3ra-1500/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: Z. Aramă dosarul nr. 3ra-1500/15 Instanţa de apel: Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc. ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Vitalie Ciuntu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vitalie Ciuntu împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acţiuni, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Vitalie Ciuntu şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Cimişlia din 17 octombrie 2014, c o n s t a t ă La 07 mai 2013, reclamantul Vitalie Ciuntu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.C.S.

„Red Union Fenosa” S.A. cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la 19 martie 2013 pârâtul a efectuat la domiciliul lui, controlul echipamentului de măsurare a energiei electrice, amplasat în or. Cimişlia, str. A. Mateevici, 25 b, fără a prezenta careva documente necesare pentru confirmarea intervenţiei în cadrul echipamentului de măsurare, iar contorul a fost lăsat nesigilat. Menţionează reclamantul că, la 27 martie 2013 în baza actului nr. A 19526 din 19 martie 2013 de depistare a încălcărilor contractuale de către Î.C.S. „Red Union Fenosa” S.A. a fost efectuată recalcularea şi emisă factură în mărime de 11 290 lei şi 46 bani. Precizează reclamantul că, la 31 martie 2013 a primit din partea pârâtului factura pentru energia electrică calculată conform actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale în sumă de 11 290 lei şi 46 bani.

Ulterior, la 02 aprilie 2013 în adresa Î.C.S. „Red Union Fenosa” S.A. a fost expediată o reclamaţie şi la 14 aprilie 2013 prin răspunsul nr. 0505/24733, aceasta a fost respinsă. Cere reclamantul Vitalie Ciuntu, anularea facturii pentru energia electrică din 25 martie 2013, a actului de prescripţie, a actului de control şi a actului nr. A 19526 din 19 martie 2013 ca fiind ilegale, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Cimişlia din 17 octombrie 2014, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2015 a fost respins apelul declarat de către Vitalie Ciuntu şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Cimişlia din 17 octombrie 2014. La 18 august 2015, recurentul Vitalie Ciuntu, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurentul Vitalie Ciuntu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Vitalie Ciuntu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul recurentului Vitalie Ciuntu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală