2rac-437/15 — Încasarea prejudiciului material

Dosarul nr.2rac-437/15 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău– V. Negru Instanţa de apel: CA Chişinău – V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Valentina Clevadî, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială „ADOM- IMPORT” SRL în proces de reorganizare în pricina civilă la acţiunea Societății Comerciale „ADOM- IMPORT” SRL împotriva Societăţii Comerciale „Andrezin-Trans” SRL, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin „CARGO – PARTNER” SRL cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din data de 06 mai 2015, prin care s-a respins cererea de apel, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 12 decembrie 2014, prin care s-a respins cererea ca fiind depusă tardiv, CONSTATĂ: La data de 08 august 2014 reclamanta SC „ADOM- IMPORT” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Andrezin-Trans” SRL, intervenient accesoriu ÎCS „CARGO – PARTNER” privind încasarea prejudiciului material în cuantum de 23 915 lei, precum şi toate cheltuielile de judecată ( f.d. 2-3). În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la data de 17 februarie 2012 între SC „Andrezin-Trans” SRL în calitate de transportator şi ÎCS „CARGO – PARTNER” SRL în calitate de expeditor, a fost încheiat contractul de transport nr. 090, prin care transportatorul şi-a asumat obligația de a transporta marfa proprietate a SC „ADOM- IMPORT” SRL pe ruta 05-800 Pruszkow( Poland) – Chişinău (Moldova).

La data de 06 martie 2012 la primirea mărfii s-a depistat un neajuns în sumă de 2 019 dolari SUA, echivalent a 23 915 lei, conform cursului oficial al BNM la ziua primirii mărfii, fapt confirmat prin actul privind lipsa mărfii, la întocmirea căruia au participat directorul şi contabilul şef al SC „ADOM- IMPORT” SRL, reprezentanții 1 ÎCS „CARGO – PARTNER” SRL şi SC „Andrezin-Trans” SRL şi ofițerul de poliţie CPs Botanica ( f.d. 11). În legătură cu neajunsul de marfă, la data de 18 mai 2012 reclamanta s-a adresat către ÎCS „CARGO – PARTNER” SRL cu notificare, prin care a solicitat soluţionarea problemei pe cale amiabilă şi recuperarea prejudiciului în sumă de 2019,80 dolari SUA echivalent a 23915 lei.

De asemenea la 19 iunie 2012, SC „ADOM- IMPORT” SRL s-a adresat către SC „Andrezin-Trans” SRL cu o pretenție, prin care a solicitat repararea prejudiciului în sumă de 114 269 lei ( f.d. 15). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 decembrie 2014 s-a respins acţiunea ca fiind prescrisă ( f.d. 58). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SC „ADOM- IMPORT” SRL a depus cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii ( f.d. 64). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2015 s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de SC „ADOM- IMPORT” SRL, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 decembrie 2014 ( f.d.

89). În motivarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond just a determinat circumstanțele importante pentru soluţionarea pricinii, raportul juridic dintre părţi şi legea aplicabilă, respingînd acţiunea ca tardivă. Instanţa de apel a reţinut prevederile art. 1020 Cod Civil potrivit cărora în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale, părţile sînt obligate să înainteze în prealabil o reclamație, iar dacă destinatarul şi cărăuşul au verificat împreună starea încărcăturii, dovada contrară rezultatului acestei verificări se admite doar în cazul unor pierderi sau deteriorări ce nu pot fi recunoscute la examinarea exterioară şi în cazul formulării de către destinatar a unor obiecții scrise faţă de cărăuş în decursul a 7 zile, neluînd în considerare duminicile şi sărbătorile legale.

Totodată pentru încălcarea termenului de livrare se pot cere despăgubiri doar dacă în termen de 21 zile din momentul în care încărcătura a fost pusă la dispoziţia destinatarului, este înaintată o obiecţie scrisă către cărăuş. Instanţa de apel a reţinut că la data de 06 martie 2012 la momentul primirii mărfii s-a depistat neajuns de marfă în sumă de 2019 dolari SUA, dar pretenţia a fost înaintată la data de 19 iunie 2012 către SC „Andrezin-Trans” SRL cu solicitarea privind repararea prejudiciului în sumă de 114 269 lei. Adică peste termenul prevăzut în art. 1020 Cod Civil. Nefiind de acord cu Decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2015, SC „ADOM- IMPORT” SRL a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţei şi a deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei hotărîri noi, prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată ( f.d.

96-98). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 2 Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 06 mai 2015. Recurenta a făcut cunoştinţă cu textul integral al deciziei la data de 26 august 2015 ( f.d. 94). În aceste circumstanțe, recursul depus la 04 septembrie 2015 se consideră a fi depus în termen. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către SC „ADOM- IMPORT” SRL este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs Colegiul atestă că recurenta indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatorii şi au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţii de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocare în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, al.

2, 3 şi 4 CPC. Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a mormelor de drept material sau a normelor de drept procesual. Aliniatele 2 şi 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 şi 4. Totodată, potrivit jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către SC „ADOM- IMPORT” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „ADOM- IMPORT” SRL ca inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 269-270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea Comercială „ADOM- IMPORT” SRL împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2015, în pricina civilă la acţiunea Societății Comerciale „ADOM- IMPORT” SRL împotriva Societăţii Comerciale „Andrezin-Trans” SRL, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin „CARGO – PARTNER” SRL cu privire la încasarea prejudiciului material. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul, Valentina Clevadî Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4