3ra-1323/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N.Mazur dosarul nr. 3ra-1323/15 instanţa de apel: M.Ciugureanu, B.Bîrca, E.Clim ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Moisei Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moisei Vasile împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei municipiului Chişinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Moisei Vasile şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 15 decembrie 2014, c o n s t a t ă La 16 august 2013 Moisei Vasile s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei municipiului Chişinău privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 14/1-13 din 05.09.1991, i s-a repartizat un lot de pămînt cu suprafaţa de 450 m2, pentru construcţia unei case de locuit individuale pe str. Mirgorod (Pavel Boţu), conform planului anexat la decizie. Prin actul de predare-primire aprobat de către arhitectul-şef al mun. Chişinău, a primit în natură lotul de pămînt cu suprafaţa de 450 m2. Indică că, pe sectorul repartizat şi-a construit casa particulară, reieşind din normele în vigoare şi avînd în vedere necesitatea deservirii ei pe viitor.

Prin decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 14/18-23 din 08.06.2001, i-a fost autentificat dreptul de proprietate asupra lotului de pămînt cu suprafaţa de 450 m2, din str. Pavel Boţu 5, pentru definitivarea construcţiei şi exploatarea casei de locuit particulare, însă consideră că hotarele acestuia nu coincid cu hotarele lotului transmis anterior prin actul de primire-predare, noile hotare fiind schimbate arbitrar de către 1 Primăria mun. Chişinău, ceea ce a dus la crearea impedimentelor la deservirea casei de locuit. Menţionează că, despre acest fapt a aflat la data de 11.04.2013 cînd a primit planul de amplasament al construcţiilor şi amenajărilor de la OCT Chişinău. A mai indicat reclamantul că, hotarele lotului privatizat trec pe sub fundaţia casei lui construită legal, în aşa mod fiind încălcate prevederile art. 11 din Codul funciar.

Solicită reclamantul, obligarea Primăriei mun. Chişinău şi Consiliului mun. Chişinău să-i transmită în proprietate privată lotul de pămînt din str. Pavel Boţu nr.5, în hotarele iniţiale conform Actului de primire-predare alcătuit în baza deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 14/1-13 din 05.09.1991. Ulterior, reclamantul şi-a concretizat cerinţele, solicitînd obligarea Consiliului mun. Chişinău de ai transmite în proprietate porţiunea de pămînt rămasă după construcţia drumului comun din lotul de pămînt cu număr cadastral 0100209083 cu excluderea din planul lotului de pămînt cu număr cadastral 0100209082 a porţiunii de teren destinate pentru deservirea magistralei cu apă de care nu se poate folosi.

Prin cererea de concretizare a cerinţelor din 12.12.2014, reclamantul a solicitat anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 14/18-23 din 08.06.2001 prin care a fost eliberat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu numărul cadastral 0100209082; obligarea Consiliului municipal Chişinău şi Primărie mun. Chişinău să elibereze un nou titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren pe str. Pavel Boţu 5, mun. Chişinău, în hotarele lotului repartizat prin decizia Comitetului Executiv al Consiliului municipal Chişinău din 05.09.1991 nr. 14/1-13 conform planului anexă la decizia dată şi actului de predare-primire a lotului în natură. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 15 decembrie 2014, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind tardivă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe Moisei Vasile, a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de Moisei Vasile şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 15 decembrie 2014. La 06 august 2015 Moisei Vasile a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă integral. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate, considerîndu-le neîntemeiate şi ilegale prin faptul că, concluziile instanţelor de judecată sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

2 Susţine recurentul că, s-a conformat strict cerinţelor referitoare la termenul de contestare a actului administrativ, iar concluziile instanţelor de judecată sub acest aspect sunt total neîntemeiate şi ilegale. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Moisei Vasile, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Moisei Vasile este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că 3 cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Moisei Vasile, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Moisei Vasile, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4