- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 iulie 2025
- Stat pârât
- SVK
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Linea Property, S.R.O. împotriva Slovaciei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE A PROPRIETĂȚII LINEA, S.R.O. v. SLOVAKIA (Depunerea nr. 36731/22 și 2 altele – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 10 iulie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul LINEA Property, s.r.o. c. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca comitet al: Frédéric Krenc, Președintele Davor Derenčinović, Alain Chablais , judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 19 iunie 2025, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Slovaciei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.
Societatea reclamantă a fost reprezentată de dl V. Šárnik, un avocat care practică în Bratislava. Guvernul slovac (“Guvernul”) a fost anunțat de cereri. Detaliile relevante referitoare la societatea reclamantă și cererile sunt prezentate în tabelul anexat. Societatea reclamantă se plângea de lungimea excesivă a diferitelor seturi de proceduri civile inițiate de el la 15 mai 2009, dosarul intern nr. 100/2009 („prima procedură civilă”), la 6 iunie 2005, dosarul intern nr. 23 Cb 82/2005 și procedura de apel anterioară, dosarul intern nr. 3 Cob 194/2008, 3 Cob 251/2010, 1 Cob 19/2020 („Procedura civilă a doua), și la 12 iunie 2007, dosarul intern nr. 17/2007 („Procedura civilă a treia”). Prima procedură civilă La 15 mai 2009, societatea reclamantă a depus o acțiune pentru plata unei sume de bani.
După mai multe runde de recurs, instanța de primă instanță a pronunțat o hotărâre la 18 februarie 2021, împotriva căreia societatea reclamantă a apelat la 7 martie 2022. Între timp, la 27 februarie 2022 societatea reclamantă a depus o plângere constituțională care a contestat durata procedurii în fața judecătorilor de primă instanță și a instanței de apel. La 27 aprilie 2022, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a dreptului societății reclamantă la o audiere într-un timp rezonabil înaintea Curtea de primă instanță, a acordat 3 300 de euro (EUR) în justă satisfacție și a ordonat instanței de primă instanță să continue fără întârzieri suplimentare. Curtea Constituțională nu a constatat încălcarea dreptului societății reclamante la o audiere într-un timp rezonabil înaintea instanței de apel.
Cu toate acestea, după cum se pare din hotărâre, Curtea Constituțională a luat în considerare durata totală a procedurii, declarând că au durat până acum douăsprezece ani și nouă luni care sunt inacceptabile din punct de vedere constituțional (articolul nr. II. ÚS 115/2022). Observațiile guvernului indică că, la 30 iunie 2022, dosarul a fost transferat în instanța de apel în cazul în care se pare că cazul a fost în așteptare încă de atunci.
A doua procedură civilă 10. La 6 iunie 2005, societatea reclamantă a depus o acțiune pentru plata unei sume de bani care a fost respinsă de instanța de primă instanță la 31 martie 2008. După mai multe apeluri depuse de societatea reclamantă, precum și de către inculpat, instanța de primă instanță a respins din nou acțiunea societății solicitantă la 11 septembrie 2019. Această decizie a fost susținută de instanța de apel la 21 septembrie 2021. 11. La 11 ianuarie 2022 societatea reclamantă a depus un recurs asupra punctelor de drept. Curtea de primă instanță, la 19 mai 2022, a invitat societatea reclamantă să plătească taxa de judecată.
La 6 iulie 2022, Curtea Constituțională a respins plângerea constituțională a societății reclamantă care a contestat lungimea procedurii, atât în fața instanțelor de primă instanță, cât și a instanțelor de apel ca fiind manifeste de rău înființată, declarând că societatea reclamantă și-a depus plângerea constituțională la 7 martie 2022 și că, în acel moment, procedura nu a fost în suspensie în fața autorității responsabile pentru presupusele întârzieri. În evaluarea lungii procedurii, Curtea Constituțională a dezvoltat procedurile și a susținut că procedura în fața instanței de primă instanță a devenit finală la 2 Octombrie 2019 și la 12 noiembrie 2020. În plus, diferitele runde ale procedurii de recurs s-au încheiat la 10 august 2009, la 5 aprilie 2011 și, respectiv, la 12 noiembrie 2021. Curtea Constituțională a remarcat, de asemenea, că societatea reclamantă a depus un recurs asupra punctelor de drept (fișierul IV.
368/2022). A treia procedură civilă 13. La 12 iunie 2007, societatea reclamantă a depus încă o altă acțiune pentru plata unei sume de bani. Societatea reclamantă a depus o plângere constituțională la 30 martie 2022, care a contestat durata procedurii în fața instanței de primă instanță. În aceeași zi, tribunalul de primă instanță a acordat parțial acțiunea. 15. În urma apelului societății reclamante, cazul a fost transferat la tribunalul de apel la 17 iunie 2022, în cazul în care, potrivit Guvernului, se pare că a fost în așteptare de atunci. La 24 noiembrie 2022, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a dreptului societății reclamante la o audiție într-un timp rezonabil înaintea instanței de primă instanță și a acordat-o 3 500 EUR doar cu satisfacție, declarând că durata procedurii de cincisprezece ani este, în sine, inacceptabilă.
În același timp, Curtea Constituțională a criticat societatea reclamantă pentru a nu depune plângerea sa constituțională mai devreme și aștepta până în ziua în care instanța de primă instanță a fost obligată să își pronunțe hotărârea (IV. SUA 512/2022). HOTĂRÂREA DE APLICAȚII 17. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALLEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI 18. Societatea reclamantă se plânge că lungimea diferitelor seturi ale procedurii civile, descrise mai sus, a fost incompatibilă cu cerința de „temp rezonabil”. În ceea ce privește prima și a treia procedură civilă, Guvernul a susținut că societatea reclamantă și-a pierdut statutul de victimă ca urmare a recunoașterii încălcării de către Curtea Constituțională și a compensației financiare acordate.
În ceea ce privește prima procedură civilă, Guvernul a susținut în plus că societatea reclamantă nu a epuizat căile de recurs interne, deoarece nu a depus o nouă plângere constituțională în urma hotărârii Curții Constituționale din 27 aprilie 2022. În ceea ce privește a doua procedură civilă, Guvernul a susținut că, având în vedere complexitatea factuală a procedurii și contribuția societății reclamante la întârzierile (reprezentantul societății reclamante a solicitat o suspendare a audierilor programate în patru ocazii și o audiere pierdută), durata generală a procedurii a fost acceptată. 20. În ceea ce privește statutul de victimă al societății reclamante, Curtea remarcă că, la momentul hotărârilor Curții Constituționale, prima procedură civilă a durat aproape treisprezece ani înainte de două nivele de competență și a treia procedură civilă a durat 15 ani înainte de o instanță.
Societatea reclamantă a fost acordată 3 300 EUR și 3 500 EUR în ceea ce privește satisfacția echitabilă (a se vedea punctele 8 și 16 de mai sus). Având în vedere lungimea globală a procedurii în cauză, Curtea constată că o astfel de sumă nu poate fi considerată suficientă în funcție de jurisprudența Curții (a se vedea Scordino Italia (nr. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 205-06 și 214-15, CEDH 2006 În consecință, societatea reclamantă poate pretinde că este o „victima” a unei încălcări a cerinței de „tempo rațional”.
21. În ceea ce privește motivele de neepuizare ale guvernului, Curtea constată că nu este necesară recurgerea repetată la remedierea internă atunci când efectele obținute de decizia autorității interne competente nu îndeplinesc criteriile aplicate de Curte (a se vedea Tomláková v. Slovacia, nr. 17709/04, §§ 34-35, 5 decembrie 2006). Având în vedere suma insuficientă de satisfacție acordată reclamantului și durata generală a procedurii care a durat aproape treisprezece ani înainte de două nivele de competență (a se vedea punctul 8 de mai sus), Curtea consideră că societatea reclamantă nu ar putea fi obligată să depună încă o altă plângere constituțională. Prin urmare, obiecția de neeșuare a Guvernului trebuie respinsă.
22. Curtea reiterează, de asemenea, că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în legătură cu următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții din litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 23. În cazul principal al lui Obluk v. Slovakia, nr. 69484/01, 20 septembrie 2006, Curtea a constatat deja o încălcare a art. 6 din Convenție în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 24. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, inclusiv a argumentelor legate de caracterul presupus speculativ al celei de-a treia plângere constituțională a societății reclamante (a se vedea punctul 14 de mai sus) și a presupusei sale contribuții la întârzierile, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național.
Curtea observă, de asemenea, că în momentul în care Curtea Constituțională a examinat lungimea celui de-al doilea proces civil, cazul era încă în așteptare în fața instanței de primă instanță, deoarece societatea reclamantă a depus un recurs asupra punctelor de drept pe care Curtea Constituțională însăși a menționat în decizia sa (a se vedea punctul 12 de mai sus și contrastul Mazurek Slovakia (dec.) nr. 16970/05, 3 În plus, Curtea Constituțională a examinat lungimea celei de-a doua proceduri civile în fața fiecărui nivel separat, chiar dacă societatea reclamantă a îndreptat rezumatul plângerii sale constituționale împotriva ambelor nivele de instanțe (a se vedea Obluk) Prin urmare, Curtea Constituțională nu a examinat durata generală a procedurii, care este o practică constatată în mod repetat în contravenție cu cerințele Convenției (a se vedea, de exemplu, Obluk , citat mai sus, § 60 și Hoholm Slovacia , nr. 35632/13, §§ 56-58, 13 ianuarie 2015). 25. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps motivabil” 26. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție.
APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 27. Referitor la documentele în posesia sa și la jurisprudența sa (a se vedea, în special, Obluk, citat mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; declară că cererile sunt admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurii civile; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească societății reclamante, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat; că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 10 iulie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul de înregistrare Începutul procedurii Încheierea procedurii Niveluri totale de jurisdicție Curtea internă Numărul de dosar Premiul interimar (în euro) Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuieli (în euro) [2] 36731/22 21/07/2022 LINEA PROPERTY, S.R.O. 2005 15/05/2009 în așteptarea Mai mult de 15 ani, 10 luni și 13 zile 2 niveluri de jurisdicție Curtea Constituțională: II.
SUA 115/2022 3.300 20,280 250 41032/22 15/08/2022 06/06/2005 06/07/2022 17 ani, 1 lună și 1 zi 2 niveluri de jurisdicție Curtea Constituțională: IV. US 368/2022 90/23 18/12/2022 12/06/2007 17/06/2022 15 ani și 6 zile nivel de jurisdicție Curtea Constituțională: IV. SUA 512/2022 3.500 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru societatea reclamantă. [2] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru societatea reclamantă.
FIRST SECTION
CASE OF LINEA PROPERTY, S.R.O. v. SLOVAKIA (Application no. 36731/22 and 2 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 10 July 2025 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of LINEA Property, s.r.o. v. Slovakia, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Frédéric Krenc , President , Davor Derenčinović, Alain Chablais , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 19 June 2025, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Slovakia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
The applicant company was represented by Mr V. Šárnik, a lawyer practising in Bratislava.
The Slovak Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS
The relevant details related to the applicant company and the applications are set out in the appended table.
The applicant company complained of the excessive length of various sets of civil proceedings initiated by it on 15 May 2009, domestic file no. 25 Cb 100/2009 (“first civil proceedings”), on 6 June 2005, domestic file no. 23 Cb 82/2005 and the attendant appellate proceedings, domestic file nos. 3 Cob 194/2008, 3 Cob 251/2010, 1 Cob 19/2020 (“second civil proceedings), and on 12 June 2007, domestic file no. 26 C 17/2007 (“third civil proceedings”). First civil proceedings
On 15 May 2009 the applicant company lodged an action for the payment of a sum of money. After several rounds of appeals the first-instance court delivered a judgment on 18 February 2021, against which the applicant company appealed on 7 March 2022.
Meanwhile, on 27 February 2022 the applicant company lodged a constitutional complaint challenging the length of the proceedings before both the first-instance and appellate courts. 8 . On 27 April 2022 the Constitutional Court found a violation of the applicant company’s right to a hearing within a reasonable time before the first-instance court, awarded it 3,300 euros (EUR) in just satisfaction and ordered the first-instance court to proceed without further delays. The Constitutional Court did not find a violation of the applicant company’s right to a hearing within a reasonable time before the appellate court. However, as appears from the judgment, the Constitutional Court took into account the total length of the proceedings, stating that they have so far lasted twelve years and nine months which is unacceptable from a constitutional point of view (file no. II. ÚS 115/2022).
The Government’s observations indicate that on 30 June 2022 the case file was transferred to the appellate court where the case appears to have been pending ever since. Second civil proceedings
On 6 June 2005 the applicant company lodged an action for the payment of a sum of money which was dismissed by the first-instance court on 31 March 2008. After several appeals lodged by the applicant company, as well as by the defendant, the first-instance court again dismissed the applicant company’s action on 11 September 2019. That decision was upheld by the appellate court on 21 September 2021.
On 11 January 2022 the applicant company lodged an appeal on points of law. The first-instance court, on 19 May 2022, invited the applicant company to pay the court fee. 12 . On 6 July 2022 the Constitutional Court dismissed the applicant company’s constitutional complaint challenging the length of the proceedings before both the first-instance and appellate courts as manifestly ill ‑ founded, stating that the applicant company had lodged its constitutional complaint on 7 March 2022 and that, at that time, the proceedings had not been pending before the authority responsible for the alleged delays. In assessing the length of the proceedings, the Constitutional Court segmented the proceedings and held that the proceedings before the first-instance court became final on 2 October 2019 and on 12 November 2020. Furthermore, the various rounds of the appeal proceedings ended on 10 August 2009, on 5 April 2011 and on 12 November 2021, respectively. The Constitutional Court also noted that the applicant company had lodged an appeal on points of law (file no. IV. ÚS 368/2022). Third civil proceedings
On 12 June 2007 the applicant company lodged yet another action for the payment of a sum of money. 14 . The applicant company lodged a constitutional complaint on 30 March 2022, challenging the length of the proceedings before the first ‑ instance court. On the same day the first-instance court partially granted the action.
Following the applicant company’s appeal, the case was transferred to the appellate court on 17 June 2022, where, according to the Government, it appears to have been pending since. 16 . On 24 November 2022 the Constitutional Court found a violation of the applicant company’s right to a hearing within a reasonable time before the first-instance court and awarded it EUR 3,500 in just satisfaction stating that the length of the proceedings of fifteen years was in itself unacceptable. At the same time, the Constitutional Court criticised the applicant company for not lodging its constitutional complaint earlier and waiting until the day the first-instance court was due to deliver its judgment (IV. US 512/2022). THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
17. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
18. The applicant company complained that the length of the various sets of the civil proceedings, described above, had been incompatible with the “reasonable time” requirement. It relied on Article 6 § 1 of the Convention.
With regard to the first and third civil proceedings, the Government submitted that the applicant company had lost its victim status as a result of the acknowledgment of the violation by the Constitutional Court and the financial compensation awarded. With regard to the first civil proceedings, the Government additionally submitted that the applicant company had failed to exhaust domestic remedies as it had not lodged a new constitutional complaint following the Constitutional Court’s judgment of 27 April 2022. In respect of the second civil proceedings, the Government submitted that given the factual complexity of the proceedings and the contribution of the applicant company to the delays (the applicant company’s representative had requested an adjournment of scheduled hearings on four occasions and missed one hearing), the overall length of the proceedings had been acceptable.
As regards the applicant company’s victim status, the Court notes that at the time of the Constitutional Court’s judgments, the first civil proceedings had lasted almost thirteen years before two levels of jurisdiction and the third civil proceedings had lasted fifteen years before one court level. The applicant company was awarded EUR 3,300 and EUR 3,500 in respect of just satisfaction (see paragraphs 8 and 16 above). Given the overall length of the proceedings in question, the Court finds that such an amount cannot be considered sufficient in the light of the Court’s case-law (see Scordino v. Italy (no. 1) [GC], no. 36813/97, §§ 205-06 and 214-15, ECHR 2006 ‑ V). The applicant company can accordingly still claim to be a “victim” of a breach of the “reasonable time” requirement.
As regards the Government’s plea of non-exhaustion, the Court notes that repeated recourse to the domestic remedy is not required where the effects produced by the decision of the competent domestic authority do not satisfy the criteria applied by the Court (see Tomláková v. Slovakia , no. 17709/04, §§ 34-35, 5 December 2006). In view of the insufficient amount of just satisfaction awarded to the applicant and the overall length of the proceedings which lasted almost thirteen years before two levels of jurisdiction (see paragraph 8 above), the Court is of the view that the applicant company could not be required to lodge yet another constitutional complaint. The Government’s non-exhaustion objection must therefore be rejected.
The Court further reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
In the leading case of Obluk v. Slovakia, no. 69484/01, 20 September 2006, the Court already found a violation of Article 6 of the Convention in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, including the arguments related to allegedly speculative nature of the applicant company’s third constitutional complaint (see paragraph 14 above) and its alleged contribution to the delays, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level. The Court also observes that at the time when the Constitutional Court examined the length of the second civil proceedings, the case was still pending before the first-instance court, because the applicant company had lodged an appeal on points of law which the Constitutional Court itself referred to in its decision (see paragraph 12 above and contrast Mazurek v. Slovakia (dec.) , no. 16970/05, 3 March 2009). In addition, the Constitutional Court examined the length of the second civil proceedings before each level separately, even though the applicant company had directed the summary of its constitutional complaint against both levels of courts (see Obluk , cited above, §§ 48, 51 and 61). The Constitutional Court has thus failed to examine the overall length of the proceedings, which is a practice the Court has repeatedly found in contravention with the Convention requirements (see, for example, Obluk , cited above, § 60, and Hoholm v. Slovakia , no. 35632/13, §§ 56-58, 13 January 2015).
Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
27. Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Obluk, cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant company, within three months, the amounts indicated in the appended table; that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
Done in English, and notified in writing on 10 July 2025, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Frédéric Krenc Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of registration Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Domestic court File number Domestic award (in euros) Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses (in euros) [2] 36731/22 21/07/2022
LINEA PROPERTY, S.R.O.
2005 15/05/2009 pending More than 15 years, 10 months and 13 days 2 levels of jurisdiction Constitutional Court: II. US 115/2022 3,300 20,280 250 41032/22 15/08/2022 06/06/2005 06/07/2022 17 years, 1 month and 1 day 2 levels of jurisdiction Constitutional Court: IV. US 368/2022 0 90/23 18/12/2022 12/06/2007 17/06/2022 15 years and 6 days 1 level of jurisdiction Constitutional Court: IV. US 512/2022 3,500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant company. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant company.