2ra-2700/15 — Constatarea violării art. 1 protocolul 1 şi art. 13 CEDO, încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral.

Dosarul nr. 2ra-2700/15 Prima instanţă: Gh. Plămădeală Instanţa de apel: N. Budăi, L. Bulgac şi I. Muruianu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Iurie Bejenaru şi Petru Moraru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Furnică Victor, în interesele lui Meleştean Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Meleştean Victor către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Procuratura sect.

Ciocana, mun. Chişinău, privind constatarea violării art. 1 protocolul 1 şi art. 13 CEDO, încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015, prin care apelul declarat de avocatul Furnică Victor, în interesele lui Meleştean Victor a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 noiembrie 2014. ACONSTATAT: La 04 martie 2014, avocatul Furnică Victor, în interesele lui Meleştean Victor, a depus o cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Procuratura sect. Ciocana, mun. Chişinău, privind constatarea violării art. 1 protocolul 1 şi art. 13 CEDO, încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 01 septembrie 1999, Comisariatul de Poliţie a sect. Ciocana, mun. Chişinău a pornit o cauza penala în baza art. 123 Cod Penal (redacţia 1961), pe faptul răpirii mijlocului de transport de model „VW Caravella”, cu număr de înmatriculare SV AD 168, care aparţine cu drept de proprietate reclamantului, iar conform procesului-verbal nr. 1770 din 24 septembrie 1999, 1 reclamantul a solicitat atragerea la răspundere a persoanelor necunoscute care la 24 august 1999, aproximativ la orele 08.20, aflîndu-se în mun. Chişinău, str. Igor Vieru, nr. 9, au răpit automobilul de model „VW Caravella” cu număr de înmatriculare SV AD 168, de culoare albă, fiindu-i cauzat un prejudiciu în sumă de 60000 lei, solicitînd să fie recunoscut ca victima şi parte civila.

Reclamantul a specificat că urmărirea penală a fost pornită la 01 septembrie 1999, la 25 aprilie 2002 a fost audiat în calitate de parte vătămată, la 10 mai 2002 a fost întocmit procesul-verbal unde el a recunoscut două persoane în fotografie, iar din anul 2002 pînă în noiembrie 2010 cauza penală a fost suspendată. În temeiul informaţiei Biroului Naţional Interpol al Ucrainei din 05 noiembrie 2011, privind identificarea mijlocului de transport pe teritoriul Ucrainei, sustras în anul 1999, procuratura sect. Ciocana, mun. Chişinău a reluat urmărirea penală şi la 16 februarie 2011 (după 3 luni şi 13 zile din data apariţiei informaţiei) a solicitat asistenţă juridică internaţională prin intermediul comisiei rogatorii, însă pînă în prezent reclamantul nu ştie despre locul aflării mijlocului de transport nominalizat.

Reclamantul a mai precizat că conform ordonanţei procurorului în Procuratura Ciocana, mun. Chişinău din 29 octombrie 2013, urmărirea penală a fost din nou suspendată, legalitatea actului, fiind confirmată prin Ordonanţa Procurorului ierarhic superior din data de 19 decembrie 2013, astfel, pe o perioadă ce depăşeşte 8 ani, cauza penală pe faptul sustragerii mijlocului de transport a fost suspendată, iar organul de urmărire penală, în această perioadă, nu a întreprins nici o acţiune pentru a identifica persoana sau persoanele care se fac vinovate de răpirea mijlocului de transport.

Consideră că după suspendarea anchetei preliminare, organul de urmărire penală nu a, întreprins nici o acţiune în vederea identificării persoanelor care urmau să fie puse sub învinuire, în condiţiile în care reclamantul a oferit informaţii suficiente despre identitatea unor persoane presupusă că au săvîrşit infracţiunea, atît în cadrul declaraţiilor date în calitate de parte vătămată, cît şi prin recunoaşterea a două persoane după fotografie, aceste persoane nefiind audiate.

Menţionează reclamantul că deşi autoturismul de model „VW Caravella”, cu numere de înmatriculare SV AD 168, a fost identificat în Ucraina, iar despre acest fapt, autorităţile Republicii Moldova au ştiut din 05 noiembrie 2011, nu au întreprins careva acţiuni în vederea identificării locului de aflare a mijlocului de transport model „VW Caravella” şi repatrierii acestuia în Republica Moldova, sau, la cererea de comisie rogatoriei, a fost indicat organului de urmărire penală din RM, că autoturismul răpit se află la parcarea specială, iar Procuratura Generală a Ucrainei şi- a dat acordul ca ofiţerii de urmărire penală din RM să se deplaseze în R.Ucraina. Prin urmare consideră că autorităţile statului nu au realizat o anchetă efectivă, în rezultatul căreia dreptul de proprietate asupra mijlocului de transport sustras nu poate fi exercitat în fapt, iar şansele de a beneficia de proprietatea sa, sunt egalate cu zero.

2 Solicită reclamantul recunoaşterea violării art. 1 din Protocolul 1, sub aspect procedural, din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cu încasarea prejudiciului material în mărime de 60 000 lei ce reprezintă contravaloarea autoturismului de model „VW Caravella”, cu număr de înmatriculare SV AD 168 şi a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, precum şi recunoaşterea violării art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor Fundamentale cu încasarea prejudiciului moral în sumă de 40 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 noiembrie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul Furnică Victor, în interesele lui Meleştean Victor către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Procuratura sect.

Ciocana, mun. Chişinău, privind constatarea violării art. 1 protocolul 1 şi art. 13 CEDO, încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 56). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015, apelul declarat de avocatul Furnică Victor, în interesele lui Meleştean Victor a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 noiembrie 2014 (f.d. 85-94). La 24 iunie 2015, avocatul Furnică Victor, în interesele lui Meleştean Victor a contestat cu recurs decizia instanţei de apel solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă.

În motivarea recursului avocatul Furnică Victor, în interesele lui Meleştean Victor a invocat faptul că instanţele de judecată, nu au constatat circumstanţele importante pentru soluţionarea corectă a pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. La dosar, din scrisoarea Curţii de Apel Chişinău, prin care a expediat părţilor copia deciziei recurate, nu rezultă data expedierii acesteia. Totodată, la materialele dosarului nu sunt anexate probe care ar certifica data recepţionării de către recurent a copiei deciziei recurate. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen. La 28 septembrie 2015, în adresa intimaţilor a fost expediată copia recursului, însă pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului, în adresa Curţii Supreme de Justiţie nu a parvenit referinţa prin care intimaţii să-şi expună poziţia faţă de temeiurile recursului.

În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. 3 Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de avocatul Furnică Victor, în interesele lui Meleştean Victor este inadmisibil.

În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera 4 recursul declarat de avocatul Furnică Victor, în interesele lui Meleştean Victor, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de avocatul Furnică Victor, în interesele lui Meleştean Victor, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Iurie Bejenaru Petru Moraru 5