2ra-2138/15 — Încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-2138/15 Prima instanță: judecătoria Botanica, mun.Chişinău (jud.V. Mihaila) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. M. Guzun, A. Nogai, A. Doga) ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Russu Ivan împotriva deciziei din 24 martie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice împotriva lui Russu Ivan cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, c o n s t a t ă: La data de 26 martie 2014, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată împotriva lui Russu Ivan solicitînd încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 8000 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că la 30 iulie 2012, Ivan Russu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, intervenient accesoriu Ministerului Culturii al RM privind recunoaşterea dreptului prioritar la acordarea spaţiului locativ, obligarea acordării spaţiului locativ şi repararea prejudiciului moral. Prin hotărîrea din 26 octombrie 2012 a judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău acţiunea a fost admisă parţial.

La data de 16 noiembrie 2012, avocatul Viorel Chetruşcă, în interesele Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Moldova a depus cerere de apel, iar la data de 06 decembrie 2012 fost depusă cererea de apel suplimentară, care au fost respinse ca neîntemeiate prin decizia instanţei de apel din 29 mai 2013. La data de 22 iulie 2013, avocatul Viorel Chetruşcă, în interesele Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi prin decizia Curţii Supreme de Justiţie s-a admis recursul declarat de către Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, s-a casat decizia din 29 mai 2013 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărârea din 26 octombrie 2012 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău şi s-a emis o hotărâre nouă de respingere a acţiunii lui Russu Ivan. Prin hotărârea din 09 octombrie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău s-a admis acţiunea Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice şi s-a încasat din contul lui Russu Ivan cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 8000 lei şi taxa de stat în mărie de 270 lei. Prin decizia din 24 martie 2015 a Curții de Apel Chişinău s-a respins apelul 1 depus de Russu Ivan şi s-a menţinut hotărîrea din 09 octombrie 2014 a judecătoriei Botanica, mun.Chişinău. La data de 06 iulie 2015, Russu Ivan a declarat recurs împotriva deciziei din 24 martie 2015 a Curții de Apel Chişinău, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că deciziile instanţelor ierahic inferioare sunt nefondate şi adoptate cu aplicarea eronată a legislaţiei. Menţionează că, instanţa de apel nu s-a expus asupra motivelor şi nu a aplicat legea trebuia să fie aplicată referitor la argumentul său precum că cheltuielile nu sunt reale, nu s-a expus asupra necesităţii angăjării a doi avocaţi, adică juristul intimatei şi avocatul intimatei şi nu s-a expus asupra argumentului său referitor la împuternicirile rectorului de a angaja al doilea apărător, deoarece angajarea personalului şi concursul se face de serviciul personal, însă nu direct de rector. Indică că, nu a fost aplicată legea ce trebuia să fie aplicată prin faptul că nu este demonstrată rezonabilitatea cheltuielilor.

Conform art.434 CPC, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 24 martie 2015, iar recurentul Russu Ivan a declarat recurs la 06 iulie 2015. Materialele cauzei atestă că decizia instanţei de apel a fost expediată părţilor la data de 27 aprilie 2015 (f.d.98), însă date despre recepţionarea acesteia de către Russu Ivan lipsesc. Astfel, Completul consideră că recursul declarat de Russu Ivan la 06 iulie 2015 împotriva deciziei instanţei de apel din 24 martie 2015, a fost în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de Russu Ivan, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Russu Ivan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. 2 Completul constată că argumentele invocate în recurs, în esenţă sunt identice celor din cererea de apel, care au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel și nu urmează a fi supuse examinării în ordine de recurs.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului reţine că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaşte recursul declarat de Russu Ivan ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Russu Ivan împotriva deciziei din 24 martie 2015 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecători: Petru Moraru Oleg Sternioală 3