3r-230/15 — Recalcularea dreptului de import

prima instanţă: L.Holeviţcaia dosarul nr.3r-230/15 instanţa de apel: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol DECIZIE 11 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Valentina Clevadî Judecători: Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Demian Leonid, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Demian Leonid împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova privind obligarea recalculării drepturilor de import pentru automobilul importat, restituirea excedentului din drepturile de import plătite şi repararea prejudiciului moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, prin care cererea de apel a fost restituită, pe motiv că nu a fost lichidat neajunsul constatat prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015, c o n s t a t ă: La 30 iulie 2013, Demian Leonid s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova privind obligarea recalculării drepturilor de import pentru automobilul importat, restituirea excedentului din drepturile de import plătite şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, la data de 12 februarie 2013 a importat în Republica Moldova două mijloace de transport şi anume: Volkswagen T5 şi Ford Tranzit, prezentîndu-se cu ambele automobile la postul vamal Leuşeni – Albita. Afirmă că, perfectînd toate actele necesare, i s-a eliberat factura fiscală seria AB nr.816004, conţinutul căreia nu era vizibil. Ca urmare, fiind ferm convins că achită drepturile de import pentru ambele vehicole a achitat postului vamal Leuşeni – Albita suma de 35975 lei. Menţionează că, ulterior i s-a comunicat că trebuie să mai achite drepturile de import pentru automobilul Volkswagen T5 pe motiv că, suma achitată a fost calculată doar pentru autocamionul Ford Tranzit.

Invocă că, a solicitat să i se restituie suma bănască, însă i s-a comunicat că este deja tîrziu, deoarece suma a fost încasată. 1 A mai invocat că, autovehicolul Ford Tranzit pentru care a achitat drepturile de import este din categoria de camion, are 3 locuri şi 1-a procurat la suma de 4880 euro. În acest contex, susţine reclamantul că, Biroului vamal i-au fost prezentate toate actele care confirmă parametrii tehnici ai acestuia, cît şi dovada achitării preţului automobilului (contractul de vînzare-cumpărare). Specifică reclamantul că, suma care a achitat-o cu titlu de drept de import pentru un singur automobil este cu mult mai mare decît prevede legislaţia în vigoare, or, acesta a fost impus la plata a 80% din valoarea bunului importat, ceea ce este inadmisibil.

Fiind ferm convins că litigiul respectiv este rezultatul unei erori, din contul său percepîndu-se o plată excedentă şi conducîndu-se în drept de prevederile art. 130 al Codului vamal al RM, a adresat Serviciului Vamal al RM o cerere, solicitînd recalcularea sumei pe care a achitat-o cu titlu de drept de import pentru automobilul de model Ford Tranzit, precum şi a se dispune restituirea excedentului din drepturile de import plătite de către reclamant conform ordinului de încasare a numerarului din 12.002.2013 nr.816004. Prin răspunsul nr. d-139/13 din 28.02.2013, pîrîtul Serviciul Vamal al RM a refuzat în soluţionarea cererii enunţate, motiv pentru care a fost sesizată instanţa de judecată cu prezenta acţiune.

La fel, a mai comunicat reclamantul că nu pentru prima dată a importat bunuri, niciodată însă nu a evitat ori diminuat plata sumelor drepturilor de import, întotdeauna a executat cu stricteţe prevederile legale în acest domeniu. Consideră reclamantul că, anume comportamentul serviciului vamal care a reflectat greşit situaţia de fapt în documentele vamale, l-au impus la plăţi excedentare. Ca urmare, reacţia pîrîtului i-a cauzat suferinţe psihice, din care cauză consideră necesar a solicita repararea prejudiciului moral pe care îl estimează la suma de 50 000 lei. Solicită reclamantul Demian Leonid, obligarea pîrîtului de a recalcula drepturile de import pentru automobilul de model Ford Tranzit, anul producerii 2007, cod WIN WFOXXXTTFX7K00597, restituirea excedentului din drepturile de import plătite, cît şi încasarea din contul Serviciului Vamal al RM în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 31 octombrie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de către Demian Leonid a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.60-62). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 01 decembrie 2014, Demian Leonid a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea privind obligarea recalculării drepturilor de import pentru automobilul importat, restituirea excedentului din drepturile de import plătite şi repararea prejudiciului moral să fie admisă în sensul declarat (f.d.59). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către apelantul Demian Leonid, pe motiv că, nu a fost 2 prezentată cererea de apel motivată, apelantului fiindu-i fixat un termen – 10 zile din momentul recepţionării încheierii, pentru a lichida neajunsul menţionat (f.d.66).

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, cererea de apel declarată de către Demian Leonid a fost restituită, pe motiv că apelantul nu a lichidat neajunsul constatat prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015 (f.d.78-79). Invocînd ilegalitatea acestei încheieri, la 09 iulie 2015, Demian Leonid a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate, cu restituirea pricinii la rejudecare. În motivarea cererii de recurs, s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată pe motiv că a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural. Susţine recurentul că instanţa de apel urma să ţină cont de normele de drept naţionale, cît şi de practica CEDO, în vederea neîngrădirii dreptului privind accesul liber la justiţie.

Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 425 CPC, care statuează expres că, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din actele pricinii rezultă că încheierea recurată a fost pronunţată la 26 mai 2015 (f.d.78-79) şi recepţionată de către recurent la 24 iunie 2015 (f.d.84), iar recursul înaintat de către Demian Leonid a fost depus la 09 iulie 2015 (f.d.83). Astfel, prin prisma art. 425 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Înaintînd prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, reclamantul – recurent Demian Leonid a solicitat obligarea pîrîtului de a recalcula drepturile de import pentru automobilul de model Ford Tranzit, anul producerii 2007, cod WIN WFOXXXTTFX7K00597, restituirea excedentului din drepturile de import plătite, cît şi încasarea din contul Serviciului Vamal al RM în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 31 octombrie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de către Demian Leonid a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.60-62). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 01 decembrie 2014, Demian Leonid a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea privind obligarea recalculării drepturilor de import pentru automobilul importat, restituirea excedentului din 3 drepturile de import plătite şi repararea prejudiciului moral să fie admisă în sensul declarat (f.d.59). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, cererea de apel declarată de către Demian Leonid a fost restituită, pe motiv că apelantul nu a lichidat neajunsul constatat prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015 (f.d.78-79).

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, concluzia instanţei de apel despre necesitatea restituirii cererii de apel este justă. Așa-dar, Colegiul analizînd situaţia de fapt din prezenta speță, consideră oportun de a reitera prevederile art. 368 alin.alin. (1) şi (2) CPC, care statuează că, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Dacă apelantul îndeplineşte în termen indicaţiile din încheierea judecătorească, apelul se consideră depus la data prezentării iniţiale.

Prin prisma normei legale enunțate, instanța de recurs relevă că, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de către apelantul Demian Leonid, pe motiv că, nu a fost prezentată cererea de apel motivată, apelantului fiindu-i fixat un termen – 10 zile din momentul recepţionării încheierii, pentru a lichida neajunsul menţionat (f.d.66). Concomitent, din materialele cauzei, instanța de recurs reține că copia încheierii nu a fost recepționată de către recurent din motive ce nu depind de voința instanței de apel – pentru că destinatarul nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a ridica corespondența, ceea ce se confirmă prin informația corespunzătoare anexată la dosar, din care rezultă că a expirat termenul de păstrare (f.d.71A,verso).

De menționat, în scopul evitării lezării dreptului reclamantului – recurent la un proces echitabil, instanţa de apel i-a oferit posibilitatea acestuia de a-și argumenta poziția referitor la faptul de ce nu a lichidat neajunsul indicat prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2015, în acest sens, amînînd de mai multe ori ședința de judecată, însă fără careva efect. În asemenea circumstanțe, deoarece nerecepționarea de către apelantul- recurent Demian Leonid a copiei încheierii prin care nu s-a dat curs cererii de apel cu acordarea termenului pentru lichidarea neajunsului a avut loc din motive ce nu pot fi imputate instanței de apel, cererea de apel corect a fost restituită. Or, depunând încă la data de 01 decembrie 2014 cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 31 octombrie 2014, Demian Leonid a cunoscut despre necesitatea prezentării cererii de apel motivată și prin urmare, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (cauza Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a-și asigura drepturile sale de acces la instanţă şi de a prezenta cererea de apel motivată, fapt, însă, ignorat de ultimul. De menționat că, cererea de apel motivată nu a fost anexată nici la cererea de recurs depusă de către recurentul Demian Leonid.

4 În condițiile respective şi în situaţia în care examinarea chestiunii privind primirea cererii de apel pe marginea prezentului litigiu s-a examinat în instanța de apel mai mult de cinci luni, prin prelungirea termenului pentru lichidarea neajunsului din oficiu de către instanţa de apel s-ar fi putut înfrânge principiul echităţii procedurii civile, ceea ce ar constitui o încălcare a dreptului la un proces echitabil pentru intimatul Serviciul Vamal al Republicii Moldova, ceea ce este inadmisibil.

Cît privesc argumentele recurentului Demian Leonid precum că, pricina a fost examinată în absența sa, care nu s-a prezentat în şedinţa instanţei de apel din motive ce nu-i pot fi imputate și anume pentru că nu a fost legal citat despre data, ora și locul ședinței de judecată, astfel nefiindu-i asigurat respectarea principiului disponibilităţii în drepturi a părților la proces, pe motiv că, a fost privat de posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia procesuală în cadrul procesului de judecată, acestea urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate. Or, copia citației pentru şedinţa de judecată din 17 martie 2015, nu a fost recepționată de către recurent din motive ce nu depind de voința instanței – pentru că destinatarul nu s-au prezentat la oficiul poștal pentru a ridica corespondența, ceea ce se confirmă prin informația corespunzătoare anexată la dosar, din care rezultă că a expirat termenul de păstrare (f.d.71A,verso).

În acest context, neprezentarea la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței este apreciată de instanța de recurs ca fiind citare legală. În conformitate cu art. 102 alin. (41) CPC, participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară. În conformitate cu art. 379 alin. (1) CPC RM, neprezentarea în şedinţă de judecată a apelantului sau intimatului, a reprezentanţilor acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu împiedică judecarea apelului. Astfel, ținând cont de prevederile art. 102-105 CPC, art. 379 alin. (1) CPC, instanţa de apel corect a dispus examinarea cauzei în lipsa părților, citate legal.

Totodată, argumentul recurentului Demian Leonid în privinţa faptului că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept procedural, este declarativ şi nu constituie temei juridic de admitere a recursului în sensul declarat, nefiind prezentate careva probe care ar dovedi contrariul. În context, instanţa de recurs aminteşte că: - art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, statuează că, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă; - art. 61 alin. (1) Codul de procedură civilă prevede că, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. 5 Luînd în consideraţie cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că argumentele invocate în recurs sînt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Demian Leonid.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Demian Leonid împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova privind obligarea recalculării drepturilor de import pentru automobilul importat, restituirea excedentului din drepturile de import plătite şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 6