3ra-46/15 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Centru, mun. Chişinău dosarul nr. 3ra-46/15 Judecător: E. Palanciuc instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: D. Manole N.Traciuc E. Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Ion Guzun examinînd recursul declarat de Consiliul mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea înaintată de Oţel Emilian împotriva Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare al Consiliului mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2014 prin care apelul depus de către Consiliul mun.

Chişinău a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din data de 31 martie 2014 a fost menţinută, c o n s t a t ă: La data de 23 iulie 2013, reclamantul Oţel Emilian a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului municipal Chişinău, cu privire la contestarea actului administrativ.

In motivarea acţiunii a indicat că, la data de 05.06.2013, s-a adresat Direcţiei generale arhitectură, urbanism şi relaţii funciare a Consiliului municipal Chişinău cu o cerere, solicitînd privatizarea terenului adiacent casei de locuit din str. Iazului nr. 20, la cerere fiind anexate actele prevăzute de Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pămînt de pe lîngă casă în localităţile urbane, aprobat prin Hotarîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 984 din 21.09.98 şi anume: copia buletinului de identitate, actele ce confirmă dreptul de 1 proprietate asupra imobilului, extrasul din Registrul bunurilor imobile şi copia planului eliberat de către OCT Chişinău.

Totodată, a mai indicat reclamantul că, prin schema de situaţie a terenului elaborată de Direcţia Generală arhitectură, urbanism, i s-a comunicat că se propune de a i se atribui pentru exploatare şi deservirea imobilului 7 ari, iar restul restul suprafeţei de 3 ari urmează a fi eliberaţi. Menţionează că, la data de 05.07.2013 a primit scrisoarea nr. 01/1-09-1642 din 02.07.2013, prin care i s-a solicitat prezentarea actelor iniţiale de atribuire a terenului.

Consideră reclamantul că, acţiunile pîrîtului vin în contradicţie cu legislaţia în vigoare, deoarece i se lezează dreptul la privatizarea terenului adiacent casei de locuit din motivul că, conform contractului de donaţie nr. 7904 din 17.11.2012, construcţiile din str. Iazului 20 sunt amplasate pe un teren cu suprafaţa de 0,1013 ha, fiind înregistrate în registrul bunurilor imobile cu numărul cadastral 0100405209. La interpelarea sa, prin răspunsul nr. 1363 din 01.04.2013, Direcţia de arhivă Chişinău i-a prezentat procesul-verbal nr. 29 al şedinţei Primăriei mun. Chişinău, prin care a fost aprobată suprafaţa terenului adiacent casei din str. Iazului nr. 20 cu numărul cadastral enunţat cu suprafaţa de 0,1013 ha.

Susţine reclamantul că, terenul aferent casei nu are alte căi de acces şi nu poate fi divizat şi atribuit altor persoane şi doar el în calitate de proprietar poate privatiza acest teren. Solicită reclamantul Oţel Emilian, a considera acţiunile pîrîtului ca fiind ilegale şi obligarea atribuirii în proprietate privată la preţ normativ a lotului de pămînt din str. Iazului nr. 20 cu suprafaţa de 0,1013 ha. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 31 martie 2014, acţiunea înaintată de către Oţel Emilian a fost admisă. S-a considerat ca fiind neîntemeiat răspunsul nr. 01/1-09-1642 din 02.07.2013, emis de către Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului municipal Chişinău.

A fost obligat Consiliul municipal Chişinău să-i transmită lui Oţel Emilian în proprietate privată lotul de pămînt amplasat pe str. Iazului nr. 20 mun. Chişinău cu suprafaţa de 0,1013 ha la preţ normativ. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 23 septembrie 2014, apelul depus de către Consiliul mun. Chişinău a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din data de 31 martie 2014 a fost menţinută. Invocînd ilegalitatea deciziei enunţate, la data de 19 noiembrie 2014, Consiliul mun. Chişinău a declarat cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel din 23 septembrie 2014 şi a hotărîrii 2 Judecătoriei Centru mun. Chişinău din data de 31 martie 2014 şi cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului, Consiliul mun. Chişinău a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Conform art.434 al.(1) CPC al RM, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept enunţate şi din cele invocate în cererea de recurs rezultă că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 23 septembrie 2014, iar recursul a fost înregistrat la 19 noiembrie 2014. Astfel, prin prisma art. 434 al.

(1) CPC, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Consiliul mun. Chişinău în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în teremenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 28 noiembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Oţel Emilian cererea de recurs depusă de către Consiliul mun.

Chişinău cu înştiinţarea concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinţei. La data de 08 decembrie 2014, Oţel Emilian a depus referinţa la cererea de recurs declarată de către Consiliul mun. Chişinău, solicitînd respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art.441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este declarat admisibil un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art.444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Consiliul mun.

Chişinău întemeiat şi care urmează a fi admis. În favoarea concluziei sus-enunţate se invocă următoarele argumente. 3 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Din actele cauzei rezultă cu certitudine că, la data de 05.06.2013, reclamantul Oţel Emilian s-a adresat Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului municipal Chişinău cu o cerere, prin care a solicitat stabilirea hotarelor terenului adiacent casei de locuit situate în mun. Chişinău, str. Iazului nr. 20 cu suprafaţa de 0,1013 ha, conform suprafeţei înregistrate în registrul bunurilor imobile şi transmiterea lui în proprietate la preţuul normativ (f.d.7-8).

Prin răspunsul nr. 01/109-1642 din 02.07.2013, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului municipal Chişinău i-a adus la cunoştinţă că examinarea cererii depuse va fi posibilă după prezentarea suplimentară a actului de atribuire iniţială a terenului pentru proiectarea şi construirea casei de locuit nominalizate (f.d.6). Înaintînd prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, reclamantul Oţel Emilian, a solictat a considera acţiunile pîrîtului ca fiind ilegale şi obligarea acestuia de a-i atribui în proprietate privată lotul de pămînt din str. Iazului nr. 20 cu suprafaţa de 0,1013 ha (f.d.3-4). Fiind investită cu judecarea pricinii în fond, prima instanţă prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 31 martie 2014, a admis acţiunea înaintată de către Oţel Emilian. S-a considerat ca fiind neîntemeiat răspunsul nr. 01/1-09- 1642 din 02.07.2013, emis de către Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului municipal Chişinău. A fost obligat Consiliul municipal Chişinău să-i transmită lui Oţel Emilian în proprietate privată lotul de pămînt amplasat pe str. Iazului nr. 20 mun. Chişinău cu suprafaţa de 0,1013 ha la preţ normativ. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 23 septembrie 2014, apelul depus de către Consiliul mun. Chişinău a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din data de 31 martie 2014 a fost menţinută.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinînd decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2014 şi hotărîrea primei instanţe prin prisma prevederilor legislaţiei naţionale în vigoare, în raport cu faptele constatatoare ale cazului dat, cu probele administrate pe cauză în ansamblul lor, consideră decizia şi hotărîrea sus-indicate ilegale şi neîntemeiată pe motiv că instanţele nu au elucidat pe deplin toate temeiurile legale invocate şi au aplicat eronat normele de drept material care vin în contradicţie cu circumstanţele de fapt şi de drept. 4 În conformitate cu art. 1, al.

(2) Legea Contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În conformitate cu art. 3, lit. a) şi lit b) din Legea Contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi; subdiviziunile autorităţilor publice.

Iar în conformitate cu art. 14 a Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

În conformitate cu art. 11 Codul Funciar RM, autorităţile administraţiei publice locale atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le titluri de proprietate: trec în proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case anexe gospodăreşti şi grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislaţia În susţinerea poziţiei sus-enunţate şi cu trimitere la norma legală, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că din materialele cauzei se constată cert că de la reclamantul/intimat Oţel Emilian s-a solicitat actul prin intermediul căruia acestuia i-a fost atribuit sectorul de teren pe care sunt amplasate bunurile imobile cu nr. cadastrale 0100405.209.01, 0100405.209.03, 0100405.209.02 iar din motive necunoscute instanţei acesta nu a fost prezentat.

La caz, Consiliul mun. Chişinău prin demersul nr. 01/1-09-1233 din 20.05.2013 a solicitat acestuia prezentarea contractului de vînzare-cumpărare nr. 1-2367 din 16.01.1990. Instanţa reţine că, reclamantul/intimat Oţel Emilian, a ignorant demersul înaintat, iar la data de 05.06.2013 a înregistrat o cerere prealabilă cu nr. O-5555/13 prin intermediul căreia a solicitat stabilirea hotarelor terenului adiacent casei de locuit din str. Iazului 0,1013 ha, în conformitate cu suprafaţa înregistrată în Registrul Bunurilor Imobile şi transmiterea acestuia în proprietate.

Prin urmare, la demersul înaintat de către Oţel Emilian, Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare prin răspunsul 01/1-09-1642 din data de 02.07.2013 a menţionat că examinarea cererii acestuai v-a avea loc în conformitate 5 cu prevederile art. 11 Codul Funciar al RM, Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 984 din 21.09.1998 şi Legea cu privire la preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, însă numai după prezentarea actului de atribuire iniţială a terenului pentru proiectarea şi construirea casei de locuit nominalizat. Totodată, se atenţionează că, în temeiul Legii, instanţa nu poate discuta conţinutul unui răspuns la o cerere adresată unei autorităţi publice, deoarece petiţionarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat conform propriei sale formulări, după dorinţa personală.

În cazul în care autoritatea publică nu a răspuns la toate solicitările petiţionarului, acesta este în drept să se adreseze instanţei de contencios administrativ cu o cerere privind obligarea autorităţii publice de a-i răspunde la toate solicitările. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că terenul cu nr. cadastral 0100405.209 cu suprafaţa de 0,1013 ha cade sub incidenţa proprietăţii municipale în baza deciziei Primăriei mun. Chiţinău cu nr. 29/14-5, iar potrivit pct. 2.1. al deciziei sus-enunţate, beneficiarul se obligă de a folosi lotul de pămînt în scopul deservirii şi exploatării casei de locuit şi să nu admită ridicarea construcţiilor în lipsa autorizaţiilor organelor de resort.

(f.d.15). Mai mult de cît atît, pct. 2.3. din decizie, beneficiarul se obligă să prezinte actele iniţiale de atribuire a lotului de pămînt, întru autentificarea ulterioară a dreptului deţinătorului de teren.(f.d.15). Prin prisma celor meţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie i-a act de toate cele enunţate şi constată că instanţele ierarhic inferioare urmau de a da o apreciere corectă şi în corespundere cu toate normele legale.

În conformitate cu art. 3, lit. c) al Legii nr. 523/16.07.1999 cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ teritoriale, obiecte ale dreptului de proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale sînt: bunurile autorităţilor publice locale şi ale administraţiilor unităţilor administrativ-teritoriale, terenurile destinate satisfacerii necesităţilor unităţilor administrativ-teritoriale, mijloacele bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale (incluzînd mijloacele şi fondurile speciale), valorile mobiliare, fondul locativ (cu excepţia celui particular, cooperatist, al asociaţiilor obşteşti şi al căminelor), obiectele din infrastructura tehnică şi alte obiecte care se află pe teritoriul respectiv, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie, bunurile necesare pentru dezvoltarea economică şi socială a unităţii administrativ-teritoriale şi pentru realizarea de către autorităţile administraţiei publice locale a sarcinilor ce le revin în conformitate cu legislaţia privind administraţia publică locală.

6 Iar în conforitate cu art. 10 al. (3) din Legea sus-enunţată, nimeni nu are dreptul să retragă în mod forţat patrimoniul proprietarului public, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi să ceară comasarea bunurilor acestuia cu bunurile altui proprietar. Prin prisma art. 11, al. (1) şi al. (2) al Legii cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ teritoriale, proprietatea publică a unităţilor administrativ- teritoriale este imprescriptibilă. Ea nu poate fi supusă exproprierii şi nu poate constitui obiectul unor garanţii reale. Această proprietate poate fi dată în administrare sau închiriată în condiţiile legii. Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor prezentului articol sînt lovite de nulitate absolută.

Mai mult ca atît, instanţa de recurs reţine faptul că această proprietate urmează a fi considerată inviolabilă pornind şi de la prevederile art. 316 Codul Civil al RM, care stipulează cert că proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. În conformitate cu art. 4 al. (9) a Legii nr. 1308 din 25.07.1997 cu privire la preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate, se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente.

În cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vînzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Această prevedere se aplică şi relaţiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se vînd prin concurs sau la licitaţie, cu excepţiile prevăzute de lege. Din materialele prezente la dosar, şi anume din copia de pe Schema de situaţie a terenului, emisă de către Consiliul mun. Chişinău, Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare, este identificată suprafaţa terenului sistematizat cu stabilirea hotarelor limită, propus pentru deservirea imobilului locativ existent, terenurile învecinate, proprietate privată şi terenul propus pentru licitaţia funciară.

În susţinerea poziţiei sale, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează faptul că, în cazul în care Consiliul mun. Chişinău nu a examinat cererea reclamantului/intimat Oţel Emilian solicitînd prezentarea actelor suplimentare şi nu s-a expus în privinţa dreptului acestuia la privatizarea terenului aferent casei la preţ normativ, instanţele ierarhic inferioare nu erau în drept de a obliga administraţia publică locală de a transmite acestuia în proprietate privată lotul de pămînt amplasat pe str. Iazului nr. 20, mun. Chişinău cu suprafaţa de 0,1013 ha la preţ normativ, or, obligarea 7 autorităţilor publice de a emite decizia de transmitere a bunului solicitat de către intimatul/reclamant este considerată ca o substituire a atribuţiilor autorităţilor publice.

Iar conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, vînzarea-cumpărarea terenurilor din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale la decizia consiliului respectiv. În această ordine de idei, Completul judiciar consideră că instanţele ierarhic inferioare, eronat au dispus admiterea acţiunii înaintate de către Oţel Emilian cu privire la obligarea Consiliului mun. Chişinău de a-i atribui în proprietate privată lotul de teren amplasat în mun. Chişinău, str. Iazului nr. 20 cu suprafaţa de 0,1013 ha la preţ normativ, fapt din care considerente urmează a fi casate şi emisă o altă hotărîre de admitere a recursului.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că atît instanaţ de apel cît şi instanţa de fond urmau a lua în consideraţie de cele menţionate, de normele legale ce reglementează procedura atribuirii în proprietate privată a terenurilor precum şi de cumulul de probe administrate la materialele cauzei, dat fiind faptul că terenul litigios la caz constituie proprietate exclusivă a Cunsiliului mun. Chişinău, iar acesta din urmă este în drept de a-l gestiona în condiţiile şi normele stabilite de lege. Prin urmare, toate acestea denotă faptul că nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanţele cauzei, nu a fost aplicată legea ce urma a fi aplicată, fapt ce serveşte temei de casare a hotărîrilor ierarhic inferioare, cu emiterea unei noi hotărîri în acest sens de respingere integrală a acţiunii înaintate.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară de dovezi, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Consiliul mun. Chişinău, a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea a unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Consiliul mun.

Chişinău. 8 Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2014 şi hotărîrea Judecătorie Centru mun. Chişinău din 31 martie 2014, în pricina civilă la cererea înaintată de Oţel Emilian împotriva Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare al Consiliului mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi se adoptă o hotărîre nouă după cum urmează. Se respinge acţiunea înaintată de către Oţel Emilian împotriva Direcţiei Generale Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare al Consiliului mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî Oleg Sternioală Ion Guzun 9