3ra-76/16 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă, Jud. Centru mun. Chişinău: Gh. Stratulat dosarul nr. 3ra-76/16 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Panov Dionis, succedat în drepturi de Panov Dora, împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Centru cu privire la obligarea recalculării indemnizaţiei viagere, obligarea comunicării modului de recalculare a indemnizaţiei şi compensarea sumei neachitate din indemnizaţia viageră, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Panov Dionis, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 mai 2015 şi emisă o hotărîre nouă de admitere în parte a acţiunii, c o n s t a t ă La 07 noiembrie 2014 Panov Dionis a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Centru, solicitînd obligarea recalculării indemnizaţiei viagere în mărime de 85 % faţă de salariul de 12 441, 28 lei primit în funcţia de judecător al Curţii de Apel, începînd cu 01 ianuarie 2014, obligarea comunicării modului de recalculare a indemnizaţiei şi compensarea sumei neachitate din indemnizaţia viageră pentru perioada 01 ianuarie 2014 – 01 aprilie 2015, în sumă de 24 379, 20 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, de la 27 decembrie 2011 este în demisie onorabilă din funcţia de judecător al Curţii de Apel Chişinău conform Decretului Preşedintelui Republicii Moldova.

Prin cererea din 30 mai 2011, a solicitat Casei Naţionale de Asigurări Sociale acordarea indemnizaţiei lunare viagere în mărime de 85 % din salariul primit în funcţia de judecător al Curţii de Apel, ţinîndu-se cont de vechimea de peste 25 ani de muncă în funcţie de judecător şi indexarea salariului, însă pînă în prezent i se acordă pensie pentru vechime în muncă în mărime de 80 %. Consideră reclamantul că, începînd cu 01 ianuarie 2014, în temeiul Legii cu privire la salarizarea judecătorilor, urma să primească 85 % din salariul de judecător de 14636,80 lei, adică 12441,28 lei şi nu 10816 lei, sumă care o primeşte în prezent. 1 La nenumăratele adresări către Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect.

Centru, reclamantul nu a primit nici un răspuns, însă ulterior a fost invitat să depună cerere la stabilirea indemnizaţiei viagere, pe motiv că beneficiază de pensie pentru vechime în muncă. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 mai 2015, acţiunea a fost respinsă. La 29 mai 2015, Panov Dionis a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 mai 2015, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2015, s-a admis apelul declarat de către Panov Dionis şi s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 mai 2015. S-a admis parţial acţiunea înaintată de către Panov Dionis şi s-a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale să calculeze apelantului Panov Dionis indemnizaţia lunară viageră în mărime de 85 % din salariul de funcţie de judecător al Curţii de Apel Chişinău începînd cu 01 ianuarie 2014, ţinînd cont de majorarea şi indexarea salariului. În rest acţiunea a fost respinsă. La 26 noiembrie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2015 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 mai 2015. În susţinerea recursului, Casa Naţională de Asigurări Sociale a invocat că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi a încălcat normele de drept material.

Recurenta Casa Naţională de Asigurări Sociale consideră decizia instanţei de apel drept nemotivată din punct de vedere juridic, deoarece nu se aduce nici un argument bazat pe norma legală care ar sta la baza admiterii pretenţiilor intimatului, or, la moment nici o lege nu prevede că persoana care a activat în funcţie de judecător are dreptul la indemnizaţie viageră. De asemenea, instanţa de apel, pe lîngă aplicarea unei legi abrogate care nu trebuia să fie aplicată, a apreciat arbitrar ca probă şi cererea de stabilire a indemnizaţiei viagere, anexată la dosar, fără a fi semnată şi confirmată data recepţionării de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, ceea ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii.

La 11 decembrie 2015, în adresa intimatului Panov Dionis a fost expediată copia recursului declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei la recurs. La 29 decembrie 2015, Panov Dora, în legătură cu decesul soţului Panov Dionis, a depus cerere de înlocuire a intimatului cu succesorul acestuia în drepturi. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 20 ianuarie 2016, a fost înlocuit intimatul Panov Dionis cu succesorul în drepturi – Panov Dora. Succesorul intimatului nu a depus referință în termenul stabilit. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). 2 Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Nu poate fi reţinut argumentul recurentei Casa Naţională de Asigurări Sociale precum că instanţa de apel a aplicat o lege abrogată şi la moment nici o lege nu prevede că persoana care a activat în funcţie de judecător are dreptul la indemnizaţie viageră, din următoarele considerente. Analizînd materialele pricinii, instanţa de recurs constată că, Panov Dionis s-a adresat cu cerere către Casa Naţională de Asigurări Sociale cu privire la acordarea indemnizaţiei lunare viagere în mărime de 85 % la 30 mai 2011 (f.d.

21). Art. 26 alin. (4) şi (5) din Legea cu privire la statutul judecătorului, a fost abrogat prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 60 din 04 aprilie 2014. Prin urmare, la momentul adresării intimatului către Casa Naţională de Asigurări Sociale erau în vigoare prevederile art. 26 alin. (4) şi (5) din Legea cu privire la statutul judecătorului, potrivit cărora judecătorul demisionat are dreptul la pensie pentru vechime în muncă sau la o indemnizaţie lunară viageră în condiţiile prezentei legi. Dacă judecătorul demisionat are o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 20 de ani, acesta beneficiază de o indemnizaţie lunară viageră de 80%; de 3 la 25 la 30 de ani – de 85%; de la 30 la 35 de ani – de 90%; de la 35 la 40 de ani – de 95%; de la 40 de ani şi mai mult – de 100% faţă de salariul mediu plătit în funcţia respectivă de judecător, ţinîndu-se cont de indexarea salariului.

Astfel, instanţa de recurs consideră că Curtea de Apel Chişinău corect a aplicat prevederile art. 26 alin. (4) şi (5) din Legea cu privire la statutul judecătorului, în vigoare pînă la 16 mai 2014 şi a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale să calculeze apelantului Panov Dionis indemnizaţia lunară viageră în mărime de 85 % din salariul de funcţie de judecător al Curţii de Apel Chişinău începînd cu 01 ianuarie 2014, ţinînd cont de majorarea şi indexarea salariului, or intimatul- reclamant avea vechimea în funcţie de judecător de 25 ani. Referitor la argumentul recurentului precum că Panov Dionis nu a fost transferat de la pensie pentru vechime în muncă la indemnizaţie viageră, deoarece a refuzat personal semnarea cererii de transfer, instanţa de recurs îl consideră neîntemeiat, deoarece prin înaintarea cererii de acordare a indemnizaţiei viagere, la 30 mai 2011, intimatul şi-a exprimat intenţia de efectuare a acestui transfer.

Astfel, motivul invocat de recurent nu constituie temei de refuz în acordarea indemnizaţiei viagere. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia. Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 4