051 cu privire la eliberarea licenţei ÎS „Sarmat”, seria A MMII nr. 040551 din 19 septembrie 2012, pentru activitatea legată de extragerea substanţelor minerale utile, valabilă pe un termen de 5 ani.

Afirmă că în adresa lor, a parvenit sesizarea Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase nr. 28-05/340 1 din 08 noiembrie 2013 şi a documentelor constatatoare şi anume dispoziţiile nr. 28- 05-02/02 şi nr. 28-02/01 din 14 martie 2013, prin care au fost informaţi precum că la efectuarea controlului planificat la 14 martie 2013, IPSSTOIP a depistat 40 de încălcări a regulilor de securitate industrială, din care 12 încălcări nu au fost lichidate din anul 2012, potrivit dispoziţiei nr. 28-05-02/02 din 14 martie 2013. Astfel, prin dispoziţia nr. 28-05-02/01 din 14 martie 2013, a fost sistată exploatarea utilajului electric din mină în scopul protecţiei personalului, care activează în mină, contra electrocutării.

Remarcă că întreprinderea îşi continuă activitatea, nerespectând astfel dispoziţia de sistare nr. 28-05-02/01 din 14 martie 2013, totodată, punând în pericol viaţa muncitorilor din mină. Menţionează că prin scrisoarea nr. 113 din 19 august 2013, ÎS „Sarmat” a informat IPSSTOIP cu privire la lichidarea tuturor încălcărilor indicate în dispoziţia nr. 28-05-02/02 din 14 martie 2013. Prin urmare, la 30 octombrie 2013, IPSSTOIP a efectuat un control inopinat la mina de calcar „Cricova-I” a ÎS „Sarmat”, cu privire la îndeplinirea dispoziţiilor eliberate. În urma controlului efectuat, s-a stabilit că informaţia cu privire la îndeplinirea dispoziţiilor nr. 28-05-02/02 şi nr. 28-05-02/01 din 14 martie 2013, prezentată în avizele menţionate, este eronată şi nu corespunde realităţii.

Subliniază că nu a fost lichidată nici o încălcare a cerinţelor securităţii industriale, iar pe parcursul perioadei menţionate, utilajul electric s-a exploatat, fiind exploatat şi în prezent, în lipsa protecţiei personalului contra electrocutării, ce poate duce la accidentări fatale. Este de opinia că în cazul dat, nu sunt respectate cerinţele stabilite de art. 10 alin. (3) din Legea cu privire la securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase. Menţionează că neândeplinirea sistematică a cerinţelor securităţii industriale, de către agentul economic vizat poate duce la avarii şi accidente de muncă la obiectul industrial nominalizat. Astfel, acţiunile pârâtului, contravin nomelor şi regulilor cu privire la protecţia muncii şi securitatea industrială, precum şi a regulilor de exploatare tehnică de către ÎS „Sarmat”.

Invocă prevederile art. 36 din Codul subsolului, care expres prevede că licenţa poate fi sistată temporar în conformitate cu prevederile Legii cu privire la reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, precum şi în cazurile de nerespectare a normelor ecologice, normelor şi regulilor privind protecţia muncii şi securitatea industrială, precum şi a regulilor de exploatare tehnică a întreprinderilor extractive de substanţe minerale utile, suspendarea dreptului de folosinţă asupra sectoarelor de subsol, lipsa de specialişti calificaţi şi atestaţi în domeniu.

Indică că prin prisma prevederilor art. 17 alin. (1) al Legii privind principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător semnifică sistarea temporară a valabilităţii şi/sau retragerea licenţei/autorizaţiei pentru activitatea de întreprinzător, fapt ce are ca efect imposibilitatea continuării acestei activităţi la nivel de întreprindere sau de unitate funcţională autorizată a acesteia.

2 Mai invocă şi prevederile art. 7 alin. (2) lit. a), 20 alin. (1), (3) şi (4) ale Legii cu privire la reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, care stipulează că în scopul realizării activităţilor atribuite conform prezentei legi în competenţa Camerei, aceasta îndeplineşte următoarele atribuţii eliberează, prelungeşte, reperfectează, reia valabilitatea licenţelor, eliberează copii şi duplicate ale acestora, realizează acţiunile prevăzute de lege pentru suspendarea, retragerea, recunoaşterea nevalabilităţii licenţelor, eliberează, prelungeşte şi reperfectează licenţele prin serviciul e-licenţiere, organizează controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere, asigură verificarea corespunderii solicitantului condiţiilor de licenţiere în baza declaraţiei pentru eliberarea licenţei şi a documentelor anexate, dacă legile care reglementează activitatea pentru care se solicită licenţa nu stabilesc expres verificarea încadrării solicitantului în condiţiile de licenţiere la faţa locului, emite prescripţii privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere, ţine dosarele de licenţiere, inclusiv recepţionate prin intermediul serviciului e-licenţiere, şi registrul de licenţiere, gestionează şi asigură funcţionalitatea serviciului e-licenţiere; Iar, potrivit art. 20 alin. (1), (3) şi (4) al aceleiaşi Legi,

licenţa poate fi suspendată în conformitate cu prevederile Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător. Decizia cu privire la suspendarea licenţei se aduce la cunoştinţă titularului de licenţă în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii ei. Termenul de suspendare a licenţei nu poate depăşi 2 luni, dacă legile care reglementează activitatea licenţiată respectivă nu prevăd altfel. Titularul de licenţă este obligat să înştiinţeze în scris autoritatea de licenţiere despre înlăturarea circumstanţelor care au dus la suspendarea licenţei.

Afirmă că prin prisma prevederilor legale menţionate anterior, Camera de Licenţiere a adoptat decizia nr. 50 din 14 noiembrie 2013 privind suspendarea temporară a licenţei seria AMMII nr. 040551 din 19 septembrie 2012, pentru genul de activitate extragerea substanţelor minerale utile, obligând titularul licenţei să înştiinţeze în scris Camera despre înlăturarea circumstanţelor care au dus la suspendarea temporară a licenţei.

În virtutea atribuţiilor conferite de Hotărârea Guvernului nr. 779 din 27 noiembrie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Camerei de Licenţiere şi efectivului-limită ale acesteia, acordă licenţe pentru genurile de activitate stabilite de lege şi are drept misiune asigurarea respectării riguroase a condiţiilor de licenţiere, necesare pentru practicarea activităţilor de întreprinzător, pentru excluderea prejudicierii drepturilor, intereselor legitime şi sănătăţii cetăţenilor, mediului înconjurător şi securităţii statului, statut ce obligă Camera să se conformeze legislaţiei în vigoare şi să întreprindă măsuri în vederea înlăturării încălcărilor ce ar avea un impact nefast asupra societăţii civile şi/sau ar prejudicia bugetul statului, şi care concomitent îi permite să se pronunţe în vederea suspendării temporare/retragerii licenţei.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 5, 7, 8, 28 alin. (1) lit. d), 166, 167, 279, 280, 283, 284, 3431 - 3434 CPC, art.17 alin. (1), (2), (3) al Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, art. 7 3 alin. (2) lit. a), 21 alin. (2) lit. e), (6) ale Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Camerei de Licenţiere. Solicită admiterea cererii, emiterea unei hotărârii de retragere a licenţei seria A MM1I nr. 040551 din 19 septembrie 2012, pentru activitatea legată de extragerea substanţelor minerale utile, eliberată ÎS „Sarmat”, precum şi obligarea ÎS „Sarmat” să depună formularul licenţei retrase în incita Camerei de Licenţiere în termen de 10 zile lucrătoare.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 13 martie 2014, a fost retrasă licenţa seria A MMII nr. 040551 din 19 septembrie 2012, eliberată ÎS „Sarmat” pentru activitatea legală de extragerea substanţelor minerale utile, încasată de la ÎS „Sarmat” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, a fost admis apelul declarat de ÎS „Sarmat”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă integral cererea de chemare în judecată a Camerei de Licenţiere împotriva Întreprinderii de Stat „Sarmat”. La 25 februarie 2015, Camera de Licenţiere a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat argumentele din acţiune. Suplimentar, susţine că potrivit art. 56 alin. (1) şi (2) CPC, participanţii la proces sunt în drept să ia cunoştinţă de materialele dosarului, să facă extrase şi copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor participanţi la proces, martorilor, experţilor şi specialiştilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanţei explicaţii orale şi scrise, să expună argumente şi considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecţii împotriva demersurilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi, să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă.

Participanţii la proces se bucură de drepturi procesuale egale şi au obligaţii procesuale egale, cu unele excepţii stabilite de lege în dependenţă de poziţia pe care o ocupă în proces.

Invocă dezacordul cu motivarea instanţei de apel în sensul că intimatul, în rezultatul emiterii deciziei nr. 50 din 14 noiembrie 2014 privind suspendarea temporară a licenţei seria A MMII nr. 040551 din 19 septembrie 2012, eliberată ÎS „Sarmat” pentru activitatea legată de extragerea substanţelor minerale , urma să se adreseze în instanţa de judecată competentă în decurs de 3 zile, or, cererea respectivă a fost depusă în instanţa de judecată numai la 18 noiembrie 2013, fiind restituită prin încheierea Judecătoriei Centru din 22 noiembrie 2013, menţinută prin Decizia nr. 2re-14/14, expirând deja termenul de 2 luni prevăzută de art. 20 alin. (3) al Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător,c are prevede că termenul de suspendare al licenţei nu poate depăşi 2 luni.

Este de opinia că acţiunile pe care le-a întreprins în privinţa intimatului ÎS „Sarmat” reprezintă controlul folosirii proprietăţii (licenţei), prin urmare acestea 4 sunt legale şi servesc interesului public şi anume excluderea prejudicierii drepturilor, intereselor legitime şi sănătăţii cetăţenilor. Remarcă că sancţiunea sub forma de retragere a licenţei este corespunzătoare încălcării comise, deoarece sancţiunea pentru nerespectarea Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, constă în retragerea licenţei, întrucât presupune o încălcare gravă. Mai indică că intimatul a admis încălcare pentru care categoric este indicat că se sancţionează anume în aşa mod şi nu este prevăzută o alternativă, fiindu-i acordat suficient timp pentru a remedia încălcările comise şi anume 2 luni, însă acesta nu a reacţionat pozitiv şi a ignorat cerinţele legale prescrise.

Mai mult ca atât a dus în eroare IPSSTOIP, afirmând precum că au fost lichidate neajunsurile. Consideră că reieşind din comportamentul său, ÎS „Sarmat” este un titular de licenţă de rea credinţă urmărind doar scopul de profit fără a lua în consideraţie necesitatea protejării vieţii şi sănătăţii lucrătorilor din carieră. În susţinerea recursului se mai invocă art. 11 alin. (7) al Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, cât şi prevederile art. 4 al legii menţionate.

La fel, relatează recurentul că potrivit Hotărârii Guvernului nr. 779 din 27.11.2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Camerei de Licenţiere şi efectivului-limită ale acesteia, Camera de Licenţiere acordă licenţe pentru genurile de activitate stabilite de lege şi are drept misiune asigurarea respectării riguroase a condiţiilor de licenţiere, necesare pentru practicarea activităţilor de întreprinzător, pentru excluderea prejudicierii drepturilor, intereselor legitime şi sănătăţii cetăţenilor, mediului înconjurător şi securităţii statului, statut ce obligă Camera să se conformeze legislaţiei în vigoare şi să întreprindă măsuri în vederea înlăturării încălcărilor ce ar avea un impact nefast asupra societăţii civile şi/sau ar prejudicial bugetul statului, şi care concomitent îi permite să se pronunţe în vederea suspendării temporare/retragerii licenţei.

Invocând şi prevederile art. 10 alin. (l) lit. c) al Legii cu privire la reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, recurentul menţionează că intimatul este în situaţia în care nu a respectat condiţiile de licenţiere şi nu a remediat circumstanţele pentru care a survenit suspendarea licenţei, fapt ce a condus la survenirea răspunderii, sub formă de retragere a licenţei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 23 decembrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 134), fiind recepţionată de recurent la 12 ianuarie 2015, ce se adevereşte prin avizul de recepţie (f. d. 135). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 25 februarie 2015, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 5 Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

În speţă se constată că potrivit dispoziţiei nr. 28-05-02/02 din 14 martie 2012, în urma efectuării controlului inopinat de către Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase la ÎS „Sarmat”, mina de calcar „Cricova-I”, în activitatea întreprinderii s-au depistat mai multe încălcări a cerinţelor securităţii industriale depistate în activitatea ÎS „Sarmat”, ca urmare fiind emisă dispoziţia nr. 28-05-02/02 din 14 martie 2013, totodată fiind eliberată şi prescripţia nr. 28-05-02/01 din 14 martie 2013 de sistare a funcţionării obiectului instalaţiei tehnice (f. d. 13 - 23). Este cert şi faptul că la 30 octombrie 2013 Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase a emis dispoziţia nr. 28-05-02/40, în care se indică că în urma controlului efectuat s-a depistat că dispoziţia nr. 28-05-02/02 din 14 martie 2013 nu a fost îndeplinită, nu a fost lichidată nicio încălcare a cerinţelor securităţii industriale depistate în activitatea ÎS „Sarmat” în urma controlului efectuat la 14 martie 2013,

precum şi în prescripţia nr. 28-05-02/01 din 14 martie 2013 de sistare a funcţionării obiectului instalaţiei tehnice (f. d. 11 - 12). Se mai stabileşte că la 08 noiembrie 2013 Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase a remis în adresa Camerei de Licenţiere sesizarea nr. 28-05/340, prin care Camera de Licenţiere a fost informată că la efectuarea controlului planificat din 14 martie 2013, IPSSTOIP a depistat 40 de încălcări a regulilor de securitate industrială, din care 12 încălcări nu au fost lichidate din anul 2012, fiind sistată exploatarea utilajului electric din mină în scopul protecţiei personalului, care activează în mină, contra electrocutării, însă având interese de profit secund, întreprinderea îşi continuă activitatea, deşi prin dispoziţia nr. 28-05-02/01 din 14 martie 2013 lucrările au fost sistate (f. d. 9 – 10). Ca urmare, la 14 noiembrie 2013 Camera de Licenţiere a adoptat Decizia nr. 50 privind suspendarea temporară a licenţei seria AMMII nr. 040551 din 19 septembrie 2012, eliberată ÎS „Sarmat” pentru activitatea legată de extragerea substanţelor minerale utile, obligând agentul economic să înştiinţeze în scris Camera despre înlăturarea circumstanțelor care au dus la suspendarea temporară a licenţei (f. d. 8). Iar prin decizia nr. 04 din 16 ianuarie 2014 privind retragerea licenţei,

Camera de Licenţiere a decis retragerea licenţei seria AMMII nr. 040551 din 19 septembrie 2012, eliberată ÎS „Sarmat” pentru activitatea legată de extragerea substanţelor minerale utile, obligând ÎS „Sarmat” să depună formularul licenţei retrase în incinta Camerei de Licenţiere în termen de 10 zile lucrătoare (f. d. 6). 6 Înaintând acţiunea în judecată împotriva ÎS „Sarmat”, Camera de Licenţiere a solicitat retragerea licenţei seria A MMII nr. 040551 din 19 septembrie 2012, pentru activitatea legată de extragerea substanţelor minerale utile şi obligarea ÎS „Sarmat” să depună formularul licenţei retrase în incinta Camerei de Licenţiere în termen de 10 zile lucrătoare.

Fiind investită cu judecarea prezentei cauze, prima instanţă a constatat temeinicia ei şi, admiţând-o a dispus retragerea licenţei seria A MMII nr. 040551 din 19 septembrie 2012, pentru activitatea legată de extragerea substanţelor minerale utile cu încasarea de la ÎS „Sarmat” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 100 lei. Instanţa de apel, judecând apelul declarat de către ÎS „Sarmat”, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe administrate la caz, just a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia şi ilegalităţii hotărârii primei instanţe, casând integral hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care acţiunea Camerei de Licenţiere a fost respinsă.

În susţinerea corectitudinii soluţiei date de instanţa de apel, instanţa de recurs reţine că atât din conţinutul deciziei nr. 04 din 16 ianuarie 2014 privind retragerea licenţei ÎS „Sarmat”, cât şi din cererea de chemare în judecată, Camera de Licenţiere s-a bazat pe faptul că ÎS „Sarmat” nu a prezentat informaţia cu privire la înlăturarea, în termenul stabilit prin decizia nr. 50 din 14 noiembrie 2013, a circumstanţelor care au dus la suspendarea temporară a licenţei, în acelaşi timp făcând referire şi la prevederile art. 17 alin. (3) al Legii nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, art. 7 alin. (2) lit. a) şi art. 21 alin. (2) lit. e) a Legii nr. 451-XV din 30 iulie 2001 cu privire la reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.

Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, activitatea de întreprinzător poate fi suspendată prin hotărâre judecătorească, adoptată în temeiul legii. Hotărârea instanţei de judecată privind suspendarea activităţii întreprinzătorului se adoptă la cererea autorităţilor administraţiei publice şi/sau altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de control. Iar alin. (3) al normei enunţate prevede că în cazurile prevăzute expres de lege, activitatea de întreprinzător poate fi suspendată, cu adresarea ulterioară în instanţa de judecată a autorităţii care a dispus suspendarea.

Adresarea în judecată trebuie să se facă în decursul a 3 zile lucrătoare. În caz de nerespectare a acestui termen, suspendarea se anulează. Decizia autorităţii privind suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător se aplică până la adoptarea de către instanţa de judecată a hotărârii definitive şi irevocabile. În sensul prevederilor normelor citate legiuitorul identifică cert că activitatea de întreprinzător poate fi suspendată doar prin hotărâre judecătorească, adoptată în temeiul legii.

La caz, se constată, însă, că Camera de licenţiere la adoptarea deciziei nr. 04 din 16 ianuarie 2014 privind retragerea licenţei ÎS „Sarmat” pentru activitatea 7 legată de extragerea substanţelor minerale utile, cât şi în cererea de chemare în judecată cu privire la retragerea licenţei, a pus accentul pe decizia nr. 50 din 14 noiembrie 2013 privind suspendarea temporară a licenţei seria AMMII nr. 040551 din 19 septembrie 2012, eliberată ÎS „Sarmat”, o hotărârea judecătorească irevocabilă, adoptată în sensul art. 17 alin. (2) al Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, privind suspendarea activităţii ÎS „Sarmat”, neexistând.

Or, suspendarea licenţei AMMII nr. 040551 din 19 septembrie 2012, eliberată ÎS „Sarmat”, urma să aibă loc prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, emise în temeiul prevederilor art. 17 din Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451 din 30 iulie 2001. Ca urmare, pornind de la prevederile art. 21 alin. (2) lit. e) din Legea cu privire la reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, invocate, de altfel, de Camera de licenţiere atât la adoptarea deciziei nr. 04 din 16 ianuarie 2014, cât şi în cererea de chemare în judecată, este incontestabil că aceste dispoziţii, care indică că drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea retragerii licenţei serveşte neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la suspendarea licenţei, sunt aplicabile doar în cazul în care suspendarea licenţei a avut loc în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) al Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, adică prin adoptarea unei hotărâri judecătoreşti.

Lipsa la caz a unei hotărâri judecătoreşti de suspendare temporară a licenţei eliberate ÎS „Sarmat”, este confirmată de însuşi recurent în cererea de recurs, care a menţionat că cererea de chemare în judecată cu privire la suspendarea temporară a licenţei seria AMMII nr. 040551 din 19 septembrie 2012, eliberată ÎS „Sarmat” pentru activitatea legată de extragerea substanţelor minerale utile, a fost depusă de Camera de Licenţiere în instanţa de judecată la 18 noiembrie 2012, însă a fost restituită prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 noiembrie 2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău nr. 2re-14/14.

Toate aceste aspecte evidenţiază faptul că instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia pe un material probator complet, ce incontestabil demonstrează netemeinicia acţiunii Camerei de Licenţiere împotriva Întreprinderii de Stat „Sarmat” cu privire la retragerea licenţei, fiind cert că Camera de Licenţiere a încălcat procedura prevăzută pentru retragerea licenţei. În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs în sensul celor descrise.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt lipsite de suport, 8 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Camera de Licenţiere. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Camerei de Licenţiere împotriva Întreprinderii de Stat „Sarmat” cu privire la retragerea licenţei.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Svetlana Filincova Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu 9