3ra-1420/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: G.Moscalciuc dosarul nr. 3ra-l 420/15 instanţa de apel: M.Guzun, A.Doga, A.Nogai, ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca - Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, în cauza de contencios administrativ la acţiunea înaintată de Covaliu Gheorghe împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 30 ianuarie 2015, c o n s t a t ă : La 15 ianuarie 2015, reclamantul Covaliu Gheorghe s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva CNAS a RM privind contestarea actului administrativ. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că potrivit Legii privind salarizarea judecătorilor nr. 328 din 23.12.2013, începând de la 01.01.2014 salariile judecătorilor au fost majorate prin indexarea lor raportată la salariu mediu pe economie. Afirmă Covaliu Gheorghe că, conform cererii din 02 martie 2005 i-a fost stabilită indemnizaţia viageră lunară reieşind din prevederile art. 26 alin. (7) Legea cu privire la statutul judecătorului, în vigoare la data respectivă, iar prin cererea depusă la 03 noiembrie 2014, a solicitat recalcularea indemnizaţiei viagere reieşind din faptul modificării cuantumului salariilor judecătorilor.

Conform deciziei CTAS Buiucani nr. 115 din 05 noiembrie 2014 s-a refuzat recalcularea indemnizaţiei viagere în legătură cu abrogarea alin. (4) şi (5) ale art. 26 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, în decizie fiind menţionat că începând cu 16.05.2014, indemnizaţii lunare viagere judecătorilor nu se mai stabilesc. Considerând că decizia menţionată este incorectă, la 04 decembrie 2014 a fost depusă cererea prealabilă privind anularea acesteia, iar, prin scrisoarea nr. 01/09-10582 din 20.12.2014, cererea prealabilă a fost respinsă de CNAS. 1 Susţine reclamantul că, la stabilirea indemnizaţiei viagere în 2005, la baza a fost pusă mărimea salariului judecătorului din acea perioadă, iar schimbarea cuantumului salariului evident atrage recalcularea indemnizaţiei.

Mai mult, abrogarea alin. (4) şi (5) ale art. 26 Legea 544 a avut loc după adoptarea Legii privind salarizarea judecătorilor nr.328 din 23.12.2013. Solicită reclamantul Covaliu Gheorghe, anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a sect. Buiucani nr. 15 din 05.11.2014 şi a scrisorii nr.01/09-10582, cît şi obligarea CTAS Buiucani mun. Chişinău de a-i recalcula indemnizaţia lunară viageră, începând cu 01.01.2014. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 ianuarie 2015, acţiunea înaintată de către Covaliu Gheorghe a fost admisă parţial, fiind recunoscută ca ilegală decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a sect. Buiucani mun. Chişinău nr.15 din 05.11.2014. S-a obligat Casa Teritorială de Asigurări Sociale a sect.

Buiucani mun. Chişinău de a-i recalcula începînd cu 01.01.2014, judecătorului demisionat Covaliu Gheorghe indemnizaţia lunară viageră. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către CNAS a RM, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 30 ianuarie 2015. Nefiind de acord cu actele judecătoreşti enunţate, la 19 mai 2015, CNAS a RM a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 şi hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 30 ianuarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea depusă de către Covaliu Gheorghe să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea instanţei de fond sunt ilegale şi neîntemeiate şi care urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Astfel, susţine recurenta că instanţele ierarhic inferioare nu au ţinut cont de faptul că, reclamantului - intimat i s-a stabilit indemnizaţie lunară viageră în condiţiile legii vechi, adică în temeiul prevederilor art.26 alin (7) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20.07.1995 şi anume dacă judecătorul demisionat are în calitatea de judecător o vechime mai mică de 20 ani şi a atins vârsta de 50 ani, indemnizaţia lunară viageră se calculează proporţional cu numărul de ani lucraţi complet în calitatea de judecător.

Articolul enunţat nu prevedea şi recalcularea indemnizaţiei lunare viagere. La fel, s-a indicat că, concluziile instanţelor de judecată referitoare la caracterul retroactiv al legii sunt neîntemeiate, iar ca rezultat, acestea s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege - înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanţele cauzei, nu au intrat în esenţa litigiului şi nu au apreciat toate circumstanţele şi probele existenţe ale cauzei, pronunţînd hotărîri ilegale şi neîntemeiate de admitere parţială a acţiunii, astfel fiind încălcat în mod direct dreptul său la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.72-73). 2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 31 martie 2015 (f.d.60), iar recursul a fost depus la 19 mai 2015 (f.d.72-73), însă la dosar nu există probe care să confirme faptul că, recurenta CNAS a RM ar fi recepţionat decizia motivată a Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către CNAS a RM a fost declarat în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către CNAS a RM, urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

In conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către CNAS a RM, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), 3 care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de CNAS a RM, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a Il-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă şi din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul „efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de CNAS a RM, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, se consideră inadmisibil.

încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4