- Dosarul nr.
- 3ra-1400/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 18 noiembrie 2015
- Părțile
- Caraman Vasile vs ICS Red Union Fenosa SA
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1400/15 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă, jud.: C. Vîrlan dosarul nr. 3ra-1400/2015 instanţa de apel, jud.: M. Guzun, A. nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vasile Caraman, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vasile Caraman împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Vasile Caraman şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.
Chişinău din 02 decembrie 2014 c o n s t a t ă La 10 ianuarie 2013 reclamantul Vasile Caraman s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii Vasile Caraman a menţionat că, la 12 noiembrie 2012 Derevenco V., Bulgac E. şi Tomceac S. au întocmit Actul nr. A 15717 privind depistarea încălcării clauzelor contractuale. Afirmă reclamantul că, în temeiul acestui act în privinţa sa a fost calculată în calitate de penalitate suma de 14 118,34 lei, pentru energie electrică necontorizată. Mai invocă că, cu decizia în cauză nu este de acord, o consideră ilegală şi discreţionară din considerentele că controlul a fost efectuat în absenţa consumatorului final şi a oricăror martori, doar de colaboratorii ÎCS „Red Union Fenosa” SA, Derevenco V., Bulgac E. şi Tomceac S discreţionar.
Astfel, personalul operatorului de reţea în componenţa domnilor Derevenco V., Bulgac E. şi Tomceac S. au demontat echipamentul de măsurare în lipsa consumătorului final şi chiar în lipsa oricăror martori. De asemenea personalul operatorului a împachetat echipamentul de măsurare şi l-au luat cu ei, neprezentînd echipamentul de măsurare consumătorului final, pe care ulterior l-au prezentat la centru de expertiză, despre ce doar au informat consumătorul final că va fi telefonat şi va fi anunţat unde şi cînd să se apropie pentru efectuarea expertizei, fără ai acorda posibilitate consumătorului de a alege instituţia care urma să efectueze constatarea tehnico- ştiinţifică. Consideră că, la efectuarea calculelor conform sistemului paușal se aplică tariful în vigoare pe parcursul perioadei pentru care se face recalculul şi se ia în consideraţie numărul orelor de utilizare pentru diferite tipuri de receptoare electrice, indicate în Anexa nr. 4 al Regulamentului.
În cazul în care consumatorul casnic nu permite personalului furnizorului accesul pentru efectuarea inventarierii receptoarelor electrice din imobil, se calculează în baza puterii întrerupătoarelor automate sau a puterii contractate, furnizorul alegînd-o pe cea mai mică şi pentru perioada de utilizare egală cu 12 ore în zi. Dacă, în calitate de aparat de protecţie, este aplicată o siguranţă fuzibilă, pentru calcul se utilizează puterea electrică ce corespunde unui curent de 12 A sau puterea contractată, furnizorul alegînd-o pe cea mai mică, cu excepţia cazurilor în care furnizorul va demonstra o valoare mai mare a curentului electric.
Susţine reclamantul că, în calculele efectuate de furnizorul energie electrice nu s-a ţinut cont de sumele facturate până în prezent şi nu s-au prezentat datele în baza cărora a fost calculată suma datoriei pentru energia electrică NLC 7049886 din 29 noiembrie 2012. Solicită reclamantul anularea actului nr. A 15717 din 12 noiembrie 2012 şi a facturii pentru energia electrică în cazul încălcării din 29 noiembrie 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 decembrie 2014 a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Vasile Caraman împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu privire la contestarea actului administrativ. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Vasile Caraman la 11 decembrie 2014 a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015 a fost respins apelul declarat de Vasile Caraman şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02 decembrie 2014. La 21 august 2015 Vasile Caraman a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele cauzei, nu a aplicat legea care trebuia aplicată. Mai mult ca atît, a invocat recurentul că, atît instanţa de apel cît şi prima instanţă nu a reţinut faptul că, intimatul nu a prezentat probe despre starea sigiliilor, mai mul sigiliile fiind prezentate împreună cu contorul la expertiză, în raportul de expertiză nu se regăseşte specificat nimic despre starea acestora, erau sau nu falsificate sigiliile.
Consideră că, instanţele de judecată nu au ţinut cont de prevederile Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice, iar ca rezultat al emiterii unor hotărîri neîntemeiate i se încalcă drepturile fundamentale ale omului, art. 6 CEDO. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Vasile Caraman în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.
Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vasile Caraman nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins.
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vasile Caraman ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Vasile Caraman se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat