3ra-239/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanță: O: Melniciuc, dosarul nr. 3ra-239/15 instanța de apel: N. Budăi, A. Pahopol, I. Muruianu DECIZIE 18 martie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare a Societății cu Răspundere Limitată „Negnis-Trans” împotriva Serviciul Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarata de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 18 martie 2014, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 28 octombrie 2013, SRL „Negnis-Trans” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că, prin decizia de regularizare nr.23 din 01 octombrie 2013, emisă de Serviciul Vamal al RM, societății i-a fost recalculate și impuse spre plată drepturi de import în mărime de 119 865,74 lei.

Invocă dezacordul cu decizia menționată, susţinînd că temei de recalcul a servit actul de post-vămuire nr.35/2 din 17 septembrie 2013, care a fost întocmit de către Secția Reverificare și audit post-vămuire a Serviciului Vamal, iar ca rezultat al controlului ulterior efectuat la societatea auditată s-a stabilit că la 25 decembrie 2008 SRL „Negnis-Trans” a importat un autovehicul pentru utilizări speciale cu destinaţia majorării capitalului social, care la momentul vămuirii a beneficiat de tratament tarifar favorabil cu scutirea de la plata drepturilor de import.

Menționează că, din analiza și compararea informației din conturile contabile 123, 311, 621, balanța de verificare a întreprinderii, s-a stabilit că mijlocul fix importat în baza declarației vamale în detaliu nr. 7005I3102 din 25 decembrie 2008 și destinat includerii în capitolul social a fost înstrăinat la 04 ianuarie 2012, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 04/01/2012 din 04 ianuarie 2012, încheiat cu SRL „Carpatic Trans”, iar ca urmare a înstrăinării au fost încălcate prevederile art. 35 din Cod vamal și societății auditate urmează a fi recalculate drepturile de import în baza prevederilor art. 127 din Cod vamal în sumă de 119 865,74 lei.

Consideră că, la emiterea actului administrativ contestat nu s-a ținut cont de faptul că atât la data importului nominalizat, cât și a înstrăinării acestora, redacţia art.35 Cod vamal în vigoare în perioada 04 iulie 2008-13 ianuarie 2012, reglementa că în cazul când mărfurile sunt puse în libera circulație la drepturi de import reduse sau zero pe motivul destinației lor finale, acestea rămân sub supraveghere vamală, supravegherea vamală se încheie când condițiile prevăzute pentru acordarea unor drepturi de import reduse sau zero încetează a mai fi aplicate sau în cazul când mărfurile sunt exportate sau distruse.

Utilizarea mărfurilor pe parcursul a cel puțin 3 ani în alte scopuri decât cele prevăzute pentru aplicarea drepturilor de import reduse sau zero este permisă cu condiția achitării drepturilor de import Menţionează că art. 46 a Legii nr. 780 din 27 decembrie 2001 privind actele legislative prevede că actul legislativ produce efecte numai în timpul cît este în vigoare şi nu poate fi retroactiv sau ultraactiv, au efect retroactiv doar actele legislative prin care se stabilesc sancţiuni mai blînde. La fel şi art. 6 a Codului civil prevede că Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior, cât și legea nouă modifică şi nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Cu referire la normele enunţate, afirmă că la data înstrăinării mărfurilor menționate și anume la 04 ianuarie 2012, acționa în timp art.35 din Cod Vamal în redacția nominalizată, potrivit căruia supravegherea vamală se realizează pe parcursul a 3 ani, pe cînd livrarea a fost efectuată detașat după expirarea termenului a 3 ani de la data plasării în regim vamal de import definitiv, iar redacția în vigoare a art. 35 Cod Vamal, prin care a fost exclus termenul supravegherii de 3 ani a intrat în vigoare la 13 ianuarie 2012. La fel indică, că conform art. 103 alin.(1) pct. 23 din Cod Fiscal, TVA nu se aplică la importul activelor materiale a căror valoare depășește 3 000 lei pe unitate și a căror termen de exploatare depășește un an, destinate includerii în capitalul statutar în modul şi în termenele prevăzute de legislație, iar conform art.28 al Legii cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997, se oferă o scutire de taxa vamală de import a activelor materiale respective importate, care sunt destinate includerii în capitalul statutar.

Insistă că activele materiale menționate, care au fost puse în libera circulație cu facilități vamale și fiscale condiționat și în funcție de motivul destinației lor finale, au fost utilizate exclusiv în scopul realizării acestor condiții şi destinații finale, fiind incluse cu titlu de aport la capitalul social al SRL „Negnis-Trans”, iar activele materiale au fost utilizate în scopul pentru care s-au şi acordat facilitățile vamale, fapt confirmat prin acordarea liberului de vamă în modul stabilit numai la prezentarea confirmării Camerei înregistrării de Stat despre înregistrarea modificărilor privind majorarea capitalului social al societății. De asemenea susţine că, folosinţa şi dispoziţia bunurilor introduse în capitalul social nu duce la micşorarea capitalului social, motiv din care nu poate exista nici un dubiu privind nerespectarea de către SRL „Negnis-Trans” a vreunei condiţii sau vreunui scop pentru care au fost acordate facilităţile vamale.

Or, obligaţia societăţii este de a păstra la activ bani sau bunuri cu valoarea minimă egală cu cea a capitalului social, pe cînd bunurile care au fost obiectul aportului pot fi înstrăinate de societate, iar locul valorii acestui bun, la activ, va fi ocupat de contravaloarea care a obţinut-o o societate ca echivalent al bunului înstrăinat, adică preţul, obiectul schimbului, partea socială sau acţiunile sau dreptul de creanţă, astfel, bunurile care sunt la activul societății circulă liber fără a influența valoarea capitalului social. Mai invocă că bunurile care se transmit ca aport trebuie să fie utile și să fie posibile de a fi utilizate în procesul de activitate al societății, doar bunurile care vor putea fi utilizate în activitatea de întreprinzător fac societatea eficientă și pot aduce asociaților beneficii.

Cu referire la art. 28 al Codului vamal, care acţionează în coraborare cu art. 35 din Cod vamal, susţine că nu poate fi invocată nici utilizarea de către SRL „Negnis- Trans” a activelor materiale în alte scopuri decât cele care vizează includerea lor în capitalul social al întreprinderii și nici dispunerea de aceste mărfuri contrar scopurilor pentru care întreprinderea a beneficiat de facilități vamale și fiscale la importul lor, fapt ce atestă că reţinerea achitării drepturilor de import aferente introducerii pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a activelor materiale respective este ilegală și abuzivă, deoarece, nu a avut loc utilizarea mărfurilor în alte scopuri, decât cele pentru care au fost prevăzute și aplicate drepturi de import reduse sau zero.

Astfel, consideră că la întocmirea deciziei de regularizare au fost ignorate circumstanţele menţionate, precum şi prevederile legislaţiei în vigoare, mai mult că pct.5 a deciziei de regularizare, nu conține temeiul și motivul care să fie expus explicit și univoc, precum şi cel al calculării și punerii în sarcina SRL „Negnis-Trans” a obligației de achitare a drepturilor de import, deoarece, nici una din ipotezele prevăzute de legislație pentru întocmirea deciziei de regularizare nu sunt prezente în speță, ceea ce contravine în totalitate rigorilor ordinului directorului general nr.267-O din 02 octombrie 2009 privind formularul, modul de completare și utilizare a deciziei de regularizare.

Insistă că societatea nu a prejudiciat bugetul public național, deoarece, taxa pentru valoarea adăugată a fost achitată conform facturii fiscale nominalizate, totodată luând-se în calcul la efectuarea livrării impozabile interne uzura acestor active materiale, astfel fiind în drept să calculeze uzura lor, deoarece acestea se aflau în circulație liberă pe teritoriul Republicii Moldova, neaflîndu-se în careva regim vamal suspensiv, iar unica interdicție de diminuare a valorii în vamă este prevăzută de pct.23 din Hotărârea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002, care statuează, că în cadrul declarării și plasării mărfurilor introduse pe teritoriul vamal național în diverse regimuri vamale, cu excepția regimului în care mărfurile introduse sunt puse în circulație, la determinarea valorii lor în vamă se va ține cont de următoarele particularități: a) valoarea în vamă a mărfurilor, plasate în regimul vamal Admiterea Temporară, la momentul înlocuirii acestuia cu regimul vamal, importul nu va fi mai mică decât valoarea declarată în regimul vamal inițial.

Relevă că norma citată nu se aplică mărfurilor plasate în regim vamal de admitere temporară în baza unui contract de leasing, în acest caz, baza de calcul a drepturilor de import o va constitui valoarea reziduală a mărfurilor, în cazul leasingului financiar și, respectiv, valoarea de transfer a proprietății în cazul leasing-ului operațional, convenite de părți; b) valoarea în vamă a mărfurilor plasate anterior în regimurile vamale Depozit Vamal sau Depozit vamal liber, la momentul atribuirii altui regim vamal nu va fi mai mică decât valoarea declarată în regimul vamal inițial; c) valoarea în vamă a mărfurilor plasate sub regim vamal Reimport va corespunde cu valoarea în vamă a mărfurilor respective, scoase anterior din teritoriul vamal în conformitate cu regimul vamal de export.

Solicită anularea deciziei de regularizare nr.23 emisă de către Serviciul Vamal al RM la 02 octombrie 2013 ca fiind ilegală în fond şi emis contrar prevederilor legale. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 18 martie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind anulată ca ilegală decizia de regularizare nr. 23 din 02 octombrie 2013. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Serviciul Vamal al RM şi menținută hotărârea primei instanțe. La 24 decembrie 2014, Serviciul Vamal al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, susţinînd că la caz nu au fost elucidate pe deplin circumstanțe care au importanţă pentru soluționarea pricinii în fond, iar concluziile instanţelor sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Susține că instanțele de judecată la emiterea hotărârilor nu au ținut cont de probele care au fost anexate la materialele pricinii de către organul vamal, fapt ce a determinat examinarea superficială a materialului dosarului, fiind emisă în acest sens o hotărâre și respectiv o deciziei unilaterală și neîntemeiată.

Menționează că instanțele la emiterea hotărârilor nu au ținut cont de rezultatele controlului ulterior prin reverificarea declarației vamale nr. 700513102 din 25 decembrie 2008 perfectată de către SRL „Negnis-Trans”, prin care s-au depistat acţiunile ce constau în utilizarea unităţii de transport importate cu facilităţi contrar destinaţiei stabilite, în temeiul art. 35, art. 1275 alin. (1) lit. c), art. 12713 şi art.129 Cod vamal.

Accentuează că mijlocul fix importat (autovehicul), la momentul declarării a beneficiat de un tratament tarifar favorabil reglementat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 102 din 30 ianuarie 2007, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţile fiscale stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 23 Cod Fiscal şi art. 28 lit. q) al Legii privind tariful vamal, în ordinea stabilită de art. 103 alin. (1) pct. 23 Cod Fiscal şi art. 28 lit. q) al Legii privind tariful vamal, însă, la data de 04 ianuarie 2012 intimatul a înstrăinat mijlocul de transport ce a prezentat obiectul majorării capitalului social, întreprinderii „Carpatic Trans” SRL, fapt confirmat prin facturile fiscale: seria EE nr. 411638 din 04 ianuarie 2012. Cu referire la prevederile art. 35 din Cod vamal, în redacția din 2008 cu modificările instituite prin Lege nr. 103-XVI din 16 mai 2008, pentru modificarea și completarea unor acte legislative în vigoare din 04 iulie 2008, susține că intimatul la momentul vinderii autovehiculului, a scos mijlocul de transport de sub supraveghe vamală și l-a utilizat contrar destinației prestabilite la momentul importului pe toată durata aflării acestuia sub supraveghere vamală și anume din 25 decembrie 2008 până la 04 ianuarie 2012, deoarece,

potrivit prevederilor normei citate legiuitorul exhaustiv a stabilit faptul că marfa importantă cu facilități se află sub supraveghere vamală și marfa respectivă urmează a fi folosită conform destinației prestabilite pe un termen de cel puțin trei ani, însă, în speță supravegherea vamală a fost încetată de către intimat şi marfa a fost folosită contrar destinației prestabilite peste aproximativ 4 ani, ceea ce atestă că alegaţia intimatului, preluată şi de instanţele inferioare, potrivit căreia legea permite ca în cazul expirării termenului de 3 ani, să fie utilizat bunul în alte scopuri decît cele prevăzute pentru aplicarea facilităţilor, este eronată.

Afirmă recurentul că însuşi intimatul în cererea de chemare în judecată confirmă faptul că capitalul social al întreprinderii SRL „Negnis-Trans”, a fost majorat prin includerea mijlocului de transport nominalizat, pentru care intimatul la momentul declarării bunului a beneficiat de tratament tarifar favorabil reglementat prin Hotărârea Guvernului RM nr.102 din 30 ianuarie 2007. Astfel, anume mijlocul de transportul nominalizat este obiectul majorării capitalului social, pentru care legiuitorul şi a stabilit facilităţi.

Prin urmare, în situaţia în care bunurile care a fost introduse în capitalul social al întreprinderii şi care au beneficiat de tratament tarifar favorabil ulterior sunt înstrăinate sau utilizate în alte scopuri decât cele stabilite prin destinaţia finală a acestora, dacă în această bază a beneficiat de un tratament tarifar favorabil, în ordinea stabilită de art. 35, art. 12713 , art. 129 Cod vamal precum şi în temeiul art. 1275 alin. (1) lit. c) Cod vamal, organul vamal constată apariţia obligaţiei vamale şi emite în acest sens Decizia de regularizare.

Insistă că în speţa, Serviciul Vamal, a constatat faptul înstrăinării bunului, fapt confirmat prin facturile fiscale seria EE nr. 411638 din 04 ianuarie 2012, iar în consecinţă, ca rezultat al nerespectării destinaţiei finale a mijlocului de transport şi ţinând cont de prevederile art. 35 Cod Vamal, în baza prevederilor art. 12713 şi art. 129, art. 1275 alin. (1) lit. c) Cod vamal, Serviciului Vamal la data de 02 octombrie 2013 a emis Decizia de regularizare nr. 23, prin care a stabilit obligaţiile vamale recalculate în valoare totală de 119 865,74 lei.

Apreciază drept eronate concluziile instanţelor inferioare precum că supravegherea vamală se referă doar la regimurile vamale suspensive ce au drept efect suspendarea totală sau parţială de drepturi de import sau de export, reglementate în art. 29 al Codului vamal, deoarece, legiuitorul expres a prevăzut în art. 35 Cod vamal (în redacţia din 2008 cu modificările instituite prin Legea nr. 103-XVI din 16.05.2008 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, în vigoare din 04.07.2008), în cazul când mărfurile sunt puse în liberă circulaţie la drepturi de import reduse sau zero pe motivul destinaţiei lor finale, acestea rămân sub supraveghere vamală. Supravegherea vamală se încheie când condiţiile prevăzute pentru acordarea unor drepturi de import reduse sau zero încetează a mai fi aplicate sau în cazul când mărfurile sunt exportate sau distruse.

Utilizarea mărfurilor pe parcursul a cel puţin 3 ani în alte scopuri decât cele prevăzute pentru aplicarea drepturilor de import reduse sau zero este permisă cu condiţia achitării drepturilor de import. In acest context, relevă că SRL „Negnis-Trans” la importul mijlocului de transport de modelul „Renault” nr. caroseriei VF633DXA000100010 a beneficiat de facilităţile fiscale prevăzute de pct. 23 alin. 1) art. 103 din Codul fiscal, ca urmare a plasării acestora în capitalul statutar. Mai invocă recurentul că instanţa de apel nu a reţinut la caz că intimatul prin acţiunile de vânzare a mijlocului de transport nominalizat, a scos unitatea de transport de sub supraveghere vamală şi l-a utilizat contrar destinaţiei prestabilite la momentul importului pe toată durată aflării acesteia sub supraveghere vamală.

Or, legiuitorul prin art. 35 Cod Vamal (redacţia anului 2008) exhaustiv a stabilit faptul că marfa importată cu facilităţi se află sub supraveghere vamală şi marfa respectivă urmează a fi folosită conform destinaţiei prestabilite pe un termen de cel puţin 3 ani. Adică mai mult de 3 ani în caz contrar urmează a fi achitate drepturile de import respective. De asemenea, accentuează şi asupra faptului că instanța de apel eronat a aplicat prevederile art. 35 Cod vamal în redacția din 01 ianuarie 2014, deoarece situaţiile juridice stinse/încetate pînă la data intrării în vigoare a legii noi (art.35 Cod vamal în redacţia din 2014), nu cad sub incidenţa legii noi, acestea fiind guvernate de prevederile legii în vigoare la data stingerii/încetării situaţiei juridice.

La 10 februarie 2015 SRL „Negnis-Trans” a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind neîntemeiat cu menţinerea hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel. Prin referinţa suplimentară depusă la 13 martie 2015, SRL Negnis-Trans”, adiţional a exemplificat, cu titlu de practică judecătorească, decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 octombrie 2014, emisă în cauza SRL „Gadarenco-Trans” împotriva Biroului Vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ, dosar 3ra-458/14, reiterînd, astfel, solicitarea de respingere a recursului Serviciului Vamal ca fiind nefondat şi menţinerea hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 09 octombrie 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 21 octombrie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 123), iar recurentul susţine că a luat cunoştinţă cu decizia integrală la 30 octombrie 2014. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 24 decembrie 2014 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Din materialele dosarului rezultă că la data de 25 decembrie 2008, SRL „Negnis- Trans” a importat din Belgia o autobetonieră de model „Renault”, cu titlu de aport la majorarea capitalului social (f.d.35).

Este cert că la importarea autobetonierei de model „Renault”, SRL „Negnis- Trans”, a beneficiat de un tratament tarifar favorabil reglementat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 102 din 30 ianuarie 2007, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite la art. art.103 alin.(1) pct.23 Cod fiscal și art.28 lit. q) al Legii nr.1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, în vederea includerii bunului importat în capitalul social al SRL „Negnis-Trans”, fapt susţinut însă de intimat în cererea de chemare în judecată.

În conformitate cu pct.1 și pct.2 al regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 23) al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit. q) al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.102 din 30 ianuarie 2007 ( în vigoare la data importării bunului/prezentării declarației vamale), TVA nu se aplică la importul şi pentru livrările efectuate pe teritoriul republicii ale activelor materiale a căror valoare depăşeşte 3000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social, în modul şi în termenele prevăzute de legislație și sînt scutite de taxa vamală.

Ulterior, însă în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 04/01/2012, încheiat între SRL „Negnis-Trans” în calitate de vînzător şi SRL „Carpatic Trans”, în calitate de cumpărător la 04 ianuarie 2012, unitatea de transport autobetonieră de marca „Renault Kerax” cu numerele de înmatriculare IL AW 779, şasiu nr. VF633DXA000100010, motor nr. 002087 a fost înstrăinat contra sumei de 30 000 lei, fiind întocmit actul de predare primire a bunului și eliberată factura fiscală (f.d. 24, 36-37). De asemenea actele cauzei denotă că la data de 17 septembrie 2013, în conformitate cu prevederile art. 1811 Cod vamal şi în baza Ordinului al Serviciului Vamal nr. 168-O din 13 iunie 2011, inspectorii ai Serviciului Vamal, au efectuat controlul ulterior prin audit post vămuire la SRL „Negnis-Trans”, privind corectitudinea acordării facilităţilor vamale şi a respectării destinaţiei vamale.

Ca rezultat al controlului ulterior efectuat al declaraţiei vamale nr. 7005I3102 din 25 decembrie 2008, perfectată de către agentul economic SRL „Negnis-Trans” s-au depistat acţiuni ce constau în utilizarea unităţii de transport importate cu facilităţi contrar destinaţiei stabilite, drept urmare, în temeiul art. 35, art. 1275 alin.(1) lit. c), art. 12713 şi art. 129 Cod vamal, Serviciul Vamala al RM a emis Decizia de regularizare nr. 23 din 02 octombrie 20134 întru încasarea de la SRL „Negnis-Trans” a obligaţiei vamale, inclusiv majorări de întîrziere în sumă totală de 119 865,74 lei. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Serviciului Vamala al RM, SRL „Negnis-Trans” a solicitat anularea Deciziei de regularizare nr. 23 din 02 octombrie 2013 ca fiind ilegală în fond şi emisă contrara prevederilor vamale.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, anulînd ca ilegală Deciziei de regularizare nr. 23 emisă de Serviciul Vamal al RM la 02 octombrie 2013, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel. Instanţa de recurs consideră însă că concluziile instanţelor ierarhic inferioare în sensul admiterii acţiunii sunt greşite, fiind date cu interpretarea eronată a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic în litigiu. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 28 din Codul vamal (în vigoare la momentul importului bunului litigios), care indică că, mărfurile şi mijloacele de transport puse condiţionat în circulaţie, pentru care au fost stabilite facilităţi vamale pot fi utilizate numai în scopul pentru care au fost stabilite facilităţile.

Utilizarea acestor mărfuri şi mijloace de transport în alte scopuri poate fi permisă numai de organul vamal, cu condiţia plăţii drepturilor de import sau drepturilor de export şi a îndeplinirii altor cerinţe prevăzute de Codul vamal şi de alte acte normative. De aceste mărfuri şi mijloace de transport se poate dispune cu permisiunea organului vamal, în condiţiile legii. Conform art. 35 Cod Vamal (în redacția din 2008 – în vigoare la data importării bunului/prezentării declarației vamale/acordării facilității fiscale), în cazul cînd mărfurile sînt puse în liberă circulație la drepturi de import reduse sau zero pe motivul destinației lor finale, acestea rămîn sub supraveghere vamală. Supravegherea vamală se încheie cînd condițiile prevăzute pentru acordarea unor drepturi de import reduse sau zero încetează a mai fi aplicate sau în cazul cînd mărfurile sunt exportate sau distruse.

Utilizarea mărfurilor pe parcursul a cel puţin 3 ani în alte scopuri decît cele prevăzute pentru aplicarea drepturilor de import reduse sau zero este permisă cu condiția achitării drepturilor de import. Conform art. 12713 Cod Vamal, Decizia de regularizare reprezintă un document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care serveşte drept dovadă a apariţiei obligaţiei vamale şi a măsurilor de politică economică şi care este executoriu din momentul aducerii acesteia la cunoştinţă plătitorului vamal. (2) Titularul obligaţiei vamale semnează decizia de regularizare chiar şi în caz de dezacord. Decizia de regularizare poate fi atacată, în caz de dezacord, în conformitate cu prevederile prezentului cod.

În conformitate cu prevederile art.1811 Cod Vamal, (1) Organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală. (2) În termenul prevăzut la alin.(1), organul vamal verifică orice document, registru şi evidenţă referitoare la mărfurile vămuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare aferente acestor mărfuri. Controlul poate fi efectuat la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate, direct sau indirect, din punct de vedere profesional, în operaţiunile menţionate, sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea.

De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor dacă acestea mai există. (3) Dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate eronat, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinînd seama de noile constatări. (4) Organul vamal stabileşte modelul documentului necesar regularizării situaţiei, precum şi instrucţiunile de completare a acestui document. (5) În cazul în care se constată că a luat naştere o obligaţie vamală sau că au fost plătite sume în plus, organul vamal ia măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus sau pentru rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.

(6) Dacă, la controlul ulterior al declaraţiilor, stabileşte, potrivit alin.(3), diferenţe în plus sau în minus şi la alte taxe şi impozite datorate statului în cadrul operaţiunilor vamale, organul vamal va lua măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus constatate. Sumele plătite în plus la aceste taxe şi impozite se restituie potrivit normelor legale care le reglementează. (7) Dacă încălcarea reglementărilor vamale constituie, după caz, contravenţie sau infracţiune, autoritatea vamală este obligată să aplice sancţiuni contravenţionale ori să sesizeze organele de urmărire penală.

Raportând la caz cadrul legal enunţat şi reieşind din faptul că unitatea de transport autobetonieră de marca „Renault Kerax” este obiectul majorării capitalului social al SRL „Negnis-Trans”, pentru care legiuitorul a stabilit facilităţi sub aspectul de scutiri vamale, instanţa de recurs consideră că dăcă acest bun a fost scos din capitalul statutar al intimatului SRL „Negnis-Tran” şi înstrăinate, acesta urma să achite drepturile de import.

Or, din interpretarea dispoziţiilor art. 35 Cod Vamal (în redacția din 2008 – în vigoare la data importării bunului/prezentării declarației vamale/acordării facilității fiscale), rezultă că supravegherea vamală a bunurilor puse în liberă circulaţie la drepturi de import reduse sau zero pe motivul destinaţiei lor finale, continuă pe întreaga perioadă a utilizării lor şi se încheia doar odată cu încetarea condiţiilor prevăzute pentru acordarea acestor facilităţi sau cînd acestea bunuri sunt distruse sau exportate, iar utilizarea lor pe parcursul a cel puţin 3 ani în alte scopuri este posibilă doar cu condiţia achitării drepturilor de import.

Condiţii menţionate sunt în acord cu cele cuprinse în art. 28 din Cod vamal (în vigoare la data importării bunului/prezentării declarației vamale/acordării facilității fiscale), unde se prevede că mărfurile şi mijloacele de transport puse condiţionat în circulaţie, pentru care au fost stabilite facilităţi vamale pot fi utilizate numai în scopul pentru care au fost stabilite facilităţile. Utilizarea acestor mărfuri şi mijloace de transport în alte scopuri poate fi permisă numai de organul vamal, cu condiţia plăţii drepturilor de import sau drepturilor de export şi a îndeplinirii altor cerinţe prevăzute de Codul vamal şi de alte acte normative. De aceste mărfuri şi mijloace de transport se poate dispune cu permisiunea organului vamal, în condiţiile legii.

Pornind de la formularea textelor legale, din care rezultă cu claritate că acordarea facilităţilor fiscale la importarea mărfurilor generează regimul de supraveghere vamală asupra bunurilor date, regim care se menţine pe întreaga durată a utilizării bunurilor conform destinaţiei finale care a permis acordarea facilităţilor fiscale. În sarcina beneficiarului facilităţilor fiscale vizate este impusă obligaţia utilizării mărfurilor conform scopului acordării facilităţilor fiscale, sub sancţiunea achitării drepturilor de import. În acest sens, se reţine, că odată ce SRL „Negnis-Trans” a acceptat şi a beneficiat de facilitate fiscală ca urmare a plasării bunului mobil în capitalul social al întreprinderii, urma să asigure o continuă utilizare a bunurilor conform scopului acordării facilităţilor, fapt care în speţă urma a fi realizat prin menţinerea bunului în capitalul social al întreprinderii.

Aşa fiind, în situaţia în care intimatul a evitat informarea organului vamal despre intenția de modificare a destinației vamale inițiale în vederea înstrăinării bunului aflat sub supraveghere vamală și nu a fost reperfectată declarația vamală din 25 decembrie 2008, se constată că unitatea de transport autobetonieră de marca „Renault Kerax” cu numerele de înmatriculare IL AW 779, şasiu nr. VF633DXA000100010, motor nr. 002087 a fost înstrăinată de către SRL „Negnis-Trans” în timpul aflării sub supravegherea vamală dictată de declarația vamală din 25 decembrie 2008, pe cînd condițiile încetării supravegherii vamale, prin prisma art.35 Cod Vamal, dictează cu claritate achitarea drepturilor de import, ori în speţă bunul nu a fost distrus și nici nu a fost exportat.

În acestea condiţii se constată a fi neîntemeiate alegaţiile intimatului, preluate şi de instanţele inferioare, potrivit căreia Legea permite în cazul expirării termenului de trei ani, utilizarea bunului în alte scopuri decît cele prevăzute pentru aplicarea facilităţilor. Aceasta deoarece, intimatul SRL „Negnis-Trans” a beneficiat de facilităţi fiscale prin prisma art. 35 Cod vamal în redacţia 2008, prevederi care au generat o supraveghere vamală continuă şi o obligaţie a beneficiarului de a utiliza bunul conform destinaţiei finale, iar utilizarea mărfurilor în alte scopuri decît cele prevăzute pentru aplicarea drepturilor de import reduse sau zero este permisă, pe parcursul a cel puţin 3 ani şi doar cu condiția achitării drepturilor de import.

Însă, SRL „Negnis-Trans” nu a declarat organului vamal intenţia schimbării destinaţiei vamale iniţiale a mijlocului de transport şi nici nu a perfecta declaraţii vamale noi. Sub aspectul celor relatate, instanţa de recurs constată că în situaţia în care supravegherea vamală asupra autobetonierei de marca „Renault Kerax” a încetat prin înstrăinarea ei, organul vamal corect a emis decizia de regularizare privind încasarea drepturilor de import, ori condiţiile încetării supravegherii vamale, altele decît exportul sau distrugerea bunului, în mod direct implică, în speţă, achitarea drepturilor de import, în temeiul art. 35 Cod vamal. Mai mult că, decizia de regularizare contestată urmăreşte asigurarea unui tratament egal persoanelor care introduc bunuri şi mijloace de transport în Republica Moldova, în condiţiile în care nu mai sunt întrunite circumstanţele care ar dicta posibilitatea acordării facilităţilor fiscale sau vamale.

În acelaşi timp, Colegiul reţine şi argumentul recurentului privind aplicarea eronată a normelor de drept material de către instanţa de apel, eroarea ce rezidă în aplicarea art. 35 Cod vamal în redacţia din 01 ianuarie 0214, în detrimentul art. 35 Cod vamal în redacţia anului 2008, în vigoare la data importării bunului, prezentării declaraţiilor vamale şi obţinerii facilităţilor, deoarece situaţiile juridice stinse/încetate pînă la data intrării în vigoare a legii noi, nu cad sub incidenţa legii noi, acestea fiind guvernate de prevederile legii în vigoare la data stingerii încetării situaţiei juridice. Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Serviciul Vamal al RM şi indică la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, fapt ce impune casarea acestora şi respingerea acţiunii.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către instanţele ierarhic inferioare şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 martie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Negnis-Trans” împotriva Serviciul Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea Societății cu Răspundere Limitată „Negnis-Trans” împotriva Serviciul Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva