3r-50/14 — Contestarea actului adminisitrativ

prima instanţă: V. Micu dosarul nr. 3r-50/14 instanța de apel: N. Cernat, A. Gavriliță, A. Pahopol DECIZIE 12 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pascari Vasile împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Rîșcani mun.

Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, prin care a fost respinsă cererea Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului şi restituită cererea de apel depusă de către Casa Națională de Asigurări Sociale ca fiind depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel și ca depus în afara termenului legal, constată: La 30 septembrie 2013, Pascari Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Rîșcani mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2007, organele de asigurare au recalculat indemnizația lunară viageră stabilind cuantumul acesteia în mărime de 95% din salariu mediu pentru funcția de vice-președinte al Curţii Supreme de Justiţie în limita de 7 600 lei lunar. Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 37 din 07 martie 2013, pentru modificarea şi completarea Legii nr.355-XVI din 23 decembrie 2005, privind salarizarea în sectorul bugetar, salariul judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie a fost majorate cu 35%. Susţine că în temeiul Legii menţionate şi potrivit prevederilor art. 26 alin. (4) al Legii privind statutul judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, s-a adresat către Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect.

Rîşcani mun. Chișinău cu cerere prin care a solicitat recalcularea cuantumului indemnizației lunare viagere, reieșind din mărimea de 95% din salariul actual al vice-președintelui Curții Supreme de Justiție, stabilit prin Legea nr.37 din 07 martie 2013, însă, prin decizia nr. 2527 din 20 septembrie 2013, Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Rîșcani mun. Chișinău i-a refuzat, pe motiv că la moment drepturile la recalcularea pensiilor judecătorilor nu pot fi reglementate de norme neconstituționale şi de norme legale, care au fost în vigoare până la momentul modificărilor declarate neconstituționale, atît timp cît nu vor fi operate modificările legislative în acest sens. Consideră reclamantul că, decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Rîșcani mun. Chișinău este lipsită de temei legal, deoarece conform prevederilor art. 26 al Legii nr.544-XIII din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului, judecătorul demisionat are dreptul la o indemnizație lunară viageră în condițiile prezentei legi, iar în alin. (5) al aceluiași articol este stipulat că dacă judecătorul demisionat are o vechime în funcție de la 35 până la 40 ani, acesta beneficiază de o indemnizație lunară viageră de 95% faţă de salariu mediu plătit în funcția de judecător, ţinându-se cont de indexarea salariului. Afirmă că timp de 37 ani a activat în calitate de judecător, dintre care 3 ani în Judecătoria Căușeni, mai mult de 33 ani în Judecătoria Supremă şi Curtea Supremă de Justiție, dintre care 14 ani a activat în funcția de vice-președinte al Curţii Supreme de Justiție.

Invocă că, afirmațiile despre lipsa prevederilor legale rezultate din adoptarea Hotărârii Curții Constituționale nr.27 din 20 decembrie 2011, sunt neîntemeiate, deoarece, conform prevederilor art.28 ale Legii privind Curtea Constituțională, nr. 317- XIII din 13 decembrie 1994, actele normative sau unele părți ale acestora, declarate neconstituționale, devin nule şi nu pot fi ulterior aplicate. Drept consecință a Hotărârii Curții Constituționale nominalizate, sunt aplicabile prevederile art. 26 din Legea nr. 544- XII din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului, ceea ce se confirmă și prin Avizul consultativ al Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.4ac-15/13 din 10 iunie 2013. Mai invocă că, Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect.

Rîșcani mun. Chișinău, respingând cererea de recalculare a indemnizaţiei lunare viagere, nu a ţinut cont şi de Hotărârea Curţii Constituționale nr.4 din 27 ianuarie 2000, potrivit căreia la adoptarea unor legi noi şi altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecţia juridică a statutului judecătorului. Schimbările ce vizează condițiile de plată a pensiilor şi indemnizațiilor pentru judecător contravin prevederilor art. 47 al. (2) şi art. 76 din Constituţie, cât şi principiilor respectării drepturilor dobândite anterior licit. Solicită anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Râşcani mun. Chișinău nr.2527 din 20 septembrie 2013, cu privire la refuzul recalculării indemnizației viagere şi obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Râşcani mun. Chișinău de a-i recalcula indemnizația lunară viageră în mărime de 95% din salariu mediu plătit în mărime de 10093,75 lei, începând cu 01 ianuarie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17 octombrie 2013, acţiunea a fost admisă integral, fiind declarată nulă decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Râșcani mun. Chișinău nr.2525 din 20 septembrie 2013, obligată Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Râșcani mun. Chișinău să-i recalculeze lui Pascari Vasile indemnizația lunară viageră în mărime de 95% din salariul mediu plătit în prezent în mărime de 10093,75 lei pentru funcția de vice-președinte al Curții Supreme de Justiţie. La 02 decembrie 2013, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe solicitînd repunerea în termen a apelului, admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2014, a fost respinsă cererea Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la repunerea în termen a cererii de apel și restituită cererea de apel Casei Naționale de Asigurări Sociale ca fiind depusă de o persoană care nu este îndrept să declare apel și ca fiind depusă în afara termenului legal. La 27 ianuarie 2014, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii instanței de apel, cu restituirea pricinii în instanța de apel pentru examinarea apelului în fond. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea instanței de apel, susținând că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material şi normele de drept procedural, iar concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

Consideră că, prima instanță la examinarea pricinii a apreciat unilateral circumstanțele cauzei și a lăsat fără apreciere argumentele invocate în referință. Menționează că, în conformitate cu hotărârea Curții Constituționale nr.16 din 08 iulie 2010, cu privire la stabilirea indemnizației lunare viagere în locul pensiei pentru vechimea în muncă judecătorului demisionat Pascari Vasile, Curtea Constituțională a hotărât că începând cu 08 iulie 2010, în locul pensiei cu vechime în muncă, se stabilește indemnizația lunară viageră în mărime de 95% faţă de salariu mediu plătit în funcție de judecător în exercițiu al Curții Constituționale.

Susține că, cererea intimatului de recalculare a indemnizației lunare viagere în legătură cu adoptarea Legii nr.37 din 07 martie 2010, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005, cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, a fost respinsă de către Comisia pentru stabilirea pensiilor în sec. Râşcani prin prisma Hotărîrii Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011, privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 2 și pct. 7 și 9 art. 3 din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative în partea referitoare la art. 461 al Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Invocă că prin Legea nr. 29 din 07 martie 2013, privind modificarea şi completarea unor acte legislative publicată în MO din 05 aprilie 2013, au fost aduse în concordanță prevederile Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat cu hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie 2011, doar în partea ce privește creșterea stagiului de cotizare pentru femei, pe cînd normele de pensionare pentru judecători, au rămas neschimbate. Menționează că, în scopul identificării normelor legale a solicitat contribuția Ministerului Muncii, Protecției Sociale şi Familiei care la rândul său au solicitat opiniile Direcției Juridice, Numiri şi Imunități a Parlamentului şi a Ministerului Justiției.

Prin urmare, sa constatat că drepturile la pensie a judecătorilor nu pot fi reglementate de normele declarate neconstituționale și nici de normele legale ce au fost în vigoare pînă la modificările declarate neconstituționale, iar recalcularea pensiilor stabilite judecătorilor precum și îndemnizațiilor viagere judecătorilor în demisie în legătură cu majorarea salariului judecătorilor în funcție conform Legii nr. 37 din 07 martie 2013, nu poate fi efectuată. Afirmă că, în prezent se elaborează un proiect de lege pentru a remedia carențele legislative, sus-menționate și doar după acesta vor fi realizate drepturile de recalculare a pensiei ca judecător și a îndemnizației viagere a judecătorului în demisie.

Totodată, invocă că pricina a fost examinată în prima instanţă în lipsa sa, dînşii nefiind înştiinţaţi în mod legal despre locul, data şi ora examinării cauzei, iar hotărîrea a fost expediată în adresa sa doar la 31 octombrie 2013, motiv din care consideră că cererea de repunere a apelului în termen a apelului este întemeiată şi urmează a fi admisă. La fel, susţine că în conformitate cu hotărîrea Guvernului nr. 1355 din 21 decembrie 2005, Borta Maria a fost numită în funcţia de Preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări Sociale , iar în conformitate cu cap.VI, pct. 32 al Hotărîrei Guvernului nr. 739 din 25 iulie 2000, Preşedintele Casei Naţionale de asigurări Sociale este responsabilă de întreaga activitate a instituţiei, inclusiv şi semnarea cererilor de chemare în judecată.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 27 ianuarie 2014, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de apel în partea restituirii apelului ca depus de o persoană care nu este în drept să declare apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionând prin decizie problema în fond. După cum rezultă din materialele dosarului la 02 decembrie 2013 Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 octombrie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 a fost respinsă cererea Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la repunerea în termen de declarare a apelului şi restituită cererea de apel Casei Naţionale de Asigurări Sociale ca depusă de către o persoană care nu este în drept să declare apel şi ca depusă cu omiterea termenului legal.

La emiterea încheierii, în partea restituirii apelului ca depus de o persoană care nu este în drept să declare apel, instanţa de apel şi-a întemeiat concluziile pe prevederile art. 369 alin. (1) lit. d) CPC, care stipulează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea de apel dacă aceasta a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel. Aici se va remarca că drept motiv pentru aplicarea acestor prevederi a fost reţinut faptul că calitate de pîrît în pricina dată a avut Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Rîşcani mun. Chişinău, pe cînd apelul a fost declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, care nu are calitate procesuală în prezenta pricină, concluzionînd că apelul a fost depus de o persoană fără drept de contestare a hotărîrii judecătoreşti.

Instanţa de recurs consideră, însă, că o astfel de soluţie a instanţei de apel este una greşită. Or, potrivit art. 44 alin.(2) şi (4) a Legii nr. 489 din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, Casa Naţională înfiinţează case teritoriale în funcţie de numărul sau de structura asiguraţilor şi de complexitatea activităţii la nivel teritorial, care funcţionează sub conducerea şi controlul său. Casele teritoriale sînt servicii publice, învestite cu personalitate juridică. Această prevedere este reconfirmată şi prin pct. 35 a Hotărîrii Guvernului nr. 739 din 25 iulie 2000 cu privire la aprobarea Statutului Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM, care stipulează expres că Casa Teritorială este persoană juridică şi îşi desfăşoară activitatea sub conducerea şi controlul Casei Naţionale.

La caz, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că indiferent de faptul dacă s-a adresat sau nu persoana interesată la Casa Naţională de Asigurări Sociale, obiectul contestării îl formează decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, respectiv contestarea în instanţă de judecată a deciziei privind stabilirea dreptului la pensie sau respingerea cererii de pensionare, privind reţinerile din pensie sau încasarea sumelor plătite în plus, va fi formulată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, acesteia revenindu-i calitate procesuală de pîrît. Sub acest aspect şi reieşind din faptul că Casa Teritorială îşi desfăşoară activitatea sub conducerea şi controlul Casei Naţionale, cea din urmă nu este lipsită de dreptul de a contesta hotărîrea judecătorească din numele său, chiar şi în cazul în care nu a fost implicată ca parte în proces.

Prin urmare, raportând la caz circumstanţele menţionate, instanţa de recurs reţine că instanţa de apel eronat, cu referire la art. 369 alin. (1) lit. d) CPC a dispus restituirea cererii de apel declarată de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi ca depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel, fapt ce generează casarea încheierii instanţei de apel în partea dată. Totodată, instanţa de recurs reţine drept corectă concluzia instanţei de apel în partea depunerii apelului de către Casa Naţională de Asigurări Sociale în afara termenului legal şi refuzul repunerii în termen a apelului sunt justificate. În susţinerea opiniei enunţate se vor reţine dispoziţiile art. 362 alin. (1) CPC, care direct indică că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Prin prisma normei enunţate, este cert că Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM a omis termenul de declarare a apelului, acesta fiind depăşit cu 13 zile. Or, după cum denotă actele cauzei, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău, prin care a fost admisă acţiunea lui Pascari Vasile împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, a fost emis şi pronunţat la 17 octombrie 2013, pe când apelul împotriva acesteia a fost depus, prin intermediul oficiului poştal, la data de 29 noiembrie 2013. Instanţa de recurs reţine ca lipsită de suport susţinerea recurentului referitor la faptul că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată în lipsa pârâtului, fiind remisă către Casa Naţională de Asigurări Sociale, numai la data de 31 octombrie 2013. Aceasta deoarece, după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede.

Mai mult, din materialele cauzei rezultă că Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Rîşcani mun. Chişinău, a fost înştiinţată despre locul, data şi ora examinării cauzei care a avut loc la data de 17 octombrie 2013, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f.d. 19), însă ultimul nu s-a prezentat la această şedinţă. Este de menţionat că în aceiaşi zi, în adresa Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Rîşcani mun. Chişinău, a fost expediată copia dispozitivul hotărîrii primei instanţe din 17 octombrie 2013, care a fost recepţionată de aceasta la 24 octombrie 2013, ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d.

24). Aşa fiind, este cert că recurentul, a avut la cunoştinţă despre data emiterii hotărârii primei instanţe, în acest fel, urma să întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului. Este de remarcat că instanţa de apel, prin prisma dispoziţiilor art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, corect a respins cererea cu privire la repunerea apelului în termen.

Aceasta deoarece Casa Naţională de Asigurări Sociale, odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei instanţe nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, or afirmarea recurentului precum că hotărîrea primei instanţe a fost remisă în adresa sa doar la 31 octombrie 2013 este unul declarativ şi nu poate fi reţinut de către instanţa de recurs ca temei justificativ de repunere în termen de declarare a apelului, mai mult că acesta contravine materialului probator. Alte argumentele invocate de către Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate, cu atît mai mult că recurentul oferă împrejurări ce ţine de fondul cauzei, dar nu şi împrejurări care ar genera casarea încheierii recurate.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, de a casa parţial încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 în partea prin care apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a fost restituit ca depus de o persoană care nu este în drept să declare apel, iar în rest de a menţine încheierea instanţa de apel. În conformitate cu art. 427 lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale.

Se casează parţial încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pascari Vasile împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Rîșcani mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, în partea, prin care apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a fost restituit ca depus de o persoană care nu este în drept să declare apel. În rest încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druță Tamara Chişca-Doneva