2ra-2464/15 — Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă, încasarea plăţilor salariale

prima instanţă: A.Gafton dosarul nr. 2ra-2464/15 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, L.Bulgac ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî judecătorii Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bou Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bou Anatolie împotriva Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul de Poliţie sectorul Teleneşti, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind repunerea în termenul de prescripţie extinctivă, încasarea plăţilor salariale pentru munca suplimentară, zilele libere şi zilele de sărbătoare nelucrătoare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de către Bou Anatolie şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 05 martie 2015 de respingere a cererii de chemare în judecată ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie, c o n s t a t ă La 10 septembrie 2013, Bou Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind repunerea în termenul de prescripție extinctivă, încasarea plăţilor salariale pentru munca suplimentară, zilele libere şi zilele de sărbătoare nelucrătoare. În susţinerea cererii reclamantul a indicat că, la 18 iulie 2008 a fost angajat în baza ordinului MAI nr. 314 ef în funcţia de inspector operativ de serviciu al Unităţii de gardă a SOAC CPR Teleneşti. Susţine că, în baza ordinului MAI nr. 416 din 16 octombrie 2009 a fost concediat din organele afacerilor interne, cu dreptul de a primi pensia pe linia MAI.

În legătură cu depunerea cererii la 10 mai 2010, Comisariatul de Poliţie raional Teleneşti i-au fost eliberate actele ce se referă la lucrul efectuat de el în perioada august 2008 - octombrie 2009, precum şi evidența salariului încasat în această perioadă. 1 Menţionează că, în urma examinării tabelelor de pontaj în raport cu salariul pe care l-a ridicat a constat că, activînd în funcţia de inspector operativ se serviciu al Unităţii de gardă a CPR Teleneşti, angajatorul nu i-a achitat în perioada august 2008 - octombrie 2009 plăţile salariale pentru munca suplimentară, zilele libere şi zilele de sărbătoare nelucrătoare. La 01 aprilie 2013 s-a adresat Inspectoratului de Poliţie Teleneşti şi Inspectoratului General al Poliţiei cu cerere prealabilă, solicitînd achitarea plăţilor salariale restante, însă prin răspunsul Inspectoratului de Poliţie Teleneşti nr. 1831 din 04 aprilie 2013 a fost informat că a expirat termenul de prescripție.

Ulterior, s-a adresat Inspectoratului General al Poliţie cu cerere prealabilă, solicitînd achitarea plăţilor salariale restante, însă prin răspunsul nr. 13-524/13 din 26 aprilie 2013 a fost informat că a expirat termenul prevăzut de lege. Cu referire la cererea de repunere în termen a cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat art. 272 CC şi a menţionat că, despre încălcarea dreptului a aflat la 10 mai 2010, cînd angajatorul i-a eliberat actele solicitate pentru perioada anilor 2008-2009. La 12 aprilie 2013 s-a adresat Judecătoriei Teleneşti cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului de Poliţie Teleneşti, solicitînd încasarea restanţelor salariale şi repunerea în termen.

Afirmă că, la 30 august 2013 a luat cunoştinţă cu încheierea Judecătoriei Teleneşti din 18 aprilie 2013, prin care s-a restituit cererea de chemare în judecată depusă de Bou Anatolie în temeiul art. 170 alin. (1) lit. b) CPC şi respectiv la 10 septembrie 2013 s-a adresat cu prezenta cerere. Consideră că circumstanţele expuse supra, constituie temeiuri de repunere în termen. Solicită reclamantul, repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată, încasarea de la Inspectoratul general de Poliţie al MAI a plăţilor salariale restante în mărime de 10 690.91 lei, pentru orele lucrate suplimentar şi suma de 13 424.32 lei pentru orele lucrate în zilele libere şi de sărbătoare nelucrătoare, în perioada august 2008-iunie 2009. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 mai 2014 a fost atras în proces, în calitate de copîrît Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova (f.d.180). Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20 decembrie 2014 a fost atras în proces, în calitate de copîrît Inspectoratul de Poliţie Teleneşti (f.d.223). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 martie 2015, s-a respins cererea de repunere în termenul de prescripţie şi s-a respins ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie cererea de chemare în judecată depusă de către Bou Anatolie împotriva Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratul de Poliţie sectorul Teleneşti, Ministerul 2 Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind repunerea în termenul de prescripţie extinctivă, încasarea plăţilor salariale pentru munca suplimentară, zilele libere şi zilele de sărbătoare nelucrătoare.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Bou Anatolie a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2015, s-a respins cererea de apel declarată de Bou Anatolie şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 11 august 2015, Bou Anatolie a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti contestate, deoarece au fost încălcate şi interpretate eronat normele de drept material, iar concluziile instanţelor de judecată expuse cu referire la termenul de înaintare a cererii de chemare în judecată nu sunt întemeiate.

Totodată a invocat recurentul că, despre încălcarea drepturilor salariale a cunoscut la 10 mai 2010, cînd a primit tabelele de pontaj lunar pentru orele lucarate şi salariul primit în perioada august 2008-octombrie 2009, însă de facto a cunoscut despre încălcarea drepturilor sale, la recepționarea răspunsurilor de la IGP al MAI şi CPR Teleneşti, respectiv la 04 aprilie 2013 şi 26 aprilie 2013, cînd i-a fost refuzată achitarea restanțelor salariale. Susţine că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel nu a luat în considerare că termenul de prescripţie extinctivă la caz a început să curgă de la 10 mai 2010, cînd a cunoscut despre încălcarea drepturilor salariale ce i se cuvin. De asemenea a indicat că, s-a adresat Judecătoriei Centru mun.

Chişinău cu cerere de chemare în judecată împotriva IGP al MAI privind încasarea plăţilor salariale din 10 septembrie 2013 şi Judecătoriei Teleneşti cu cerere de chemare în judecată împotriva IGP sectorul Teleneşti privind încasarea plăţilor salariale, însă în mod neîntemeiat prima instanţă a respins demersul de conexare a pricinilor civile conexe. Consideră că, concluziile instanţelor de judecată vin în contradicţie cu prevederile art. 277 CPC. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 10 iunie 2015, însă nu este anexată dovada recepționării de către recurent a deciziei contestate.

Astfel, recursul se consideră depus în termen. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Bou Anatolie urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

3 În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bou Anatolie este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către Bou Anatolie în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca 4 fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bou Anatolie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Bou Anatolie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Valentina Clevadî Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 5