2ra-1412/15 — Constatarea faptului neexaminării în termen rezonabil a pricinii

prima instanţă: M. Diaconu dosarul nr.2ra-1412/15 instanţa de apel: N. Budăi M. Moraru, I. Muruianu ÎNCHEIERE 11 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul lui Meleştean Victor, avocatul Furnică Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Meleştean Victor împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Procuratura Ciocana mun.

Chişinău cu privire la constatarea faptului încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 25 februarie 2014 Meleştean Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Procuratura Ciocana mun. Chişinău cu privire la constatarea faptului încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a menţionat că, la data de 01 septembrie 1999 de către Comisariatul de Poliţie Ciocana mun. Chişinău a fost pornită urmărirea penală în baza art. 1231 din Codul Penal (în redacţia din 1961) pe faptul răpirii mijlocului de transport de model VW Caravella cu numărul de înmatriculare SV AD 168 care-i aparţine cu drept de proprietate.

Afirmă că, pînă în prezent cauza penală nu a fost soluţionată, iar prin ordonanţa 1 procurorului din 29 octombrie 2013 a fost suspendată urmărirea penală. Explică că, după suspendarea urmăririi penale organul de urmărire penală nu a întreprins nici o acţiune în vederea identificării persoanelor care urmau a fi puse sub învinuire prin ce drepturile sale patrimoniale îi sunt afectate fiind privat de orice speranţă legitimă de-aşi recupera bunul răpit. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 mai 2014 s-au respins ca neîntemeiate cerinţele înaintate de Meleştean Victor împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea faptului încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea soluţiei prima instanţă a constatat că, existenţa prejudiciului moral nu a fost probat, iar Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu este aplicabilă speţei deoarece în temeiul actului menţionat nu se poate constata încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzelor de către organul de urmărire penală. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Meleştean Victor şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 14 aprilie 2015 reprezentantul lui Meleştean Victor, avocatul Furnică Victor a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, pretenţiile de ordin civil nu pot fi soluţionate din culpa exclusivă a autorităţilor statului care au ca obligaţie directă descoperirea infracţiunilor, iar urmărirea penală se desfăşoară într-un termen care nu se încadrează nici într-o limită de rezonabilitate. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Materialele pricinii denotă cu certitudine faptul că, instanţa de apel a emis decizia contestată la data de 11 decembrie 2014 (f.d. 68) care a fost recepţionată de recurent la data de 21 ianuarie 2015 (f.d. 78), iar cererea de recurs a fost depusă la 14 aprilie 2015 (f.d. 80-82). Prin urmare completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, recursul a fost declarat de reprezentantul lui Meleştean Victor, avocatul Furnică Victor cu depăşirea termenului prevăzut la art. 434 din Codul de procedură civilă.

Relevantă în acest aspect este hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (cererea nr. 3236/03, 03 aprilie 2008) în conţinutul căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat 3 repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pîrîţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil. În această ordine de idei, completul apreciază cu certitudine că, contestarea actului judecătoresc cu depăşirea intervalului de timp menţionat, demonstrează atitudinea neglijentă a recurentului faţă de drepturile procedurale conferite de legislaţia naţională. Pe cale de consecinţă, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

Urmare celor menţionate, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul lui Meleştean Victor, avocatul Furnică Victor ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 440, art. 432-434 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul lui Meleştean Victor, avocatul Furnică Victor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4