2ra-2641/15 — Declararea nulităţii actului juridic, încasarea sumei şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – N. Şova dosarul nr.2ra-2641/15 instanţa de apel – N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Parmato Grup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Liubov Casatchina împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Parmato Grup” cu privire la declararea nulităţii actului juridic, încasarea sumei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Parmato Grup” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 10 iunie 2014 c o n s t a t ă La 08 februarie 2013 Casatchina Liubov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Parmato Grup” (SRL „Parmato Grup”) cu privire la declararea nulităţii actului juridic, încasarea sumei şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, în luna decembrie 2012 într-un centru comercial i-a fost înmînat un material promoţional (flyer), fiind solicitată completarea unei anchete (cu numărul 575844) pentru a participa la o campanie promiţională desfăşurată de SRL „Parmato Grup”. La 24 ianuarie 2013 a fost contactată de către reprezentantul pîrîtului, care i-a comunicat că ancheta completată va participa la o tombolă promoţională şi în acest scop a fost invitată la sediul pîrîtului.

La 25 ianuareie 2013, s-a prezentat la sediul pârâtului, unde a fost întâmpinată de reprezentantul acestuia şi aici a asistat la o prezentare a serviciilor oferite de pârât, şi anume „Vacanţa de Club”, pentru a beneficia doritorii urmau să procure carduri de club la preţul de 15000 (cincisprezece mii) euro, în scopul prezentării promoţionale, cardurile erau oferite la preţul de 12000 (douăsprezece mii) euro. De asemenea, participanţilor la prezentare le erau oferite „programe” de cazare „aproape gratis” în hoteluri amplasate în zone de odihnă exotice. Costul unui astfel de „program” era de 2 500 (două mii cinci sute) euro pentru două săptămâni şi de 900 (nouă sute) Euro pentru o săptămână. Pe parcursul întregii prezentării, care a durat în total circa trei ore astronomice - reprezentantul pârâtului încerca să o convingă atît pe ea cît şi pe alţi participanţi prezenţi să accepte ofertele prezentate.

Participanţii erau supuşi unor presiuni psihologice bine pregătite. Reprezentantul SRL „Parmato Grup” propunea să transporte gratis participanţii la orice bancă pentru ca aceştia să extragă din conturile lor bani cu care să achiziţioneze programele şi cardurile de club oferite de SRL „Parmato Grup”. Reprezentantul SRL „Parmato Grup”, după ce reclamanta a refuzat să accepte ofertele propuse, a spus că aceasta este un „client rău”, comparând-o cu participanţii de la masa vecină, care, conform spuselor reprezentantului SRL „Parmato Grup”, au cumpărat un card de club. Atunci când reclamanta a dorit să plece, reprezentantul pârâtului a atenţionat- o asupra faptului că ancheta ei „posibil a câştigat” unul din premiile oferite în cadrul tombolei promoţionale.

Tombola nu a avut loc în prezenţa reclamantei. Reprezentantul pârâtului a dat citire rezultatelor tombolei, conform cărora reclamanta ar fi câştigat o călătorie pe insula Tenerife. Ulterior managerul SRL „Parmato Grup” i-a comunicat reclamantei că pentru a beneficia de câştig, aceasta urmează să achite pe loc 4 000 (patru mii) lei moldoveneşti, iar în caz contrar câştigul va fi anulat. Reclamanta susţine că a cedat şi a achitat suma cerută, eliberându-i-se de SRL „Parmato Grup” certificatul cu numărul MK nr.000549 şi chitanța nr.0002 din 25 ianuarie 2013, dovadă a achitării sumei. Reclamanta a mai precizat că, după primirea certificatului, a constatat că suma de 4000 lei constituia doar plata pentru înregistrarea sa în calitate de membru al sistemului de vacanţă în Clubul Parmato LLP, iar pentru a beneficia de ofertele specificate în certificat, urma să încheie suplimentar un contract de prestare a serviciilor de organizare a călătoriei.

Casatchina Liubov consideră că certificatul nominalizat (MK 000549) este un contract de turism semnat prin viciu de consimţământ, afectat de dol şi viclenie. Totodată reclamanta este de părere că consimţământul a fost viciat prin dol deoarece, certificatul cu pricina pretinde a oferi reclamantei dreptul de cazare timp de o săptămână în apartamentele unuia din Cluburile de Vacanţă situate pe insulele Tenerife, Spania, Muntenegru, Egipt, Turcia, Tailanda iar versiunea în limba română a Certificatului diferă de cea în limba rusă. Astfel versiunea în limba română a Certificatului nu spune că dreptul de cazare este gratuit, spre deosebire de versiunea rusă, de care s-a condus reclamanta.

De facto, pentru a beneficia de Certificat, reclamanta urma să încheie un contract separat de prestări servicii turistice, condiţiile căruia, precum şi compania cu care acest contract urma a fi încheiat, nu au fost comunicate reclamantei înainte de efectuare a plăţii şi înmânarea certificatului, reprezentantul pârâtului i-a explicat reclamantei că plata pe care o face îi va permite să beneficieze de „câştigul” de la tombolă - ceea ce în mod evident constituie o înşelare. Astfel indică reclamanta că, pârâtul, prin comportamentul viclean şi dolosiv al angajaţilor săi, prin intermediul înşelăciunii şi a practicilor comerciale agresive şi încălcând obligaţia de informare a consumatorului prevăzută expres de Legea privind protecţia consumatorilor, a determinat reclamanta să procure Certificatul, trecând cu rea-credinţă sub tăcere circumstanţe vitale pentru luarea unei decizii bine-informate de către reclamantă.

Cunoscând aceste circumstanțe, reclamanta, cu certitudine, nu ar fi acceptat oferta reprezentantului pârâtului.

De asemenea invocă reclamanta că i-a fost cauzat şi un prejudiciu moral, deoarece incidentul dat a cauzat reclamantei suferinţe psihice, şi anume: stare permanentă de nervozitate, indignare şi profund disconfort psihologic, condiţionată de sentimentul de lipsa de respect faţă de sine pentru admiterea „predării benevole” a banilor unui grup de comercianţi vicleni, incertitudinea redobândirii banilor chiar şi după obţinerea unei soluţii judiciare favorabile, insuficienţă financiară, odată ce suma astfel pierdută depăşeşte venitul lunar al reclamantei, iar banii preluaţi în ziua cu pricina au fost, de fapt, economii pentru achitarea facturilor pentru serviciile comunale din luna respectivă, necesitatea de a se adresa instanţelor de judecată şi a altor organe competente pentru a găsi dreptate, fiind mustrată de sentimentul incertitudinii obţinerii unui rezultat satisfăcător şi atitudinea obraznică a reprezentanților SRL „Parmato Grup” de a refuza restituirea banilor.

Cere reclamanta, declararea nulă a certificatului promoţional MK 000549 din 25 ianuarie 2013, cu revenirea părţilor la poziţia iniţială şi repararea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 iunie 2014, acţiunea a fost admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Parmato Grup” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 iunie 2014. La 26 august 2015 Societatea cu Răspundere Limitată „Parmato Grup” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi decizii de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanţele de apel a examinat cererea cu încălcarea normele de drept material şi procedural. În susţinerea celor indicate precizează SRL „Parmato Grup” că în cadrul examinării cauzei în instanţa de apel nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii, fiind evaluate arbitrar probele prezentate de către părţi şi prin urmare a fost emisă o hotărâre ilegală şi lipsită de temei juridic. Recurentul reiterează că instanţa incorect a aplicat Legea Nr. 352 din 24 noiembrie 2006 cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova, care nu este aplicabilă, deoarece activitatea recurentului nu are legătură cu turismul.

Aceste circumstanţe au fost remarcate în partea rezolutivă a Actului de control a activităţii financiare şi de gestionare a Recurentului, control efectuat de către Inspectoratul fiscal din Găgăuzia cu Nr. 5-656656 din 27 iulie 2012. Mai mult, susţine recurentul că acest argument este confirmat şi de prevederile pct. 1 al Certificatului Promoţional MK Nr. 000549 din 25 ianuarie 2013, în care se indică clar că, compania engleză “Parmato LLP” este o companie de marketing, iar recurentul („Parmato Grup” SRL) este executorul acesteia. Punctul 4 al aceluiaşi Certificat prevede încheierea obligatorie a contractului de prestări servicii de cazare în hoteluri tip Club. Or, condiţiile Certificatului promoţional, expuse foarte clar în două limbi, stabilesc raporturile juridice apărute între părţi, raporturi de prestări servicii, care sunt reglementate de normele de drept civil - articolele 931-945 Cod Civil al RM.

Indică recurentul că nu este de acord cu concluziile instanţelor precum că certificatul promoţional este dovada încheierii contractului turistic, or acestea nu se întemeiază pe dovezi ci exclusiv pe afirmaţiile verbale ale intimatei. Precizează că este neîntemeiată şi nu corespunde materialelor cauzei concluzia instanţelor de judecată despre nevalabilitatea certificatului promoţional în temeiul art. 228 CC al RM.

Susţine recurentul că nu a ascuns de Casatchina Liubov informaţia despre toate condiţiile de folosire a Certificatului Promoţional, ci, dimpotrivă, foarte clar şi în formă scrisă a expus aceste condiţii, înscriind cu exactitate la compartimentul condiţiilor de folosire a Certificatului (preambulul, pct. 4, 6) faptul, că acest Certificat, în calitate de acţiune promoţională, oferă posesorului acestuia dreptul la cazare gratuită timp de o săptămână în hotelurile Staţiunilor-Club, obligaţia de a încheia contracte de prestări servicii şi a achita înregistrarea în sistemul de Vacanţă- Club în sumă de 4000 de lei. Condiţiile de folosire a Certificatului Promoţional sunt expuse transparent şi sunt accesibile pentru a fi înţelese de orice persoană.

Mai mult ca atît Casatchina Liubov din voinţa sa proprie a refuzat să profite chiar şi de odihna gratuită de o săptămână. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Parmato Grup” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Parmato Grup” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Parmato Grup” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Societatăţii cu Răspundere Limitată „Parmato Grup” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat