3ra-1171/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă, jud.: N. Mazur dosarul nr. 3ra-1171/2015 instanţa de apel, jud.: A. Panov, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova împotriva Consiliului mun. Chişinău, Primăriei mun. Chişinău, Ludmilei Olari cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 03 februarie 2014 c o n s t a t ă La 05 septembrie 2012 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chişinău, Primăriei mun. Chişinău, Ludmilei Olari cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova a indicat că, Consiliul mun. Chişinău prin decizia nr. 4/18-20 din 15 mai 2012 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din str. Ciocîrliei dnei Ludmila Olari” a decis a da în arendă lotul de pămînt cu suprafaţa de 280 m.p., din str. Ciocîrliei d-nei Ludmila Olari pe un termen de 5 ani suplimentar terenului privat pentru amenajare complexă şi consolidare împotriva alunecărilor de teren conform planului anexă.

Susţine reclamantul că în conformitate cu art. 64-68 din Legea nr. 436- XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, a efectuat controlul de legalitate a deciziei menţionate şi consideră că aceasta a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare, din care motiv la 20 iulie 2012 a înaintat Consiliului mun. Chişinău notificarea nr. 387-S/12, prin care a solicitat abrogarea deciziei vizate, însă aceasta a rămas fără nici un răspuns. Consideră reclamantul că lotul de pămînt cu suprafață de 280 m.p. dat în arendă prin decizia nr. 4/18-20 din 15 mai 2012 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din str. Ciocîrliei dnei Ludmila Olari” este un teren liber de construcţii, este proprietate municipală şi trebuie respectată procedura de licitație publică.

Mai invocă că, terenul respectiv de 280 m.p. din strada Ciocîrliei 15/3 poate fi format ca bun imobil separat, deoarece întruneşte condiţiile principale de formare a bunurilor imobile stipulate în art. 7 Legea 354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile şi a Regulamentului aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 61 din 29 ianuarie 1999 şi corespunde reglementărilor pct. 92 şi 93 Regulamentul general de urbanism, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 5 din 05 ianuarie 1998. Reclamantul consideră că în conformitate cu art. 4 alin. (9) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pămîntului, vînzarea cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate, se efectuează la preţul normativ al pământului.

Terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente. În cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vînzarea cumpărarea terenului, care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător, se efectuează la preţul normativ al pământului. Susţine că, această prevedere se aplică şi relaţiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se vând prin concurs sau la licitaţie. Invocă reclamantul şi prevederile art. 77 alin. (3) şi (5) al Legii 436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, ce stabilesc că, bunurile domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locaţiune, în condiţiile legii.

Înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege. Afirmă că, procedura licitării dreptului de arendă urma a fi petrecută în conformitate cu Hotărîrea Guvernului RM nr. 136 din 10 februarie 2009. Consideră reclamantul că, decizia nr. 4/18-20 din 15 mai 2012 contravine art. 34 alin. (1) din Constituţie şi art. 9 alin. (2) Legea nr. 317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, iar contractul de arendă nr. 5924/2012 din 13 iunie 2012 urmează soarta actului principal, decizia nr. 4/18-20 din 15 mai 2012, şi fiind astfel act subsecvent, urmează să fie declarat nul.

Solicită reclamantul anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 4/18-20 din 15 mai 2012 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din str. Ciocîrliei dnei Ludmila Olari” şi anularea contractului de arendă nr. 5924/2012 din 13 iunie 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 februarie 2014 s- a respins acţiunea înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe la 04 martie 2014 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus apel, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 03 februarie 2014. La 13 iulie 2015 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova a indicat că, consideră neîntemeiată decizia instanţei de apel, deoarece concluziile primei instanţe şi a instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi au fost aplicate greşit normele de drept material.

Susţine recurentul că, la emiterea hotărîrii instanţele de judecată nu au determinat circumstanţele reale, şi anume şi-au bazat concluzia numai pe argumentele intimaţilor, care au indicat că terenul vizat în decizia contestată nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător şi din acest motiv nu poate fi expus la licitaţie publică, în cazul în care aceste argumente puteau fi reţinute doar dacă ar exista un studiu care să confirme imposibilitatea formării bunurilor imobile respective sau alte probe relevante. Afirmă că, intimatul în sarcina căruia a fost pusă sarcina probaţiunii la examinarea în instanţa de contencios administrativ, nu a prezentat studiul privind posibilitatea formării bunului imobil respectiv şi avizul eliberat în acest sens, în conformitate cu art. 16 din Legea 354-XV din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunului imobil.

Mai invocă recurentul că, potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile, cu nr. cadastral 0100201639 este înregistrat terenul cu suprafaţa de 280 m.p., astfel consideră că respectiva înscriere confirmă posibilitatea formării bunului imobil independent. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel.

Înaintînd acţiunea în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, Primăriei municipiului Chişinău, intervenient accesoriu Ludmila Olari, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a solicitat anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 4/18-20 din 15 mai 2012 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din str. Ciocîrliei dnei Ludmila Olari” şi anularea contractului de arendă nr. 5924/2012 din 13 iunie 2012. Judecînd pricina în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acţiunii Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova împotriva Consiliului mun. Chişinău, Primăriei mun.

Chişinău, intervenient accesoriu Ludmila Olari cu privire la anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 4/18-20 din 15 mai 2012 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din str. Ciocîrliei dnei Ludmila Olari” şi anularea contractului de arendă nr. 5924/2012 din 13 iunie 2012, concluzie menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizînd materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţele inferioare este corectă.

Astfel, materialele cauzei atestă că, conform contractului de vînzare- cumpărare nr. 3915 din 05 iulie 2011, Ludmila Olari a devenit proprietara terenului cu nr. cadastral 0100201623, care a fost intabulat în Registrul bunurilor imobile la 07 iulie 2011. Prin cererea din 07 decembrie 2011 adresată Primăriei municipiului Chişinău, Ludmila Olari a solicitat repartizarea sau atribuirea în arendă a terenului adiacent, în scopul consolidării şi amenajării complexe împotriva alunecărilor de pămînt. Urmare a cererii nominalizate, la 15 mai 2012 Consiliul municipal Chişinău a emis decizia nr. nr. 4/18-20 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt din str. Ciocîrliei dnei Ludmila Olari”, prin care s-a decis de a da în arendă pe o perioadă de cinci ani Ludmilei Olari, lotul de pămînt din str. Ciocîrliei, cu suprafaţa de 280 m.p., suplimentar terenului privat, pentru amenajare complexă şi consolidare împotriva alunecărilor de teren, conform planului anexă.

Ca rezultat a deciziei supra indicate, la 28 decembrie 2012 între Primăria municipiului Chişinău şi Ludmila Olari a fost încheiat contractul de arendă nr. 5924/2012 din 13 iunie 2012. Totodată, înscrisurile anexate denotă că, prin notificarea nr. 387-S/12 din 20 iulie 2012 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal Chişinău să abroge decizia nr. 4/18-20 din 15 mai 2012 în termen de 30 de zile.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia primei instanţe şi a instanţei de apel, şi anume că Consiliul municipal Chişinău poate repartiza loturi de pămînt nu numai conform modalității stabilite de legislaţia în vigoare şi nu poate ignora prevederile art. 77 alin. (3) şi (5) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, în cazul în care, în speţă ternul a fost repartizat nu pentru formarea unui bun imobil separat, dar pentru prevenirea alunecărilor de teren. Or, conform art. 77 alin. (3) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, bunurile domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locaţiune, în condiţiile legii.

Mai mult ca atît, instanţa de recurs consideră corectă concluzia instanţei de apel că, în baza probelor administrate, terenul de 280 m.p. exclude posibilitatea atribuirii în scop de construcţie, deoarece este amplasat în nemijlocită apropiere în zonă de alunecări active, fapt confirmat prin planul lotului nr. 4/18-20 din 15 mai 2012 şi nota anexată (f.d. 8), şi că pe acest teren pot fi efectuate doar lucrări de amenajare şi consolidare împotriva alunecărilor de teren în scopul întăririi zonei de alunecări. Totodată, planul lotului nr. 4/18-20 din 15 mai 2012 şi anexa la el, demonstrează imposibilitatea de a forma un bun separat din terenul de 280 m.p. dat în arendă Ludmilei Olari, deoarece nu are front stradal, adică nu are drum de acces direct din stradă, şi nu poate fi constituit ca teren cu destinaţie pentru construcţie.

Aici, Colegiul consideră necesar a menţiona şi concluziile Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relații Funciare a Consiliului mun. Chişinău nr. 21/2821-p din 28 noiembrie 2014, cît şi a OCT Chişinău, filială a ÎS „Cadastru” nr. 01-11/3176 din 26 noiembrie 2014, care confirmă imposibilitatea formării porțiunii de teren în litigiu, ca bun imobil separat reieşind din condiţiile reliefului (zonă nefavorabilă pentru construcţii din cauza derogării coastei de alunecări de teren active şi dezvoltării eroziunilor de coastă), parcelele cadastrale ale terenurilor private adiacente, hotarul spaţiilor verzi, lipsa accesului sau posibilității racordării la accese publice.

Or, conform pct. 92 - 93 al Regulamentului general de urbanism, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 5 din 05 ianuarie 1998, autorizarea executării parcelării, în conformitate cu prezentul Regulament, este permisă numai dacă pentru fiecare lot în parte se respectă cumulativ următoarele condiţii: a) front la stradă de minimum 8 m pentru clădiri înșiruite şi de minimum 12 m pentru clădiri izolate sau cuplate; b) suprafaţa minimă a parcelei de 150 mp pentru clădiri înşiruite şi, respectiv, de minimum 200 mp pentru clădiri amplasate izolat sau cuplate, cu condiţia ca soluţiile tehnice şi arhitecturale să asigure respectarea normativelor tehnice; c) adîncime mai mare sau cel puţin egală cu lungimea parcelei.

Sînt considerate loturi construibile numai loturile care corespund cerinţelor specificate la punctul 92. Prin urmare, instanţe de apel just a constatat că destinaţia terenului este alta decît construcţia de locuinţe, fapt care rezultă, în special din, planul lotului nr. 4/18-20 din 15 mai 2012 şi anexa la el, decizia contestată cît şi contractul de arendă care stabilesc destinaţia terenului pentru amenajare complexă şi consolidarea împotriva alunecărilor de teren. Reieşind din cele relatate, instanţa de recurs, consideră că formarea şi transmiterea terenului ca bun separat prin licitaţie unor terţe persoane, ar veni în contradicţie cu însuşi scopul transmiterii, or s-a stabilit că zona, cu referire la terenul dat, este afectată de alunecări de teren, fapt ce implică necesitatea consolidării acestuia.

Or, potrivit pct. 7 al Regulamentului privind construcţia locuinţelor proprietate privată, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 623 din 02 iulie 1999, nu se permite construirea locuinţelor private pe terenurile afectate de fenomene geologice şi hidrologice periculoase (alunecări de teren, inundaţii, subinundaţii, carsturi etc.), precum şi în zonele seismice fără îndeplinirea cerinţelor de siguranţă în exploatare la solicitări seismice. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine şi faptul că, administraţia publică locală este proprietarul lotului de teren de 280 m.p., care a fost dat în arendă Ludmilei Olaru şi face parte din categoria bunurilor domeniului privat al unităţii administrativ teritoriale, iar conform art. 315 Cod civil, proprietarul are drept de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.

Conform art. 14 alin. (2) lit. b), d), lit. e) şi art. 77 alin. (2) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, consiliile locale administrează bunurile domeniului public şi ale celui privat ale satului (comunei), oraşului (municipiului), decide vînzarea, privatizarea, concesionarea sau darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor domeniului privat al satului (comunei), oraşului (municipiului), după caz, în condiţiile legii. Bunurile domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale pot fi date în administrare întreprinderilor municipale şi instituţiilor publice, concesionate, date în arendă ori în locaţiune, după caz, în temeiul deciziei consiliului local sau raional, în condiţiile legii.

Bunurile domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locaţiune, în condiţiile legii. Iar, conform art. 4, alin. (9) din Legea privind preţul normative şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului nr. 1308 din 25 iulie 1997, vînzarea- cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate, se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente.

În cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vînzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Această prevedere se aplică şi relaţiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se vînd prin concurs sau la licitaţie, cu excepţiile prevăzute de lege. Prin urmare, prin prisma normei supra citate, Colegiul constată că prima instanţă şi instanţa de apel just au constatat că, circumstanţele nominalizate supra şi normele de drept enunţate permit darea în arendă fără organizarea licitaţiei publice, în cazul în care lotul de teren de 280 m.p., care a fost dat în arendă Ludmilei Olaru nu are megieşi, nu poate fi obiectul creării unui nou bun imobil cu destinaţia construcţii, şi nu au fost prezentate careva solicitări de la terţi, care au pretins la acest teren.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie apreciază critic susţinerile recurentului precum că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recursuri. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău 11 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova împotriva Consiliului mun. Chişinău, Primăriei mun. Chişinău, Ludmilei Olari cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolesvchi Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat