3ra-1368/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – V. Grosu dosarul nr. 3ra-1368/15 instanţa de apel – N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Guştiuc Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Guştiuc Vladimir împotriva Consiliului comunal Cotul Morii privind anularea actului administrativ, stabilirea faptului discriminării şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Guştiuc Vladimir şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 29 ianuarie 2015 de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 28 mai 2014 Guştiuc Vladimir a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului comunal Cotul Morii privind anularea actului administrativ, stabilirea faptului discriminării şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că, în urma inundațiilor din vara anului 2010 în com. Cotul Morii, raionul Hînceşti, persoanelor sinistrate le-au fost atribuite case de locuit noi, reclamantul fiind inclus în lista respectivă, însă, din anumite motive, nu i- a fost repartizată casă de locuit nouă. Menţionează reclamantul, că prin decizia Consiliului comunal Cotul Morii nr. 17/1 din 25 noiembrie 2010, i-a fost atribuită casa cu nr. 199. Ulterior, prin decizia nr. 1/1 din 17 ianuarie 2011, a fost abrogată decizia nr.17/1 din 25 noiembrie 2010, în partea ce se referă la reclamant. Cu deciziile menţionate reclamantul a făcut cunoştinţă la 20 martie 2014. Nefiind de acord cu decizia contestată, la 28 martie 2014 reclamantul a înaintat o cerere prealabilă Consiliului Comunei Cotul Morii, solicitînd anularea acesteia, însă nu a primit nici un răspuns.

Cere reclamantul anularea deciziei Consiliului comunal Cotul Morii raionul Hînceşti nr.1/1 din 17 ianuarie 2011, în partea abrogării deciziei nr. 17/1 din 25 noiembrie 2010, în partea ce se referă la repartizarea către reclamant a casei de locuit nr. 199, anularea deciziei Consiliului comunal Cotul Morii raionul Hînceşti nr. 10/7 din 07 septembrie 2011, în partea respingerii cererii sale cu privire la solicitarea repartizării casei de locuit, obligarea Consiliului comunal Cotul Morii raionul Hînceşti să-l recunoască în calitate de sinistrat în urma inundaţiilor din vara anului 2010 în comuna Cotul Morii şi obligarea pîrîtului să emită o decizie de repartizare a casei de locuit reclamantului din contul celor destinate pentru sinistraţii care au avut de suferit în urma inundaţiilor din vara anului 2010 în com.

Cotul Morii. Ulterior, prin cerere suplimentară, reclamantul şi-a majorat pretenţiile, solicitînd stabilirea faptului discriminării de către Consiliul comunal Cotul Morii raionul Hînceşti, prin respingerea cererii prealabile şi încasarea din contul pîrîtului a sumei de 32 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi repararea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 29 ianuarie 2015 acţiunea lui Guştiuc Vladimir a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2015, apelul declarat de către Guştiuc Vladimir a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 29 ianuarie 2015. La 17 august 2015 Guştiuc Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanţei de apel este emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept. Indică recurentul că i s-a încalcat dreptul la proprietate indicînd în acest context că se observă comportamentul difirenţiat ce se aplică faţă de el în raport cu alţi sinistraţi în situaţii similare. În conformitate cu prevederile art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe fizice şi psihice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Guştiuc Vladimir nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Guştiuc Vladimir asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Guştiuc Vladimir ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Guştiuc Vladimir se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat