3ra-266/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Papuha dosarul nr.3ra-266/15 instanţa de apel: M. Guzun A. Panov, I. Muruianu ÎNCHEIERE 19 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Galina Stratulat, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pascari Vasile împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîşcani mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea achitării indemnizaţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014 c o n s t a t ă La data de 24 februarie 2014 Pascari Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîşcani mun.

Chişinău (în continuare, C.T.A.S. Rîşcani mun. Chişinău) cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea achitării indemnizaţiei. În motivarea acţiunii a menţionat că, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2007, menţinută în vigoare de către Curtea Supremă de Justiţie, i s-a constatat dreptul la acordarea indemnizaţiei lunare viagere în mărime de 95 % din salariul vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie. 1 Menţionează că, organele de asigurare socială au executat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău, recalculînd indemnizaţia lunară viageră. Susţine că, prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 octombrie 2013 s-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîşcani mun.

Chişinău din 20 septembrie 2013 privind refuzul de a i se recalcula indemnizaţia lunară viageră cu obligarea C.T.A.S. Rîşcani mun. Chişinău de a-i recalcula indemnizaţia lunară viageră în mărime de 95% din salariul vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie începînd cu 01 ianuarie 2013. Afirmă că, ulterior, prin Legea nr. 327 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor, a fost majorat salariul judecătorilor, inclusiv a vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie, însă contrar prevederilor legale pîrîtul pînă în prezent nu a executat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 octombrie 2013 privind recalcularea indemnizaţiei lunare viagere şi de asemenea refuză să-i recalculeze indemnizaţia lunară viageră în mărime de 95 % din salariul vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, stabilit prin Legea nr. 327 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor.

Invocă faptul că, potrivit Legii nr. 327 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor, judecătorul are dreptul la recalcularea pensiei sau indemnizaţiei lunare viagere, reieşind din salariul mediu plătit judecătorului în funcţie, iar dreptul său la indemnizaţia lunară viageră în mărime de 95% din salariul mediu plătit vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie este stabilit prin hotărîrile nominalizate a instanţelor de judecată, acest drept este incontestabil pe parcursul întregii perioade de primire a indemnizaţiei lunare viagere şi nu poate fi diminuat chiar şi în cazul modificării legislaţiei în vigoare, deoarece noile prevederi ale legislaţiei pot fi aplicate numai persoanelor, care încă nu dispun de acest drept.

Susţine faptul că, această situaţie de inacţiune a pîrîtului de a-i recalcula indemnizaţia cuvenită, îi creează disconfort psihologic, emoţii stresante, agravarea stării sănătăţii, din care motiv cere şi încasarea din contul pîrîtului a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei. Solicită anularea deciziei C.T.A.S. Rîşcani mun. Chişinău nr. 2614 din 04 martie 2014, obligarea C.T.A.S. Rîşcani mun.

Chişinău să recalculeze indemnizaţia lunară viageră în mărime de 95%, reieşind din salariul mediu lunar achitat vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie în funcţie, ţinîndu-se cont de indexarea salariului, începînd cu 01 ianuarie 2014, recalcularea indemnizaţiei lunare viagere reieşind din salariul achitat vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie în funcţie, ţinîndu-se cont de indexarea salariului în conformitate cu prevederile art. 4 şi art. 5 din Legea privind salarizarea judecătorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013, începînd cu 1 aprilie 2015 şi de la 1 aprilie 2016, ţinîndu-se cont de salariul mediu lunar pe economie pentru anul 2015 şi, respectiv, pentru anul 2016, iar de la 1 aprilie 2016 din salariul mediu a vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie plătit în cuantum deplin, încasarea din contul C.T.A.S.

Rîşcani mun. Chişinău în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 martie 2014 s-a admis parţial acţiunea. S-a anulat decizia de refuz a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîşcani mun. Chişinău nr. 2614 din 04.03.2014, s-a obligat Casa Teritorială de 2 Asigurări Sociale Rîşcani mun.

Chişinău să recalculeze lui Pascari Vasile indemnizaţia lunară viageră în mărime de 95%, reieşind din salariul mediu lunar achitat vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie în funcţie, ţinîndu-se cont de indexarea salariului, în conformitate cu prevederile art. 4 alin.(4) lit. b) şi art. 5 alin.(l) lit. d) din Legea privind salarizarea judecătorilor nr.328 din 23 decembrie 2013, începînd cu 01 ianuarie 2014. S-a menţionat că, recalcularea indemnizaţiei lunare viagere urmează a fi efectuată în acelaşi mod, reieşind din salariul achitat vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie în funcţie, ţinîndu-se cont de indexarea salariului în conformitate cu prevederile art. 4 şi art. 5 din Legea privind salarizarea judecătorilor nr.328 din 23 decembrie 2013, începînd cu 1 aprilie 2015 şi de la 1 aprilie 2016, ţinîndu-se cont de salariul mediu lunar pe economie pentru anul 2015 şi, respectiv, pentru anul 2016, iar de la 1 aprilie 2016 din salariul mediu a vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie plătit în cuantum deplin.

S-a încasat din contul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîşcani mun. Chişinău în beneficiul lui Pascari Vasile prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, în rest acţiunea s-a respins. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014 s-a respins apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, s-a menţinut hotărîrea primei instanţe şi s-a încasat din contul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Rîşcani mun. Chişinău în beneficiul lui Pascari Vasile cheltuielile de asistenţă juridică pentru judecarea cauzei în ordine de apel în sumă de 300 lei. La data de 19 ianuarie 2014 Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014 solicitînd, admiterea recursului, repunerea în termen a recursului şi casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău cu adoptarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanţele eronat au aplicat legea materială şi procedurală, la examinarea cauzei nu au ţinut cont de argumentele pîrîtului şi au interpretat eronat art. 117-119 din Codul de procedură civilă şi art. 1398-1399, 1422- 1423 din Codul Civil iar concluziile instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Invocă faptul că, instanţa de apel nu a constatat corect circumstanţele pricinii, nu a creat condiţii obiective recurentului în exercitarea drepturilor procedurale, nu a respectat principiul disponibilităţii şi contradictorialităţii în baza probelor pertinente administrate şi raportate la legea materială adoptînd o decizie ilegală şi neîntemeiată.

Consideră că, cheltuielile pentru asistenţă juridică nu au fost necesare deoarece intimatul a activat în calitate de magistrat şi cunoştea perfect legislaţia pertinentă în vigoare or, prezenţa avocatului în instanţa de apel nu a fost necesară pe motiv că apelul a fost depus de Casa Naţională de Asigurări Sociale. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 3 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Cu referire la repunerea în termen a recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale Colegiul constată că, la materialele cauzei lipseşte confirmarea care atestă recepţionarea de către recurent a deciziei recurate, prin urmare în corespundere cu prevederile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs consideră că recursul Casei Naţionale de Asigurări Sociale a fost declarat în termen respectiv, necesitatea pronunţării asupra repunerii în termen decade de drept.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele eronat au aplicat normele de drept material şi procedural, au fost interpretate eronat normele pertinente iar recurentului nu i-au fost asigurate şi respectate garanţiile procedurale consfinţite de legislaţia în vigoare sunt calificate de instanţa de recurs ca fiind declarative, formulate evaziv, incapabile să contureze esenţa ilegalităţii deciziei recurate şi necesitatea admiterii recursului. 4 În privinţa obiecţiilor recurentului, axate pe lipsa necesităţii încasării cheltuielilor de judecată completul relevă că, intimatul a beneficiat de dreptul legitim la acordarea asistenţei juridice a unui avocat în cadrul examinării cauzei în apel şi prin urmare criticile cu privire la necesitatea cheltuielilor de remunerare a reprezentantului său sunt totalmente nefondate.

De asemenea Completul constată că, recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale nu corespunde exigenţelor legale prevăzute la art. 437 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 5