3ra-1481/15 — Privind contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1481/15 prima instanţă: I. Maxim instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Platon Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Platon Constantin împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale mun. Chişinău cu privire la obligarea pîrîtului de a-i achita indemnizaţia lunară viageră, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Platon Constantin, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, c o n s t a t ă: La 22 octombrie 2014, Platon Constantin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Centru, mun. Chişinău cu privire la obligarea pîrîtului de a-i achita indemnizaţia lunară viageră. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 03 septembrie 2014 s-a adresat către pîrît cu cererea privind trecerea pensiei de deputat parlamentar la cea de judecător al Curţii Supreme de Justiţie. Concomitent, cu acordarea indemnizaţiei lunare viagere. Ulterior, prin telefon i s-a comunicat că i-a fost stabilită pensia în mărime de 80% din salariul de 13520 lei. Relevă că potrivit art. 26 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544- X11 din 20 iulie 1995 „Dacă judecătorul demisionat are în funcţie de judecător o vechime de cel puţin de la 30 la 35 de ani, beneficiază de o indemnizaţie lunară viageră de 90%”.

Consideră Platon Constantin că pîrîtul urma să-i acorde indemnizaţia lunară viageră în mărime de 16 578 lei lunar, deoarece, în funcţia de judecător, a activat mai mult de 30 de ani. Solicită Platon Constantin obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Centru mun. Chişinău să-i plătească indemnizaţia lunară viageră în mărime de 90% din salariul mediu lunar plătit judecătorului Curţii Supreme de Justiţie în funcţie, ţinându- 1 se cont de indexarea salariului în conformitate cu Legea privind salarizarea judecătorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013. La 08 decembrie 2014, Platon Constantin a înaintat o cerere de concretizare a acţiunii prin care în calitate de pârât a indicat Casa Naţională de Asigurări Sociale, solicitînd stabilirea în folosul său a indemnizaţiei lunare viagere după formula: 4225 x 4.3 = 18167.5 lei x 80% x= 14534 lei x 90%= 1308 + 14534 = 15842 lei lunar (f.d.47).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 ianuarie 2015, a fost respinsă ca nefondată acţiunea depusă de către Platon Constantin (f.d.55, 58-62). Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 24 iulie 2015, a fost respins apelul declarat de către Platon Constantin şi menţinută hotărîrea primei instanţe, fără modificări (f.d.102-108). La 05 august 2015, Curtea de Apel a expediat în adresa participanţilor procesului, copia deciziei emise (f.d.109). La 02 septembrie 2015, Platon Constantin, a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, solicitînd casarea actelor judecătorești emise de către instanțele inferioare cu emiterea unei noi soluţii, prin care să fie admise cerinţele înaintate.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept citate, recursul declarat de către Platon Constantin la 02 septembrie 2015, este depus în termen. În motivarea recursului Platon Constantin a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial, fiind încălcate normele de drept material, iar în concluzie au fost emise decizii ilegale. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs depusă de Platon Constantin, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul respectiv, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 28 septembrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. 2 În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Platon Constantin în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Platon Constantin, ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Platon Constantin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecător Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală Petru Moraru 4