3ra-1521/15 — Anularea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-1521/15 prima instanţă - N. Ocerednîi instanţa de apel –A. Ababei, G. Polivenco, A.Garbuz, ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valentina Clevadî Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli-Trans”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli-Trans” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Bălţi privind anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli-Trans”, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Bălţi din 17 septembrie 2014, c o n s t a t ă ; La 19 noiembrie 2012 societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli-Trans” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălţi prin care a solicitat anularea deciziei nr.1130 din 11 septembrie 2012 şi a deciziei nr.1376 din 18 octombrie 2012. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, la 06 august 2012 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălţi în urma efectuări unui control la magazinul pentru comercializarea cu amănuntul a pieselor auto situat în or.

Ungheni str. Decebal, 6, care este administrat de către societatea cu răspundere limitată „Auto- Poli-Trans”, au depistat că contribuabilul utilizează maşina de casă şi control defectată. Susţine că la data examinării contestaţiei actului de control fiscal nr.1561753 din 06 august 2012 a atras atenţia şefului direcţiei control fiscal, asupra ştersăturilor sau rectificărilor în acest act în locul unde este indicată devierea de timp, însă nu s-a tras atenţia asupra acestor fapte. Totodată a propus comisiei efectuarea unei expertize tehnice a maşinii de casă şi control la o întreprindere autorizată, însă i s-a refuzat. Indică că actul de control privind respectarea legislaţiei fiscale de către societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli-Trans” nr.1-561753 din 06 august 2012 a fost întocmit cu încălcări, care duc la nulitatea acestuia, totodată la 1 emiterea deciziei nu i-au fost aduse la cunoştinţă obligaţiile şi drepturile sale.

Menţionează că, din actul de control fiscal nr.1-561753 din 06 august 2012 se vede clar că timpul indicat drept deviere de la timpul real este şters şi scris deasupra, iar la momentul efectuării controlului, aparatul de casă funcţiona şi timpul îl arăta corect. Prin hotărîrea judecătoriei Bălţi din 17 septembrie 2014 acţiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli-Trans” s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 mai 2015, s-a respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli-Trans” şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Bălţi din 17 septembrie 2014. La 21 septembrie 2015, societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli-Trans”, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd casarea acesteia şi pronunţarea unei noi decizii de admitere a pretenţiilor înaintate.

În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţelor investite cu judecarea fondului, o consideră nefondată, adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt. Consideră că instanţa de apel incorect a interpretat normele art. 24 din Legea Contenciosului administrativ, aplicabilă ca caz, iar sarcina probaţiunii era pusă anume pe seama Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălţi, însă ultima nu a prezentat nici o probă concludentă deciziei luate şi s-a bazat doar pe întocmirea corectă a deciziei. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 Cod de Procedură Civilă din următoarele motive Potrivit art. 434 alin.(1) Cod de Procedură Civilă recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Susţine recurentul că, cu decizia motivată a instanţei de apel a recepţionat-o la 17 iulie 2015, anexînd în acest sens la materialele dosarului o copia a unui plic data cu această dată. Potrivit scrisorii de comunicare a Curţii de Apel Bălţi (f.d.134) decizia motivată a fost expediată la 02 iunie 2015, fiind recepţionată de către părţi la 03 iunie 2015 contra semnătură, fapt atestat prin avizul de recepţie (f.d.136). 2 Ulterior la 21 septembrie 2015 societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli- Trans” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel. Deci, se constată că recurentul a cunoscut despre soluţia instanţei de apel, or potrivit avizelor de recepţie anexate la dosar, toată corespondenţa societăţii cu răspundere limitată „Auto-Poli-Trans” la examinarea prezentei cauze era recepţionată şi contrasemnătură de către Capaţina-contabil.

Conform art. 67 alin. (3) și (4) Codul civil, adresa poştală a persoanei juridice este cea de la sediu. Persoana juridică poate avea şi alte adrese pentru corespondenţă. Toate documentele şi scrisorile intrate la sediu se consideră recepţionate de către persoana juridică. Termenul de recurs este un termen legal imperativ astfel că, depăşirea lui atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac. Potrivit art. 56 alin. (3) şi 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

În această ordine de idei este cert că depunând cererea de recurs peste termenul legal, recurentul a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională. Din sensul normelor de drept citate rezultă că pe durata întregului proces şi după pronunţarea hotărîrii judecătoreşti părţile sunt obligate să se intereseze de soarta dosarului care se examinează la cererile acestora. Instanţa de recurs constată că societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli- Trans” a înaintat tardiv cererea de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 mai 2015, fapt ce determină declararea acesteia ca fiind inadmisibilă. Drept urmare, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Prin hotărîrea din 03 aprilie 2008 în cauza Ponomaryov contra Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că instanţele urmează să decidă asupra repunerii în termenul de introducere a căii de atac, însă ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen, iar un asemenea motiv ar putea fi şi necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente.

Argumentul recurentului precum că, a recepţionat decizia instanţei de apel la 17 iulie 2015 prin intermediul oficiului poştal, instanţa îl consideră neavenit deoarece la dosar este anexat în original avizul de recepţie (f.d.136) care arată primirea deciziei motivate la 03 iulie 2015, atît de către societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli-Trans” cît şi de către Inspectoratul Fiscal de stat mun. Bălţi, iar o simplă copie a unui plic nu demonstrează cu exactitate recepţionarea anume a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 mai 2015, aceasta putînd fi orice altă citare a 3 întreprinderii în instanţa de judecată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că partea interesată în soarta soluţionării prezentului litigiu era anume a societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli-Trans” care însă nu s-a interesat, la intervale rezonabile, despre soluţia instanţei de apel.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov contra Ucrainei accentuează anume acest fapt şi condiţionează repunerea în termenul de introducere a căii ordinare de atac de circumstanţele descrise. La dosar nu sunt anexate probe care ar dovedi imposibilitatea recurentului de a se interesa de soarta dosarului şi eventual de a declara recursul în termen. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli-Trans” a fost depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 Codul de procedură civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art.270, art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Auto-Poli-Trans” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valentina Clevadî Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4