3ra-1172/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Minciună dosarul nr. 3ra-1172/13 DECIZIE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat către Consiliul municipiului Chişinău, intervenient accesoriu Grigoriţchi Andrian, privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 11 iulie 2012, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău şi intervenient accesoriu Grigoriţchi Andrian privind contestarea actului administrativ, care reprezintă Decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 3/24-6 din 04 mai 2011 cu privire la darea în arendă a lotului de pămînt în temeiul contractului de arendă funciară nr. 5783/2011 din 03 mai 2011. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin adoptarea deciziei contestate, Consiliul mun.

Chişinău a ignorat următoarele prevederi legale şi anume: art. 2(7) din Legea nr. 91 din 05.04.2007, care stipulează, că concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică şi pot fi încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, ori terenul respectiv este un teren liber de construcţii. La fel mai consideră că au fost ignorate prevederile art. 77 alin. (3) şi (5) al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, care prevede că bunurile domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locaţiune, în condiţiile legii.

În cele din urmă înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se face prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii. Mai indică reprezentantul Oficiului Teritorial Chişinău a Cancelariei de Stat că Consiliul mun. Chişinău eronat a aplicat prevederile art. 4 alin. (9) din Legea nr. 1308 din 25.07.1997 „Privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului”, care reglementează vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate.

Astfel, reclamantul consideră că terenul respectiv urma a fi expus la licitaţie, ca un bun imobil separat, care întruneşte prevederile pct.93 şi 92 din Regulamentul general de urbanism, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.5 din 05.01.1998. Reclamantul mai invocă că procedura licitării dreptului de arendare urma a fi petrecută în conformitate cu „Regulamentul privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.136 din 10.02.2009, care stabileşte că organizarea şi desfăşurarea licitaţiei este condiţionată de prioritatea preţului maxim propus. Totodată mai menţionează că organizarea licitaţiei presupune liberul acces şi egalitatea tuturor doritorilor de a obţine dreptul la arendarea bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale.

Solicită Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat anularea deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 3/24-6 din 04.05.2011 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt în cartierul locativ Budeşti-1 d-lui Grigoriţchi Andrian” şi contractul de arendă funciară nr.5783/2011 din 30.05.2011, ca emise contrar prevederilor legii. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 ianuarie 2012, acţiunea a fost respinsă. La 13 martie 2012 Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 ianuarie 2012 a fost admis recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, a fost casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 ianuarie 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Rejudecînd cauza, prin hotărîrea Curţi de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat către Consiliul municipiului Chişinău, intervenient accesoriu Grigoriţchi Andrian, privind contestarea actului administrativ. La 05 aprilie 2012, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea primei instanţe, susţinînd că prima instanţă eronat a aplicat prevederile art. 4 alin. (9) din Legea nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, nu sunt aplicabile speţei date, or această normă legală reglementează vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate, care se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente.

În cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vînzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Această prevedere se aplică şi relaţiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se vînd prin concurs sau la licitaţie, cu excepţiile prevăzute de lege.

Oficiul teritorial Chişinău consideră că terenul cu suprafaţa de 0,0322 ha poate fi format ca bun imobil separat, deoarece întruneşte condiţiile principale de formare a bunurilor imobile stipulate în art.7 din Legea nr.354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile precum şi Regulamentul cu privire la formarea bunurilor imobile, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.61 din 29 ianuarie 1999, care stabileşte că drept bază tehnică a deciziei de formare a bunului imobil servesc proiectul planului cadastral sau geometric, precum şi descrierea tehnică a bunului imobil, întocmite în modul stabilit. Proiectarea fiecărui bun imobil supus formării se efectuează cu respectarea normelor de urbanism, inclusiv ca: sectorul de teren să fie asigurat cu drum de acces sau să fie instituită servitute pentru asigurarea accesului la sectorul de teren; să fie posibilă asigurarea sectorului de teren, după necesitate, cu conducte de apă şi canalizare.

Forma şi dimensiunile terenului trebuie să corespundă legislaţiei cu privire la urbanism. În conformitate cu prevederile art. 444 CPC (în vigoare de la 30 noiembrie 2012), recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificînd argumentele recursului, studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că, recursul, înaintat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat asupra hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, a fost înregistrat la 05.04.2013 (f.d. 130-133). Totodată, la materialele pricinii nu este anexată dovada primirii de către recurent a hotărîrii motivate, şi prin urmare argumentul invocat de către acesta că a primit hotărîrea la 06 februarie 2013, instanţa de recurs îl consideră întemeiat şi ajunge la concluzia că recursul este declarat în termen.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită. În conformitate cu prevederile art.2 şi 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ î1 constituie - actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

În acelaşi context, noţiunea de „act administrativ” este reglementată atît în art.2 din Legea contenciosului administrativ, cît şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997 şi reprezintă o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art.24 al.(3) al Legii contenciosului administrativ, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi. Potrivit prevederilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al unei acţiuni în contenciosul administrativ constituie actul emis de către o autoritate publică, susceptibil de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice. Legalitatea actului administrativ contestat de reclamant urmează a fi verificată de către instanţa de contencios administrativ prin prisma circumstanţelor de fapt şi de drept existente la momentul emiterii acestuia.

Potrivit materialelor dosarului rezultă că, prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 3/24-6 din 04.05.2011 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pămînt în cartierul locativ Budeşti-I, d-lui Grigoriţchi Andrian”, i s-a dat în arendă, fără drept de privatizare, pe un termen de 5 ani, dlui Adrian Grigoriţchi lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,0322 ha din cart. Locativ Budeşti - I, suplimentar terenului privat, pentru amenajare. Astfel, în baza deciziei nr. 3/24-6 din 04.05.2011, a fost încheiat contractul de arendă funciară nr. 5783/2011 din 03.05.2011 privind arendarea lotului de pămînt respectiv. Vereficînd legalitatea deciziei CMC nr. 3/24-6 din 04.05.2011, recurentul a considerat-o ilegală şi prin cerere prealabilă a solicitat anularea acesteia.

Iar prin răspunsul CMC, în anularea deciziei i s-a refuzat, motiv pentru care s-a adresat cu prezenta acţiune. Potrivit prevederilor art. 42 al Codului funciar, terenurile din intravilan se află în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale, iar din municipii - în proprietate municipală.

Conform art. 9 al Codului Funciar, de competenţa consiliilor raionale şi municipale ţin: exercitarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor; stabilirea impozitelor funciare şi altor plăţi, încasarea lor; stabilirea şi schimbarea perimetrului intravilanului localităţilor şi soluţionarea litigiilor privind perimetrele; ţinerea cadastrului funciar al raionului şi municipiului, organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare; elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului proprietăţii funciare pe teritoriul raionului şi municipiului şi asigurarea realizării lor; repartizarea şi retragerea terenurilor, în modul stabilit de lege; stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita raionului şi municipiului; schimbarea destinaţiei terenurilor agricole cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40, în cazul trecerii acestora în fondul silvic, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi, în temeiul cererii proprietarului; autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri; privarea deţinătorilor de dreptul de proprietate asupra terenurilor în conformitate cu legislaţia în vigoare; determinarea şi repartizarea terenurilor pentru construcţii; elaborarea propunerilor privind hotarele unităţilor administrativ-teritoriale pentru a fi aprobate de Guvern.

Prin urmare, instanţa de recurs ţine să menţioneze că art. 1 lit. e) al Legii privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului Nr. 1308-XIII din 25.07.1997, se aplică şi relaţiilor de arendă. Conform prevederilor art. 4 alin. (9) al Legii privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului Nr. 1308-XIII din 25.07.1997, vînzarea- cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate, se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente.

În cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vînzarea- cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Această prevedere se aplică şi relaţiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se vînd prin concurs sau la licitaţie, cu excepţiile prevăzute de lege. La caz Colegiul reţine ca neîntemeiate argumentele recurentului că în speţă urmau a fi aplicate prevederile art. 77 alin. (5) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, deoarece terenul în cauză nu are alţi vecini, decît terenul intervenientului accesoriu Adrian Grigoriţchi, iar alţi deţinători de terenuri şi respectiv alţi doritori de a arenda terenul dat nu au fost identificaţi.

Totodată, reieşind din materialele cauzei şi anume planului lotului, anexat la decizia Consiliului municipal Chişinău, în privinţa lotului de teren transmis în arendă intervenientului, este stabilită servitutea pentru deservirea reţelei inginereşti (f.d. 8-9). Conform planului, reţeaua trece prin mijlocul lotului în speţă, continuînd pe lotul pe care îl deţine intervenientul cu drept de proprietate. Astfel, instanţa de recurs conchide că prima instanţă corect a stabilit faptul că lotul în speţă, nu putea fi format ca bun imobil separat, nu dispune de alţi vecini, decît lotul intervenientului, precum şi pe acesta este stabilită servitutea pentru deservirea reţelei inginereşti, fapte care duc la concluzia netemeiniciei acţiunii, şi prin urmare în mod întemeiat a fost emisă decizia de dare în arendă şi încheiat contractul de arendă funciară, fără petrecerea licitaţiei, or, circumstanţele stabilite fac inoportună acordarea terenului prin licitaţie.

Totodată conform planului schemă efectuat de IMP „Chişinău Proiect” terenul în cauză nu poate fi creat ca bun imobil separat. Mai mult ca atît, conform răspunsului Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare din 24 august 2011, terenul cu suprafaţa de 0,0322 ha (nr. cadastral 0100313401), care a fost arendat de intimat în baza deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 3/24-6 din 04 mai 2011 este mărginit doar cu terenul ce-l deţine în proprietate Andrian Grigoriţchi. Prin urmare, terenul în cauză nu poate fi format ca bun imobil separat, astfel sunt aplicabile prevederile Legii privind preţul normativ şi modul de vînzare- cumpărare a pămîntului Nr. 1308-XIII din 25.07.1997.

Cu atît mai mult, Adrian Grigoriţchi are dreptul prioritar de a obţine terenul pentru deservirea imobilului său, or lotul de pămînt în litigiu poate fi exploatat doar pentru deservirea construcţiei şi terenului adiacente. Din considerentele arătate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar alte argumente invocate de către recurent sînt neîntemeiate şi declarative, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat către Consiliul municipiului Chişinău, intervenient accesoriu Grigoriţchi Andrian, privind contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru