3ra-997/13 — Contestarea actului administartiv

prima instanţă – A. Panov dosarul nr. 3ra-997/13 DECIZIE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenient accesoriu Leviţchi Ivan cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 11 mai 2012, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenient accesoriu Leviţchi Ivan cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 2/12-4 din 21 februarie 2012, s-a dat în arendă pe un termen de 5 ani lui Leviţchi Ivan SRL lotul de pămînt nr. 1 cu suprafaţa de 347 m.p. din str. Munceşti 137, mun. Chişinău, pentru definitivarea construirii centrului comercial. Susţine că, Oficiul Teritorial Chişinău în conformitate cu art.64 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală a efectuat controlul sub aspectul legal a deciziei menţionate şi consideră că aceasta a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Invocă că în conformitate cu art.68 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, prin notificarea nr. 166-S/l 1 din 13 mai 2011, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal Chişinău anularea deciziei nr. 2/12-4 din 21 februarie 2012, ca fiind adoptată contrar legislaţiei.

Prin răspunsul nr. 01/1-06-883 din 18 aprilie 2012, parvenit în adresa Oficiului Teritorial Chişinău la 27 aprilie 2012, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului municipal Chişinău s-a expus pe marginea notificării Oficiului, considerînd-o neîntemeiată. Consideră că la adoptarea deciziei contestate au fost eronat aplicate prevederile art. 4 alin.(9) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997, privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului. Ori prevederile respective se referă la terenurile proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate.

Cu referire la prevederile art. 23 din Legea nr. 354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, care indică că în caz de litigiu asupra datelor privind bunurile imobile formate, ca bază să iau datele din cadastrul bunurilor imobile, invocă că, conform datelor din Registrul bunurilor imobile cu nr. cadastral 0100117598, Leviţchi Ivan este proprietarul terenului cu suprafaţa de 600 m.p., în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat în baza deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 22/21-33 din 22 ianuarie 2009 „Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată asupra lotului de pămînt din şos. Munceşti 137 dlui Leviţchi Ivan”.

Iar prin pct.2 al deciziei menţionate, a fost stabilit dreptul de proprietate municipală asupra lotului de pămînt cu suprafaţa de 463 m.p., care ulterior, în baza actului contestat, a fost transmis în arendă lui Leviţchi Ivan, contrar prevederilor legale. Susţine că decizia pârâtului în partea menţionată contravine legislaţiei şi anume la adoptarea acesteia au fost ignorate prevederile art. 2 alin. (7) din Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 91 din 05 aprilie 2007, care indică că concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică, pot fi încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

În acest context, consideră că darea în arendă a lotului de pământ cu suprafaţa de 347 m.p. urma să fie petrecută conform prevederilor art. 77 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, care statuează că bunurile domeniului privat al unităţii administrativ teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori in locaţiune, în condiţiile legii. Înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor stabilite expres prin lege.

Mai invocă că Consiliul municipal Chişinău la fel la adoptarea actului administrativ a ignorat şi prevederile art. 9 alin. (2) din Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale nr. 317 din 18 iulie 2003, care stipulează că actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale, legilor, precum şi hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului. Solicită anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 2/12-4 din 21 februarie 2012 „Cu privire la darea în arendă a unor loturi de pămînt din str. Munceşti 137 dlui Ivan Leviţchi”, în partea ce se referă la darea în arendă pe un termen de cinci ani a lotului de pămînt nr. 1 cu suprafaţa de 0,0347 ha pentru definitivarea construirii centrului comercial.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. La 11 martie 2013, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre, sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi a fost interpretată eronat legea.

Consideră că prima instanţă la emiterea hotărîrii n-a determinat circumstanţele reale şi anume: art. 220 alin.(1) Cod civil stipulează că actul juridic ce contravine normelor imperative este nul, iar art. 26 alin.(1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ prevede că, constituie temei de anulare a actului administrativ dacă acesta este emis contrar legii.

De asemenea consideră că instanţa a concluzionat eronat că actul contestat este legal, deoarece terenurile din intravelan se află în proprietatea municipală, iar la adoptarea deciziei contestate Consiliul municipal Chişinău urma să respecte prevederile art. 77 alin.(5) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, art. 3, art. 4 din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, care stabilesc că,înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă, ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor stabilite expres prin lege.

Consideră că instanţa nu a ţinut cont de faptul că art. 2 alin. (7) din Legea nr. 91 din 05.04.2007 prevede că concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică. Pot fi încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren până la intrarea în vigoare a prezentei legi. Menţionează că la judecarea cauzei, instanţa a stabilit că, potrivit art.42 din Codul funciar, art.8 din Legea nr.523-XV din 16 iulie 1999 cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, terenul vizat constituie proprietate municipală şi doar Consiliul municipal Chişinău este în drept să gestioneze acest bun imobil, însă instanţa nu a ţinut cont de faptul că la adoptarea actului administrativ în cauză au fost eronat aplicate prevederile art.4 alin.(9) din Legea nr.1308 din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului.

Or, prevederile respective se referă la terenurile proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate. De asemenea, au fost ignorate prevederile art.77 alin.(3), alin.(5) din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, care stipulează că bunurile domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locaţiune, în condiţiile legii. Înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ- teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii.

Mai invocă că instanţei nu au fost prezentat studiul privind posibilitatea formării bunului imobil şi avizul elaborat în acest sens, or, potrivit art.16 din Legea nr354-X din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, în funcţie de concluzia din studiu, cererea de formare a bunului imobil va fi acceptata sau respinsă de executantul lucrărilor cadastrale. În baza studiului se elaborează un aviz, care se prezintă solicitantului, privind posibilitatea formării bunului imobil. Dacă avizul este pozitiv, executantul lucrărilor cadastrale indică lucrările, precum şi autorizaţiile necesare efectuării lor, condiţiile de care trebuie să se ţină cont la elaborarea proiectului de formare a bunului imobil.

De asemenea indică că în corespundere cu datele din Registrul bunurilor imobile terenului cu suprafaţa de 347 m.p. i s-a conferit numărul 0100117630, ceea ce confirmă posibilitatea formării acestuia ca un bun imobil independent. Astfel, consideră că nu sunt relevante cele invocate de către intervenientul accesoriu referitor la imposibilitatea formării unui bun imobil separa, cu expunerea ulterioară a acestuia la licitaţie. Totodată, consideră că terenul cu suprafaţa de 347 m.p.

poate fi format ca bun imobil separat, deoarece întruneşte condiţiile principale de formare a bunurilor imobile stipulate în art.7 din Legea nr.354-XV din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, precum şi în Regulamentul cu privire la formarea bunurilor imobile, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.61 din 29 ianuarie 1999, care stabilesc că drept fundamentare tehnică a deciziei de formare a bunului imobil servesc proiectul planului cadastral sau geometric, precum şi descrierea tehnici bunului imobil, întocmite în modul stabilit. Proiectarea fiecărui bun imobil supus formării se efectuează cu respectarea normelor de urbanism, inclusiv ca: sectorul ce teren să fie asigurat cu drum de acces sau să fie instituită servitute pentru asigurarea accesului la sectorul de teren; să fie posibilă asigurarea sectorului de teren, după necesitate, cu conducte de apă şi canalizare.

Forma şi dimensiunile terenului trebuie să corespundă legislaţiei cu privire la urbanism. Cu referire la prevederile art. 77 alin.(3) şi alin.(5) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, insistă că procedura licitării dreptului de arendă a terenului cu suprafaţa de 347 m.p. urma a fi organizată în corespundere cu Regulamentul privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.136 din 10 februarie 2009, care stipulează că organizarea şi desfăşurarea licitaţiei este condiţionată de: prioritatea preţului maxim propus. Totodată, organizarea licitaţiei, presupune liberul acces si egalitatea tuturor doritorilor de a obţine dreptul la arendarea bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii primei instanţe a fost expediată în adresa recurentului la 03 ianuarie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 117), iar recurentul insistă că a făcut cunoştinţă cu hotărîrea motivată la 11 ianuarie 2013. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul a fost declarat la 11 martie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Din materialele dosarului rezultă că prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 2/12-4 din 21 februarie 2012 „Cu privire la darea în arendă a unor loturi de pămînt din şos.

Munceşti 137 dlui Leviţchi Ivan”, s-a dispus de a da în arendă pe un termen de cinci ani, lui Leviţchi Ivan, loturile de pămînd din şos. Munceşti 137: nr.1 cu suprafaţa de 0,0347 ha, pentru definitivarea construirii centrului comercial şi nr. 2 cu suprafaţa de 0,0204 ha pentru deservirea imobilului existent (provizoriu, pînă la valorificarea terenului după destinaţie). Înaintând prezenta acţiune împotriva Consiliului municipal Chişinău, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a solicitat anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr.2/12-4 din 21 februarie 2012 „Cu privire la darea în arendă a unor loturi de pămînt din şos. Munceşti 137 dlui Leviţchi Ivan”, în partea ce se referă la darea în arendă pe un termen de cinci ani a lotului de pămînt nr. 1 cu suprafaţa de 0,0347 ha pentru definitivarea construirii centrului comercial.

La judecarea acţiunii în cauză, prima instanţă, a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, în acest sens, referindu-se la prevederile art. 42 din Codul funciar şi art. 8 din Legea nr. 532-XV din 16 iulie 1999 cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, menţionînd că scoaterea terenului din circuitul public în circuitul privat ţine de competenţa Consiliului municipal Chişinău, inclusiv şi la determinarea suprafeţei terenului care poate fi atribuită în proprietate publică. Colegiul comercial, civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, însă, că concluzia instanţei în sensul expus este una greşită şi emisă cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Astfel, conform art. 77 alin. (3) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, bunurile domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locaţiune, în condiţiile legii. Conform art. 4 alin. (9) din Legea privind preţul normativ şi modul de vînzare- cumpărare a pămîntului nr. 1308 din 25 iulie 1997, vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate, se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente.

În cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vînzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Această prevedere se aplică şi relaţiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se vînd prin concurs sau la licitaţie, cu excepţiile prevăzute de lege. Art. 2 alin. (7) al Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 91 din 05 aprilie 2007 direct indică că, concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică. Pot fi încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Aliniatul (5) al art. 77 al Legii privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, la fel indică că, înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale, se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor stabilite expres prin lege. Raportând la caz dispoziţiile enunţate, instanţa de recurs constată drept ilegală decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 2/12-4 din 21 februarie 2012 „Cu privire la darea în arendă a unor loturi de pămînt din şos. Munceşti 137 dlui Leviţchi Ivan”, în partea ce se referă la darea în arendă pe un termen de cinci ani a lotului de pămînt nr. 1 cu suprafaţa de 0,0347 ha pentru definitivarea construirii centrului comercial, fiind evident că nu a fost respectată procedura de arendare a terenului.

Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât intimatul în cadrul dezbaterilor judiciare nu a făcut dovada faptului că , la terenul nominalizat nu există nici o cale de acces, iar unica cale de acces la acest lot de pămînt, va trece prin suprafaţa lotului din şos. Munceşti 137, mun. Chişinău, care î-i aparţine cu drept de proprietate privată lui Leviţchi Ivan Or, potrivit datelor din Registrul bunurilor imobile cu numărul cadastral este înregistrat terenul cu suprafaţa de 600 m.p., proprietar al acestui bun fiind Leviţchi Ivan, iar prin pct. 2 din decizia menţionată, a fost stabilit dreptul de proprietate municipală asupra lotului de teren cu suprafaţa de 463 m.p. Aici, este de remarcat că în corespundere cu datele din Registrul bunurilor imobile terenului cu suprafaţa de 347 m.p.

i s-a conferit numărul cadastral 0100117630, ceea ce confirmă posibilitatea formării acestuia ca un bun imobil independent, mai mult că instanţei nu a fost prezentat studiul privind imposibilitatea formării bunului imobil şi avizul elaborat în acest sens prin prisma art. 16 din Legea nr. 354-XV din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunului imobil. Prin urmare, terenul respectiv poate fi format ca bun imobil separata, deoarece întruneşte condiţiile principale de formare a bunurilor imobile stipulate în art. 7 al Legii nr.354 din 28 octombrie 2004, cu privire la formarea bunurilor imobile, precum şi a Regulamentului respectiv, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.61 din 20 ianuarie 1999, care indică că, drept fundamentare tehnică a deciziei de formare a bunului imobil servesc proiectul planului cadastral sau geometric, precum şi descrierea tehnică a bunului imobil, întocmite în modul stabilit.

Proiectarea fiecărui bun imobil supus formării se efectuează cu respectarea normelor de urbanism, inclusiv ca: sectorul de teren să fie asigurat cu drum de acces sau să fie instituită servitute pentru asigurarea accesului la sectorul de teren, să fie posibilă asigurarea sectorului de teren, după necesitate, cu conducte de apă şi canalizare, dacă sectorul de teren nu are destinaţie agricolă. Forma şi demensiunile trebuie să corespundă legislaţiei cu privire la urbanism. În asemenea situaţie, nu au relevanţă la caz dispoziţiile art. 4 alin. (9) din Legea privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului nr. 1308 din 25 iulie 1997, care indică că terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente.

În cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vînzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Această prevedere se aplică şi relaţiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se vînd prin concurs sau la licitaţie, cu excepţiile prevăzute de lege, deoarece această reglementare este aplicabilă doar în coroborare cu art. 77 alin. (5) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436- XVI din 28 decembrie 2006 şi Regulamentul cu privire la formarea bunurilor imobile aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.61 din 20 ianuarie 1999 şi alte circumstanţe care urmează a fi examinate separat de la caz la caz.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs ajunge la concluzia temeiniciei pretenţiilor Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat cu privire la anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 2/12-4 din 21 februarie 2012 „Cu privire la darea în arendă a unor loturi de pămînt din şos. Munceşti 137 dlui Leviţchi Ivan”, în partea ce se referă la darea în arendă pe un termen de cinci ani a lotului de pămînt nr. 1 cu suprafaţa de 0,0347 ha pentru definitivarea construirii centrului comercial şi ilegalităţii hotărârii primei instanţe date în acest sens.

Faţă de cele arătate şi având în vedere că circumstaneţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul comercial, civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care a admite acţiunea, a anula decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 2/12-4 din 21 februarie 2012 „Cu privire la darea în arendă a unor loturi de pămînt din şos. Munceşti 137 dlui Leviţchi Ivan”, în partea ce se referă la darea în arendă pe un termen de cinci ani a lotului de pămînt nr. 1 cu suprafaţa de 0,0347 ha pentru definitivarea construirii centrului comercial.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat. Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenient accesoriu Leviţchi Ivan cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite acţiunea Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenient accesoriu Leviţchi Ivan cu privire la contestarea actului administrativ.

Se anulează decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 2/12-4 din 21 februarie 2012 „Cu privire la darea în arendă a unor loturi de pămînt din şos. Munceşti 137 dlui Leviţchi Ivan”, în partea ce se referă la darea în arendă pe un termen de cinci ani a lotului de pămînt nr. 1 cu suprafaţa de 0,0347 ha pentru definitivarea construirii centrului comercial. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva