3ra-1169/15 — Contestarea actelor administartive

prima instanță: M. Ghervas dosarul nr. 3ra-1169/15 instanța de apel: B. Nelea, A. Miciuna, I. Muruianu DECIZIE 23 decembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea Comercială „Ge-Ghiru” Societatea cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cerea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Ge- Ghiru” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Ge-Ghiru” Societatea cu Răspundere Limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 09 iulie 2014, prin care acțiunea a fost respinse ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 10 martie 2014, SC „Ge-Ghiru” SRL, reprezentată de către avocatul Chirilenco Svetlana, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 06 noiembrie 2013, de către colaboratorii Biroului Vamal Chișinău a fost întocmit procesul-verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului post vămuire nr.75.13/1.

Susține că la data de 12 decembrie 2013, a fost întocmit actul de audit post- vămuire nr.75.13.3, iar la 13 februarie 2014, de către administratorul SC „Ge-Ghiru” SRL a fost recepţionată decizia de regularizare nr. 23 din 03 februarie 2014, prin care au fost recalculate drepturile de import pentru mărfurile, care la data acordării liberului de vamă au beneficiat neîntemeiat de un tratament tarifar favorabil, în funcţie de destinaţia sau utilizarea lor finală, fiind dispusă spre încasare suma totală a drepturilor de import/export în mărime de 119 824, 59 lei, inclusiv penalitatea în mărime de 44 209,77 lei, iar în total suma de 164 034,36 lei.

Ca urmare, în temeiul prevederilor art. 273 Codul vamal şi a prevederilor art. 14 al Legii nr. 793 din 10 februarie 2000 contenciosului administrativ, la 18 februarie 2014, prin intermediul oficiului poştal, a înaintat cererea prealabilă pe marginea deciziei de regularizare nr. 23 din 03 februarie 2014, cu solicitarea repunerii în termen de examinare, motivînd prin faptul că a fost recepţionată, contra semnătură, la data de 13 februarie 2014. Invocă dezacordul c actele emise de către agentul constatator, iar drept temei a dezacordului cu acestea invocă prevederile Hotărîrii nr. 102 din 30 ianuarie 2007 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor stabilite la art. 103 alin.(1) pct. 23 al Codului Fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.g) al Legii nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful fiscal, care statuează că facilităţile fiscale în pct.1 şi 2 din prezentul Regulament se aplică asupra activelor materiale destinate includerii în capitalul social, importate sau livrate pe teritoriul ţării de către agentul economic sau de fondator.

Remarcă că în actul de audit post-vămuire nr.75.13.3. din 12 decembrie 2012, unicul temei pentru încasarea drepturilor de import în valoare de 483 264, 78 lei, a servit faptul că pentru procurarea activului material Mercedes-Benz 1844LS, importat conform declaraţiei vamale de import nr.3027144143 din 24 noiembrie 2010, cu valoarea statistică de 596736 lei şi care a beneficiat de scutire au fost utilizate mijloacele băneşti împrumutate de la administratorul întreprinderii - Pulucciu Ivan, în valoare totală de 40 000 euro conform contractului de împrumut f/n din 27 octombrie 2010. Afirmă că suma dată este inclusă în capitalul statutar al întreprinderii de către unicului fondator şi nu este un credit bancar sau alte surse.

Insistă că la momentul vămuirii au prezentat toate acte necesare pentru a beneficia de scutirea de taxa vamală şi de TVA, iar potrivit declaraţiei vamale de import nr. 3027144143 din 24 noiembrie 2010, acestea au fost acceptate ca fiind legale de către organul vamal. Solicită anularea deciziei de regularizare nr. 23 din 03 februarie 2014 emisă de către Biroul Vamal Chișinău privind încasarea de la SC „Ge-Ghiru” SRL a sumei de 164034, 36 lei ca fiind ilegală, anularea procesului-verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului post-vămuire nr. 75.13/1 din 06 noiembrie 2013 şi anularea actului de audit post-vămuire nr. 75.13.3 din 12 decembrie 2013 emise de Biroul Vamal Chișinău. La 16 mai 2014, SC „Ge-Gircu” SRL, reprezentată de către avocatul Chirilenco Svetlana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la constatarea actelor administrative.

În motivarea acţiunii a indicat că, la data de 06 noiembrie 2013, de către colaboratorii Biroului Vamal Chișinău, a fost întocmit procesul-verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului post-vămuire nr.75.13/1. Susține că, drept dezacord cu cele invocate la data de 22 noiembrie 2013, din partea societăți au fost înaintate obiecții pe marginea procesului-verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului postvamal nr.75.13/1 din 06 noiembrie 2013 înregistrat sub numărul 2159. Ca rezultat la data de 12 decembrie 2013 de către inspectorii în cadrul Direcţiei Control Ulterior, Biroul Vamal Chişinău, Secţia Control Ulterior în persoana Grădinari Rodica şi Goraciuc Ivan a fost întocmit actul de audit post-vămuire nr.75.13.3.

Invocă că la data de 13 februarie 2014, a înregistrat dezacordul sub nr.2577 pe marginea actului de audit post-vămuire nr.75.13.3 din 12 decembrie 2013, iar la data de 11 martie 2014, de către administratorul întreprinderii a fost preluată decizia de regularizare nr.132 din 06 martie 2014, prin care au fost, recalculate drepturile de import pentru mărfurile utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute de legislație pentru aplicarea facilităților fiscale 702 fiind dispusă spre încasare suma totală a drepturilor de import/export în mărime de 363 440, 19 lei inclusiv penalitatea în mărime de 95 874, 25 bani, iar în total 45 9314, 44 lei.

Afirmă că în temeiul prevederilor art. 273 Codul Vamal și prevederilor art. 14 al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, la data de 17 martie 2014, prin intermediul oficiului poștal, a fost înaintată cererea prealabilă pe marginea deciziei de regularizare nr.132 din 06 martie 2014. Consideră că, potrivit prevederilor Hotărârii nr. 102 din 30 ianuarie 2007 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităților stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 23 al Codului Fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 și art. 28 lit. g) al Legii nr.l380-XIII din 20 noiembrie 1997, cu privire la tariful fiscal fiind expres stipulat prin pct.1 că în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) pct. 23 al Codului Fiscal, TVA nu se aplică la importul și pentru livrările efectuate pe teritoriul republicii ale activelor materiale a căror valoare depășește 3 000 lei pentru unitate și al căror termen de exploatate depășește un an, destinate includerii în capitalul social, în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie, iar potrivit pct.2 fiind stipulat că în conformitate cu prevederile art. 28 lit. g) al Legii cu privire la tariful vamal, sunt scutite de taxa vamală activele materiile a căror valoare depășite 3 000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social,

în modul și în termenele prevăzute de legislație. Indică că mărimea taxei vamale și TVA se determină din valoarea activelor materiale în vamă luând în considerație raportul evaluatorului, care este întocmit la frontiera până la vămuire, iar în speță toate actele menționate au fost prezentate în momentul când a avut loc vămuirea, conform declarațiilor vamale de import, fiind acceptate ca legale din partea agentului constatator la acel moment. Invocă că potrivit prevederilor art. 2292 din Cod Vamal, prescripţia înlătură răspunderea material, iar termenul de prescripţie a răspunderii materiale este de 1 an şi curge de la data săvârșirii contravenției, astfel reieșind din anexa 1-3 la decizia de regularizare nr.132 din 06 martie 2014, toate autovehiculele au fost procurate în lunile noiembrie-decembrie 2007, fiind la fel încălcate termenele de cercetare a cazului de contravenție vamală fapt stabilit de prevederile art. 264 Codul Vamal.

Solicită anularea Deciziei de regularizare nr. 132 din 06 martie 2014 emisă de către Biroul Vamal Chișinău privind încasarea de la SC „Ge-Ghiru” SRL a sumei de 459 314, 44 lei ca fiind ilegală. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 02 iunie 2014, pricinile civile la cererile de chemare în judecată a SC „Ge-Ghiru” SRL împotriva Biroului Vamal Chişinău din 10 martie 2014 şi 16 mai 20154, au fost conexate într-o singură procedură. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 09 iulie 2014, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către SC „Ge-Ghiru” SRL și menținută hotărârea primei instanțe.

La 03 iulie 2015, SRL „Ge-Ghiru” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii în sensul formulat. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Cu referire la ilegalitatea deciziei de regularizare nr. 132 din 06 martie 2014 invocă că în conformitate cu Actul de audit post-vămuire nr. 75.13/3 din 12 decembrie 2013, controlul ulterior prin audit post-vămuire s-a efectuat în baza Ordinului de control nr. 263 din 04 octombrie 2013, care a fost emis în temeiul art. 1811 din Codul vamal.

Susţine că în cazul de faţă, declaraţiile vamale ce au servit drept obiect al controlului ulterior prin audit post-vămuire au fost validate la 19 noiembrie 2007 şi la 21 decembrie 2007, respectiv, la acele daţi mărfurile au primit liber de vamă şi au fost puse în liberă circulaţie. Totodată, invocă că controlul ulterior prin audit post-vămuire a fost efectuat în decembrie 2013, iar decizia de regularizare a fost emisă la 06 martie 2014, fiind astfel încălcat fără echivoc termenul prescris imperativ de legiuitor - de 5 ani, prevăzut la art. 1811 din Codul vamal, or, controlul putea fi legal efectuat, iar decizia de regularizare putea fi legal emisă doar pînă la 19 noiembrie 2012 şi 21 decembrie 2012. În acest fel, insistă că colaboratorii vamali au încălcat termenul prescris de legiuitor cu aproape 1,5 ani.

Mai mult ca atît, colaboratorii vamali au încălcat şi ordinul propriului şef, or, în Ordinul de control nr. 263 din 04 octombrie2013, expres se indică perioada efectuării controlul ulterior prin audit post-vămuire şi anume anii 2009-2013. Respectiv, declaraţiile vamale din anul 2007 nu puteau constitui obiectul controlului. În acest context invocă că organul vamal avea pretenţii la înstrăinarea a trei autovehicule pentru tracţiune de modele PAF TE95XF, Iveco Eurostar şi PAF FT95 şi două semiremorci de modele Lamberet LVFS3E şi Koegel SVKT24, însă, atît în hotărîrea primei instanţe, cît şi în decizia instanţei de apel figurează semiremorca de model Schmitz TIP SOI Cargobull, care nu constituie obiectul material al litigiului.

În pofida acestui fapt, instanţele ierarhic inferioare au ajuns la concluzia privind ilegalitatea înstrăinării acestei semiremorci, încâlcind, astfel, grav limitele competenţei sale. Or, în privinţa acestei semiremorci echipa de control, în Actul de audit post- vămuire, a concluzionat că nu poate recalcula şi încasa drepturile de import adăugătoare (TVA) pentru marfa indicată mai sus, din cauza expirării termenului de prescripţie pentru determinarea obligaţiilor fiscale în cel mult 4 ani.

Contrar acestor constatări, instanţele ierarhic inferioare au respins integral acţiunea recurentului-reclamant, care se referă la cinci mijloace de transport care figurează în decizia de regularizare, în privinţa celorlalte trei mijloace de transport instanţele de judecată nu au constatat faptul înstrăinării acestora Vizavi de ilegalitatea deciziei de regularizare nr. 23 din 03 februarie 2014, invocă că această decizie a fost emisă urmare a faptului că organul vamal a considerat că majorarea capitalului social a fost efectuată cu abateri de la legislaţia în vigoare, şi anume că banii pentru procurarea mijlocului de transport de model Mercedes-Benz 1844LS au fost luaţi cu titlu de împrumut de la administratorul şi asociatul unic al SRL „Ge-Ghiru”.

Susţine că conform circumstanţelor pricinii la 24 noiembrie 2010, recurentul a importat autovehicul pentru tracţiune uzat de model Mercedes-Benz 1844LS, care a fost introdus în capitalul social al întreprinderii la momentul importului acestuia, în temeiul Hotărîrii Guvernului RM nr.102 din 30 ianuarie 2007 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 23 al Codului Fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art. 28 lit. q) al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal.

Faptul majorării capitalului social prin introducerea autovehiculului importat se confirmă prin procesul- verbal al fondatorului unic şi al administratorului SRL „Ge-Chiru” - Pulucciu Ivan, precum şi prin decizia Camerei înregistrării de Stat din 24 noiembrie 2010 privind înregistrarea modificărilor corespunzătoare în actele de constituire ale societăţii, înscrise în Registrul de Stat al persoanelor juridice. Cu referire la cele menţionate, insistă că mijlocul de transport de model Mercedes-Benz 1844LS, a fost introdus în capitalul social al recurentului, iar în prezent se află în proprietatea acestuia şi se utilizează conform destinaţiei sale, respectiv temeiuri pentru încasarea vreunor drepturi de import suplimentare nu există.

Consideră că circumstanţele expuse generează ilegalitatea deciziei de regularizare nr. 23 din 03 februarie 2014. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din actele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 19 martie 2015 a fost expediată în adresa SC „Ge-Chiru” SRL, precum şi reprezentantului acesteia Chirilenco Svetlana, la data de 19 martie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 129 Vol.II), însă recurentul insistă că a recepţionat copia acesteia la 07 mai 2015. Alte date care ar confirma contrariu la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la data de 03 iulie 2015 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele dosarului rezultă că SC „Ge-Chiru” SRL conform declaraţiilor vamale: nr. 3027129628, nr. 3027129602, nr. 3027129649, nr. 3027129638 din 19 noiembrie 2007, nr. 3027136101 din 21 decembrie 2007, nr. 3027144143, nr. 3027144144 din 24 noiembrie 2010 cu valoare statistică totală de 2 715 700,67 lei, a importat patru tractoare rutiere uzate: DAF TE95XF, culoarea-alb, anul fabricaţiei 2002, caroseria: XLRTE47XS0E591128, DAF FT95480X380, culoarea-alb, anul fabricaţiei 2002, caroseria: LRTE47XS0E591053, Iveco Eurostar, TIP LD440E40, culoarea – verde, anul fabricaţiei 2000, caroseria: WJMM1VRN004227593, Mercedes-Benz 1844LS, anul fabricaţiei 2006, caroseria: WDB9340321L169002; patru semiremorci pentru transporturi de mărfuri uzate: Koegel SVKT24, culoarea combinată, anul fabricaţiei 1999, caroseria: WKOSVKT24X0245708, Lamberetl VFS3E, culoarea-combinată, anul fabricaţiei 1998, caroseria: VM3LVFS3EW1R07598, Schmitz TIP SOI Cargobull, culoarea-combinată,anul fabricaţiei 1999, caroseria: SMS6080000416158, SCHMITZ SKO 24, anul fabricaţiei 1997, caroseria: 70642, cu plasarea activelor materiale pe termen lung în fondul statutar.

Conform Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.102 din 30 ianuarie 2007 TVA şi taxa vamală nu se aplică la importul activelor materiale a căror valoare depăşeşte 3000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social, în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie. Potrivit art. 28 Codului vamal, dispunerea de mărfurile şi mijloacele de transport puse condiţionat în circulaţie, pentru care au fost stabilite facilităţi vamale, utilizarea lor (în vigoare la momentul importului pînă la data 13 ianuarie 2012) şi art. 35 Cod Vamal al RM, care stabileşte punerea în liberă circulaţie a mărfurilor cu acordarea de facilităţi fiscale şi vamale (în vigoare din 13 ianuarie 2012), marfa dată este pusă condiţionat în circulaţie şi rămîne sub supraveghere vamală.

În aceste condiţii se constată că, agentul economic a beneficiat de scutirea (702) prevăzută de art. 103 (1) p. 23 Titlul III Cod Fiscal şi art. 28 pct. q) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997. Totodată, întru verificarea respectării reglementărilor vamale asupra mărfurilor puse condiţionat în liberă circulaţie cu acordarea facilităţilor fiscale şi vamale, pe motivul destinaţiei lor finale, importate conform declaraţiei vamale indicate mai sus şi în scopul verificării reflectării lor în evidenţa contabilă a întreprinderii a fost efectuat un control privitor la gestiunea acestor mărfuri. Însă, din motivul că agentul economic nu a fost receptiv la solicitarea Biroului Vamal privind furnizarea informaţiei ce ţine de gestiunea mărfurilor puse condiţionat în circulaţie şi rămase sub supraveghere vamală, ultimul a solicitat informaţia respectivă de la ÎS „Centrul resurselor informaţionale de Stat „Registru”.

Astfel, conform scrisorilor nr. 03/4779 din 01 noiembrie 2013 şi 01/2816 din 04 noiembrie 2013 eliberate de ÎS „Registru” şi a documentelor ulterior prezentate de agentul economic s-a stabilit faptul înstrăinării unităţilor de transport: - caroseria XLRTE47XS0E591128, importat conform declaraţiei vamale nr. 3027129628 din 19 noiembrie 2007 cu valoarea în vamă 372262,92 lei, care a fost vîndut în baza Ordinului nr. 004 din 21 septembrie 2011, cu privire la scoaterea din evidenţa contabilă a unităţii de transport, contractului de vînzare-cumpărare nr.1 din 21 septembrie 2011, încheiat între agentul economic SC „Ge-Ghiru” SRL şi persoana fizică Morari Larisa; fapt ce se confirmă prin datele cu privire la schimbarea proprietarului din baza de date a ÎS „Registru”; - autovehiculul Iveco Eurostar, TIP LD440E40, culoarea - verde, anul fabricaţiei 2000, caroseria: WJMM1VRN004227593, nr. motorului 007084 importat conform declaraţiei vamale nr. 3027136101 din 21 decembrie 2007, cu valoarea în vamă166026,43 lei, a fost înstrăinat în baza Ordinului nr. 1 din 19 martie 2012, cu privire la radierea de la evidenţă unităţii de transport şi transmiterii motorului nr. 007084 întreprinderii „Dagota-Trans” SRL,

Extrasului din procesul-verbal al Adunării Generale a Fondatorilor SC „Ge-Ghiru” SRL din 19 martie 2012 „Cu privire la scoaterea de la bilanţul SC „Ge-Chiru” SRL a motorului nr. 007084 şi datele cu privire la radierea din evidenţă din baza de date a ÎS „Registru”; - semiremorca Schmitz TIP SOI Cargobull, culoarea-combinată, anul fabricaţiei 1999, caroseria: WSMS6080000416158, importată conform declaraţiei vamale nr. 3027136101 din 21 decembrie 2007 cu valoarea în vamă 50955,57 lei, a fost înstrăinată în baza Ordinului nr. 46 „Cu privire la vînzarea semiremorcii”, contractului de vînzare-cumpărare nr.02/08 din 22 mai 2008, încheiat între SC „Ge- Chiru” SRL şi firma SC „Privat-Trans” SRL, actul de predare-primire din 22 mai 2008 şi datele cu privire la schimbarea proprietarului din baza de date a ÎS „Registru”.

Drept, urmare, a înstrăinării (vînzării) activelor materiale: autovehicul de model DAF TE95XF, Iveco Eurostar TIP LD440E40, semiremorca Schmitz TIP SOI Cargobull, Biroul Vamal a întocmit procesul-verbal de examinare preliminară a rezultatelor audit post-vămuire nr.75.13/1 din 06 noiembrie 2013, actulul de audit post-vămuire nr.75.13.3 din 12 decembrie 2013, precum şi decizia de regularizare nr. 23 din 03 februarie 2014 privind încasarea sumei de 164034, 36 lei, acte care au fost contestate de către agentul economic.

Dat fiind acestea constatări, se atestă drept corectă menţiunea instanţelor ierarhic inferioare cu privire la netemeinicia argumentului recurentului cu referire la faptul că la momentul verificării activelor întreprinderii de către Biroul Vamal expirase termenul de 3 ani şi administraţia în temeiul art. 35 alin. (2) Cod vamal a avut tot dreptul să înstrăineze aceste automobile, or, dreptul de a înstrăina mărfurile şi mijloacele de transport puse condiţionat în circulaţie, pentru care au fost stabilite facilităţi vamale după expirarea termenului de 3 ani din momentul obţinerii facilităţilor a fost acordat prin Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, în vigoare din 31 decembrie 2013. Însă, agentul economic a vândut mijloacele de transport, pentru care au fost stabilite facilităţi vamale şi anume: autovehiculul de model DAF TE95XF la 21 septembrie 2011, autovehiculul Iveco Eurostar, TIP LD440E40 la 19 martie 2012, semiremorca Schmitz TIP SOI Cargobull la 22 mai 2008. Analizînd aceste condiţii în raport de situaţia din speţă, este evident că, organul vamal a efectuat controlul audit post-vămuire până la introducerea alin. (2) în art.35 Cod Vamal, care stabileşte că mărfurile pot fi utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost importate, fără achitarea drepturilor de import,

după expirarea termenului de 3 ani din momentul obţinerii facilităţilor, dacă legislaţia pentru aplicarea facilităţilor fiscale şi vamale nu prevede altfel.

Sub acest aspect, instanţa de recurs reţine drept corectă constatarea organului vamal cu referire la faptul că, prin acţiunile sale SC „Ge-Ghiru” SRL nu a respectat, la momentul înstrăinării, prevederile art. 28 Cod vamal al RM, (în vigoare pînă la data 13 ianuarie 2012) şi art. 35 Cod vamal al RM (în redacţia LP 267 din 23 decembrie 2011 MO13-14/13.01.12 art.32), motiv pentru care autoritatea vamală a şi emis proces- verbal de examinare a rezultatelor preliminare ale auditului post-vămuire cu numărul nr.75.13/1 din 06 noiembrie 2013. În aceste condiţii, reieşind din cele menţionate şi luând în consideraţie faptul că, au fost scoase din evidenţă contabilă a întreprinderii şi a fost schimbat proprietarul la activele materiale aflate sub supraveghere vamală, nefiind respectată destinaţia finală a activelor materiale, precum şi prevederile art. 28 Cod vamal (în vigoare pînă la data 13 ianuarie 2012) si art. 35 Codul vamal (în redacţia LP 267 din 23.12.11.

MO 13- 14/13.01.12 art. 32), se constată că autoritatea vamală în temeiul art.1275, alin. (1), lit. c), art. 12713, art. 129, 2023 alin. (2) lit. e) şi 2027 alin. (2) lit. b) Cod Vamal, art. 228 Codul fiscal, în mod justificat a recalculat şi încasat drepturile de import. Corespunzător, se evidenţiază şi temeinicia concluziilor instanţelor de judecată cu referire la faptul că procesul-verbal de examinare preliminară a rezultatelor audit post-vămuire nr.75.13/1 din 06 noiembrie 2013, actul de audit post-vămuire nr.75.13.3 din 12 decembrie 2013, precum şi decizia de regularizare nr. 23 din 03 februarie 2014 privind încasarea sumei de 164034,36 lei sunt legale şi întemeiate.

Sunt lipsite de sens şi apreciate critic de instanţa de recurs susţinerile recurentului cu privire la faptul că instanţele ierarhic inferioare au încălcat limitele competenţei sale prin constatarea ilegalităţii înstrăinării semiremorcii de model Schmitz TIP SOI Cargobull, or, ilegalitatea înstrăinării acesteia a fost constatată de către echipa de control al Biroului Vamal, urmare a efectuării controlului ulterior prin audit post-vămuire, fapt reflectat în conţinutul actului audit post-vămuire nr. 75.13/3 din 12 decembrie 2013, care, de rînd cu decizia de regularizare nr. 23 din 03 februarie 2014, a fost contestat de către recurent şi respectiv, temeinic a fost supus analizezi şi în partea legalităţii înstrăinării remorcii menţionate.

Cît priveşte dezacordul cu decizia de regularizare nr. 132 din 06 martie 2014 privind încasarea sumei de 459314,44 lei contestată în speţă, instanţa de recurs reţine că SC „Ge-Ghiru” SRL, conform declaraţiei vamale de import nr. 3027144143 din 24 noiembrie 2010, a importat autocamionul Mercedes-Benz 1844LS, anul fabricaţiei 2006, caroseria: WDB934032ÎL 169002), cu valoarea statistică de 596736 lei, beneficiind de facilităţi fiscale 702 (capitalul statutar). Ulterior, la data de 06 martie 2014 organul vamal a emis decizia de regularizare nr.132 prin care a dispus recalcularea drepturilor de import pentru mărfurile utilizate în alte scopuri decît cele prevăzute de legislaţia pentru aplicarea facilităţilor fiscale 702. (vol.2.

f.d. 16). În urma controlului post-vămuire, organul vamal a constatat că pentru procurarea acestui automobil de către agentul economic au fost utilizate mijloacele băneşti împrumutate de la administratorul (fondatorul unic) întreprinderii - Pulucciu Ivan, în valoarea totală de 40000 de euro (661732 lei), conform contractului de împrumut f/h din 27 octombrie 2010. Operaţiunea dată, şi anume, înregistrarea în contul valutar a sumelor împrumuturilor pe termen lung în valuta străină, a fost reflectată şi în evidenţă contabilă prin înscriere contabilă: Dt 243.1 „contul curent în valuta străină” - Ct 413.2 „datorii pe termen lung privind leasingul financiar” - 40000 de euro (661732 lei). Totodată, aceste surse împrumutate, fiind utilizate în scopul procurării bunului sus menţionat, fapt reflectat prin formula contabilă: Dt 521.2 „datorii faţă de furnizorii străini” - Ct 243.1 „contul curent în valuta străină” - 40000 de euro (645056 lei).

Iar urmare a controlului audit post-vămuire s-a stabilit că în cazul acordării scutirii la activul material - autocamionul Mercedes-Benz 1844LS, nu au fost respectate condiţiile din pct.4 al Regulamentului cu privire la modul de aplicare facilităţilor fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007) stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 23) al Codului fiscal nr. 1380 din 24 aprilie 1997 şi art. 28 lit. q) al Legii nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, conform cărora facilităţile fiscale prevăzute în pct. 1 şi 2 din Regulament se aplică asupra activelor materiale destinate includerii în capitalul social, importate sau livrate pe teritoriul ţării de către: agentul economic sau fondator.

Însă, din motivul că agentul economic SC „Ge-Chiru” SRL a procurat bunul nu din contul venitului sau a capitalului de rezervă şi nici din mijloacele depuse de fondator sau asociaţi, dar din bani luaţi cu împrumut pe un termen de un an, acesta, potrivit prevederilor legale enunţate supra, nu se poate bucura de scutire fiscală pentru bunul importat. Prin urmare, pentru nerespectarea de către agentul economic a prevederilor Hotărârii Guvernului nr.102 din 30 ianuarie 2007, instanţa de recurs consideră că organul vamal, şi anume Biroul Vamal Chişinău justificat în temeiul art. 12711 alin. (1), lit. c), 12713, 129 şi 2023 lit. (e) Cod vamal, a dispus recalcularea şi încasarea drepturilor de import datorate de către SC „Ge-Chiru” SRL în sumă de 119824,59 lei (TVA), precum şi a calculat penalitatea în baza art. 228 Cod fiscal, or, cuantumul drepturilor de import a fost stabilit pe baza elementelor de taxare din momentul apariţiei datoriilor (data declarării).

Aici se va remarca ca corectă şi constatarea instanţei de apel cu referire la faptul că însuşi reprezentantul reclamantului în cadrul examinării cauzei în prima instanţă a recunoscut faptul că în documentele contabile suma de 40000 euro este reflectată ca împrumut bănesc, însă consideră că este o eroare admisă de către cotabila întreprinderii. Tot la fel corect s-a menţionat la cest segment că prezumţia în conformitate cu care, contabilul este responsabil de reflectarea corectă a activităţii financiare a întreprinderii şi dacă din vina contabilului întreprinderea a suferit un prejudiciu, acesta în ordinea prevăzută de Codul muncii poate fi recuperat din contul persoanei vinovate, iar erorile comise de contabilul întreprinderii nu pot conduce la anularea Deciziei de regularizare.

De altfel, temeinic a fost respins şi argumentul recurentului precum că acţiunile organului vamal privind efectuarea controlului postvămuire/reverificare sunt ilegale, or dreptul de a efectua control ulterior/reverificare îi este atribuit organului vamal prin Hotărîrea Guvernului nr. 1140 din 02 noiembrie 2005 „Pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal care prevede dreptul organului vamal de a efectua controlul economico-financiar”. Nu poate fi reţinută nici afirmaţia recurentului , precum că prin prisma prevederilor art. 1811 alin. (1) Cod vamal, organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamal.

Aceasta deoarece, într-adevăr declaraţiile vamale validate la 10 aprilie 2007 şi 06 octombrie 2007, au fost supuse reverificării şi modificării de către Biroul Vamal Chişinău, după expirarea a cinci ani de la acordarea liberului de vamă. Însă, după cum corect a reţinut şi instanţa de apel, în cauză sunt incidente prevederile art. 264 alin.(2) Cod fiscal şi anume că termenul de prescripţie nu se extinde asupra impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) sau sancţiunilor fiscale aferente unui impozit, unei taxe concrete dacă darea de seamă fiscală care stabileşte obligaţia fiscală conţine informaţii ce induc în eroare sau reflectă fapte ce constituie infracţiuni fiscale ori nu a fost prezentată.

Or, în atribuţiile de bază ale organului vamal intră asigurarea respectării legislaţiei vamale si fiscale, în temeiul art. 11 lit. (b) Cod Vamal. Iar, în conformitate cu prevederile art. 131 alin.(1) Cod fiscal, sunt stabilite organele cu atribuţii fiscale, dintre care se regăseşte şi organul vamal, or, organele care exercită atribuţii de administrare fiscală sînt: organele fiscale, organele vamale, serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor şi alte organe abilitate, conform legislaţiei. În asemenea împrejurări, instanţa de recurs conchide că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărârea primei instanţe au fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale.

Alte argumentele invocate de recurent, în susţinerea poziţiei sale, nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de instanţele ierarhic inferioare, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Societatea Comercială „Ge-Chiru” Societatea cu Răspundere Limitată. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Botanica din 09 iulie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Ge-Chiru” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva